Pagina documente » Stiinte Economice » Economia intreprinderii ca functie comerciala

Cuprins

lucrare-licenta-economia-intreprinderii-ca-functie-comerciala
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-economia-intreprinderii-ca-functie-comerciala


Extras din document

CUPRINS
Capitolul 1
INTREPRINDEREA IN ACTIVITATEA ECONOMICA
GENERALA
1. Intreprinderea - concept
2. Rolul intreprinderii
1.3. Mediul ambiant al intreprinderii
1.4. Resursele intreprinderii
1.5. Tipologia intreprinderilor
1.5.1. Natura activitatii intreprinderii
1.5.2. Gruparea intreprinderilor dupa forma juridica
1.5.2.1. Sectorul public
1.5.2.2. Sectorul privat
1.5.2.3. Sectorul cooperatist
Capitolul 2
Crearea noilor Intreprinderi
2.1. Etapele procesului de creare a noilor intreprinderi
2.2. Incetarea activitatii intreprinderilor
Capitolul 3
INTREPRINDEREA IN EVOLUTIE
3.1. Dimensionarea intreprinderii
3.2. Cresterea intreprinderii
3.3. Concentrarea intreprinderilor
3.3.1. Asocierea intreprinderilor
3.3.2. Regruparea intreprinderilor
3.3.3. Grupul de intreprinderi
Capitolul 4
MODALITATI DE ABORDARE A INTREPRINDERII
4.1. Abordarea sistemica a intreprinderii
4.2. Abordarea functionala a intreprinderii
4.2.1. Continutul functiunilor unei intreprinderi
Capitolul 5
FUNCTIUNEA COMERCIALA
1. Continutul si evolutia functiunii comerciale a intreprinderii
5.2. Activitatea de marketing
5.2.1. Piata intreprinderii - concept, profil si sfera de cuprindere
5.2.2. Optiuni de politici comerciale
5.2.2.1. Politica de produs
2. Politica de pret
3. Politica de distributie
4. Politica promotionala
5. Activitatea de vanzare
5.3