Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
Cap.1 Necesitatea si importanta asigurarilor 1
1.1 Fortele distructive si formele de protectie ale oamenilor 1
1.2 Fonduri de asigurare 3
1.3 Importanta asigurarilor in cadrul economiei 5
Cap. 2 Conceptul de asigurare si piata asigurarilor 7
2.1 Conceptul de asigurare 7
2.1.1 Asigurarile sub aspect juridic 7
2.1.2 Asigurarile sub aspect economic 10
2.1.3.Asigurarile sub aspect financiar 15
2.2 Piata asigurarilor 17
2.2.1 Caracteristicile pietei asigurarilor 17
2.2.2 Piata potentiala a asigurarilo si abordarea acesteia 21
2.2.3 Piata asigurarilor in Rominia 26
2.3 Trasaturi ale asigurarilor de raspundere civila 32
Cap.3 Asigurarea de raspundere civila obligatorie 38
3.1 Asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin
accidente de autovehicule 38
3.2 Stabilirea despagubirilor pentru pagube produse prin accidente
de autovehicule la S.C. ASIROM S.A.(studiu de caz) 44
Cap.4 Asigurari facultative de raspundere civila 60
4.1 Asigurari facultative interne si externe de raspundere civila:
CASCO, CARTEA VERDE 60
4.2 Alte asigurari facultative de raspundere civila (exemplificari) 78
Cap.5 Eficienta activitatii societatilor de asigurari 81
5.1 Strucutura si importanta veniturilor si cheltuielilor unei societati
de asigurari 81
5.2 Determinarea riguroasa a veniturilor si cheltuielilor unei societati
de asigurari-conditii de baza pentru realizarea echilibrului financiar 84
5.3 Analiza cheltuielilor si veniturilor la S.C. ASIROM S.A. 88
5.4 Rezultatele financiare si fondurile societatilor de asigurari 95
5.5 Criterii si indicatori privind aprecierea eficientei activitatii de
asigurare la S.C. ASIROM S.A. 96
Cap.6 Posibilitati de perfectionare a asigurarilor de raspundere civila 102
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

Alte date

?CAPITOLUL. 1 NECESITATEA SI IMPORTANTA ASIGUR?RILOR

1.1.FORTELE DISTRUCTIVE SI FORME DE PROTECTIE ALE OAMENILOR

Productia constituie conditia esentiala a existentei societatii omenesti. Pentru a putea trai, omul trebuie sa produca neincetat, sa creeze bunuri materiale. În procesul muncii, omul foloseste uneltele de munca si actioneaza asupra naturii, asupra obiectelor muncii . Între om si natura se stabileste astfel un contact permanent, se creeaza raporturi de interconditionare. Omul nu se adapteaza in mod pasiv la conditiile existente in natura , ci cauta sa supuna natura inconjuratoare, sa o adapteze la nevoile vietii sale.

Fenomenele naturale au influentat intotdeauna viata oamenilor, in bine sau in rau. Avutul , viata sau integritatea omului, a societatii civile in general, au avut de suferit cand asupra lor s-au dezlantuit fortele distructive ale naturii ( furtuni, traznete, incendii, uragane, inghetul, ploi torentiale sau dimpotriva, secete, inundatiile, seisme, erupti vulcanice, prabusirile si alunecarile de teren, avalansele de zapada si nu in ultimul rand boli ).

Momentul in care ne gasim demonstreaza pe deplin faptul ca intotdeauna s-a gasit taria necesara pentru a recladi ceea ce s-a distrus, de fiecare data urcandu-se cu inca un pas pe calea progresului. Cu timpul pe langa calamitatile naturale, au inceput sa apara calamitatile “artificiale”, produse de oameni, direct sau indirect, deliberat sau nu. Omul, prin modul necorespunzator in care isi indeplineste uneori atributiile ce-i revin in activitatea economica sau prin comportarea sa reprobabila in societate, poate sa provoace pierderi semenilor sai. Este vorba de nepricepere in folosirea tehnicii, neglijenta in indeplinirea obligatiilor de serviciu ori a indeletnicirilor gospodaresti, nerespectarea regulilor privind protectia si securitatea muncii, savarsirea de actiunii delictuale (furt,spargere, jaf, crima).

Anumiti factori social-economici pot, de asemenea, provoca fenomene cu efecte negative asupra desfasurarii neintrerupte a activitatii economice .Din aceasta categorie fac parte crizele economice, somajul, inflatia, conjunctura economica nefavorabila .

Din simpla enumerare a cauzelor care genereaza pericole si care nu are un caracter exhaustiv, rezulta ca unele sunt indeplinite de vointa omului, adica are un caracter obiectiv, in timp ce altele, legate de comportamentul omului, poarta un caracter subiectiv .

Progresele realizate au permis insa si imbunatatirea formelor de protectie .

Pentru combaterea fenomenelor(evenimentelor) aleatorii, generatoare de pagube, pe care le vom numi in continuare “riscuri”, omul are la indemana mai multe posibilitati: evitarea sau prevenirea riscului, limitarea pagubelor provocate de riscurile produse, crearea de rezerve in vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube si, in sfarsit, trecerea riscului asupra altei persoane.

Cea mai buna forma de protectie, in orice situatie, este de a evita sau prevenii riscul, prin masuri care sa faca imposibila sau sa reduca producerea riscului. Aceasta consta in luarea de masuri capabile sa faca imposibila producerea unui anumit risc. Pevenirea incendiilor, a inundatiilor, a epizootiilor , limitarea efectelor acestora, precum si a efectelor cutremurelor de pamant ar trebui sa fie probleme intelese, data gravitatea distrugerilor produse .

Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse presupune ca, dupa producerea evenimentului, insa inainte ca acesta sa fi luat sfarsit, persoanele interesate sa ia masuri capabile sa reduca la minimum efectele dezastruoase ale acestuia .

O alta problema legata de aceste fenomene nedorite este crearea de rezerve in vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube, presupune constituirea de catre unitatea economica a unui fond de rezerva, pe care sa-l foloseasca pentru acoperirea pagubelor provocate de calamitati sau de accidente . Cea mai moderna forma, cu cele mai bune performante in ceea ce priveste inlaturarea efectelor nedorite este trecerea riscului asupra altei persoane .

Se poate realiza in conditiile in care persoana fizica sau juridica amenintata de un risc oarecare (sau de un complex de riscuri ), sa plateasca o suma de bani unei alte persoane(de regula o organizatie specializata ), iar aceasta din urma se angajeaza sa suporte paguba provocata de riscul respectiv .

Momente aleatoare de timp la care apar calamitatile naturale impuse ca in permanenta societatea si fiecare individ in parte, sa poata depasi momentul si sa poata acoperii pagubele produse .

Alegerea unei sau a alteia dintre posibilitatile de combatere a riscurilor depinde de conditiile concrete ale persoanei fizice sau juridice interesate, de puterea economica a fiecaruia in parte, de efortul financiar pe care il reclama solutia in raport cu marimea pagubei la care se poate astepta fiecare in urma producerii riscului. Societatile de asigurari prezinta metode moderne de inlaturare a pagubelor. Lista domeniilor de activitate cu care o societate de asigurare are raporturi de asigurare este mult diversificata . Sunt peste 70 de forme de asigurare practicate . Se acorda protectii prin asigurare persoanelor fizice, unitatilor de productie din industrie, constructii-montaj, transporturi si agricultura, agentilor economici din comert, turism, alimentatie publica, dar si institutiilor publice si, de asemenea, la o intreaga alta lista de unitati din aproape toate domeniile .

O societate de asigurare cu mare putere pe piata financiara are posibilitatea sa se implice in a pune sub protectia asigurarii obiective mari si de mare importanta pentru economia nationala: nave maritime, fluviale aeronave, santiere de constructii industriale si civile, sosele si poduri si multe altele .

Un agent economic prevazator dar si o persoana fizica, nu trebuie sa conceapa ca o afacere sau agoniseala de o viata pot fi intretinute fara asigurare .

Numai asa pot fi inlaturate consecintele nefaste financiare cauzate de un sinistru: incendiu, traznet, cutremur, inundatii. Din despagubiri se vor inlocui intotdeauna mijloacele materiale distruse si astfel, viata continua ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Societatea de asigurare are o mare obligatie financiara asumata prin preluarea de riscuri majore, participarea acesteia la refacerea bunurilor distruse si deci, contributia directa la reluarea unor activitati si, de ce nu, a unor importante procese de productie din economia tarii.

Aceasta participare a asigurarii la viata economica, indeobste recunoscuta si aplicata in toate tarile avansate, nu are din pacate audienta scontata in randul agentilor economici romani. Poate si datorita recunoasterii efectului benefic al asigurarii, a simtului de conservare si de retinere fata de necesitatea fireasca de a-si proteja bunurile si afacerea in totalitatea ei, desi evenimentele neprevazute pot apare oricand si la oricine, dar nu se stie cand si cui.

1.2. FONDURI DE ASIGURARE

De-a lungul timpului s-au impus trei forme de fonduri banesti necesare in cazul producerii unor calamitati naturale sau accidentale: fonduri de rezerva constituite in mod individual, fonduri de rezerva si / sau de asigurare constituite in mod centralizat, fonduri de asigurare propriu-zisa, constituite la dispozitia unor societati comerciale sau a unor organizatii mutuale de asigurari prin plati (prime sau cotizatii), descentralizate .

Fonduri de rezerva financiara isi constituie unele gospodarii al populatiei si mai cu seama unele unitati economice. În masura in care fondurile respective sunt destinate sa acopere pagube provocate de fenomene neprevazute, ele capata caracterul unor fonduri de autoprotectie sau de auto-asigurare. Ca o conditie implicita, gradul de compensare a pierderilor suferite si posibilitatile de reluare a procesului de productie depind de marimea fondului constituit.

Practica arata ca numai in cazul cand fondul de care dispune este suficient de mare, o gospodarie sau o unitate economica este in masura sa-si refaca bunurile materiale distruse de fenomene naturale imprevizibile sau de accidente. Cum aceste fonduri se constituie destul de greu si pe parcursul unei perioade indelungate de timp, procesele productive sau situatia de zi cu zi a gospodariei pot fi serios afectate in mod negativ. Paralel cu constituirea, la fiecare unitate economica, a unor fonduri banesti in scop de autoprotectie, apare necesara existenta unor rezerve materiale intr-o structura corespunzatoare cerintelor acestora. Pe de alta parte, instituirea si cresterea fondului de rezerva antreneaza fluxuri financiare care sunt relativ greu de suportat, generand costuri suplimentare.

Fondul de rezerva constituit trebuie sa aiba un grad ridicat de lichiditate, pentru a putea fi folosit la momentul imediat urmator aparitiei daunei. Costul fondului este egal cu diferenta dintre profitul realizat ca urmare a unui plasament pe termen lung (in investitii directe, actiuni sau obligatiuni ale unor societati comerciale sau in obligatiuni ale unor imprumuturi de stat )si cel realizat la un plasament la vedere sau pe termen scurt (depunere la banca, achizitii de bonuri tezaur, certificate de depozit )

De asemenea, din punct de vedere fiscal , fondul de rezerva este purtator de impozit, ceea ce nu se intampla cu primele de asigurare platite unei societati comerciale de asigurare, care se asimileaza costurilor de productie si ca urmare, nu sunt imposibile. Deci, costul autoprotectiei este mai ridicat decat cel realizat prin intermediul unei societati de asigurare .

Fondul de rezerva poate prezenta utilitate doar pentru gospodariile populatiei, la bunurile care se aplica fransiza, care reprezinta exact autoasigurarea.

Fondurile de rezerva si/sau asigurare se constituie in mod centralizat in buget de stat si in bugetele locale. Aceste fonduri se prevad in partea de cheltuieli a bugetelor respective, pe seama veniturilor generale ale acestora, fara sa se solicite contributiei speciale din partea cuiva.

Forma centralizata prezinta avantajul fata de cea individuala, ca rezolva problema constituirii fondurilor pentru acoperirea pagubelor cu un volum de resurse mult mai mic decat in cazul autoasigurarii.

Problema acestor fonduri este ca pot duce la necointeresarea agentilor economici asigurati, prin faptul ca pretul protectiei nu se mai inregistreaza in gestiunea financiara a acestora. Se creeaza impresia falsa ca protectia impotriva fenomenelor viitoare si incerte nu costa nimic, ceea ce poate sa sublinieze preocuparea factorilor de raspundere pentru pastrarea integritatii bunurilor si buna lor gestionare. O alta problema este faptul ca fondurile necheltuite nu se reporteaza pe anul urmator , ci se anuleaza de drept si de fapt, ceea ce poate duce la un consum exagerat al acestora.

În societate in care exista mai multe forme de proprietate, forma centralizata de constituire a fondului de rezerva si /sau de asigurare cuprinde de regula in sfera sa numai o parte din bunurile supuse riscului, si anume pe cele aflate in proprietate de stat. Pentru bunurile aflate in proprietatea unui grup sau a unor persoane izolate, apare necesitate organizarii unui fond distinct .

Fondurile de asigurare propriu-zise reprezinta a treia si cea mai importanta forma de constituire a fondului destinat acoperii pagubelor produse de calamitati si accidente. Acestea se deruleaza prin intermediul organizatiilor specializate, adica a societatilor comerciale de asigurare sau de organizatii de asigurare mutuale. Aceasta forma se caracterizeaza prin faptul ca fondul se constituie in mod descentralizat, prin contributia persoanelor fizice si juridice asigurate (prime sau cotizatii ), dar se utilizeaza in mod centralizat pentru acoperirea pagubelor suferite de asigurati, deci pierderile provocate de calamitati naturale si accidentale se repartizeaza asupra tuturor participantilor la constituirea fondului.

Folosirea unei metode sau a alteia de constituire a fondului depinde de conditiile concrete existente in fiecare etapa istoriceste determinata .

Dintre cele trei forme de constituire a fondului pentru compensarea pagubelor si pentru prevenirea si combaterea calamitatilor naturii si a accidentelor-individuala, centralizata si prin intermediul unei institutii specializate – numai cea din urma intruneste caracteristicile asigurarii.

1.3. IMPORTANTA ASIGUR?RILOR ÎN CADRUL ECONOMIEI

Rolul asigurarii este acela de a oferii oamenilor securitate, altfel spus, acela de a-i ajuta pe acei cativa care sufera o paguba sau care sunt implicati intr-un accident. Asigurarea este un mijloc de a acoperii o parte a riscurilor cu care se confrunta persoanele sau firmele in activitatea lor de zi cu zi sau in cea de afaceri. Asigurarea are rolul de a acoperii consecintele financiare ale unor evenimente nedorite de catre persoane sau organizatii. Ea compenseaza financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Se poate deduce ca asigurarea reprezinta o metoda de transfer al riscului, iar asiguratorii sunt aceia care isi asuma riscul. Beneficiile aduse comunitatii se refera si la : prescrierea daunelor, investitii, export invizibil.

Se asista in prezent la o dezvoltare din ce in ce mai puternica in domeniul pietei asigurarilor, pe cele trei coordonate :asigurari de bunuri raspundere civila si persoane. Acest lucru se datoreaza atat intelegerii mai exacte a notiunii de asigurare, a sferei de aplicabilitate, a protectiei oferite si care nu trebuie neglijata, iar pe de alta parte cresterea veniturilor populatiei. Pe masura ce veniturile cresc si nevoile vitale sunt satisfacute, oamenii sunt dispusi sa sacrifice o parte din veniturile lor disponibile pentru procurarea unor bunuri sau servicii care nu sunt de prima necesitate (primele de asigurare). Cand asigurarea ofera pe langa protectie impotriva anumitor riscuri si posibilitatea economisirii si fructificarii unor disponibilitati banesti, atunci ea devine si mai interesanta. Deci, dezvoltarea asigurarilor si imbunatatirea raportului dintre prime si produsul international brut este rezultatul actiunii conjugate a unor factori obiectivi si subiectivi .

Dintre acestia, factorul cel mai important este cresterea venitului mediu pe locuitor. Practica arata ca pe masura ce creste produsul intern brut pe locuitor, creste si marimea primelor de asigurare ce revin pe un locuitor sau, invers, cu cat mai mic este produsul intern brut pe locuitor, cu atat sunt mai reduse cheltuielile pentru asigurari.

De aici rezulta ca asigurarile sunt ramura creatoare de valoare adaugata. În productia bruta a ramurii asigurarii nu se include totalul primelor de asigurare, ci numai o parte din acestea, respectiv remunerarea activitatii desfasurate de serviciul considerat, care reprezinta diferenta dintre primele incasate si indemnizatiile platite sau datorate. Daca din productia bruta, se deduce consumul intermediar – chiri, furnituri si material de birou, cheltuieli de telecomunicatii, e.t.c. – se obtine valoarea adaugata in ramura considerata.

De la un an la altul, valoarea adaugata in ramura asigurarii inregistreaza dupa caz cresteri sau scaderi in functie de conjunctura economica si de amploarea sinistrelor.

Asigurarile sunt ramura creatoare de locuri de munca pentru un numar deloc neglijabil de persoane. Concomitent cu cresterea numerica a persoanelor ocupate in asigurarii, se asista la cresterea productivitatii muncii acestora, valoarea adaugata ce revine in mediu pe o persoana ocupata in aceasta ramura.

Asigurarile sunt ramura participanta la oferta de capital de imprumut pe piata financiara. Societatile de asigurari sunt datoare sa-si constituie rezerve de prime la asigurarile de viata si rezerve de prime si daune la asigurarile de bunuri si raspundere civila. Aceste rezerve de prime se constituie in mod treptat, pe masura incasarii primelor de asigurare, platile pentru care se constituie rezervele sunt de regula exigibile peste o perioada mai mare de timp, iar in intervalul de timp, cat raman la dispozitia asiguratorului ating dimensiuni importante , fiind folosite ca resurse proprii. Pastrarea in siguranta si fructificarea in cat mai bune conditii a rezervelor sunt necesare deoarece acopera angajamentele asiguratorului fata de terti si, in plus la stabilirea primelor de asigurare s-a luat in calcul venitul obtenabil prin fructificarea acestora pe piata.

CAPITOLUL. 2 Conceptul de asigurare si piata asigurarilor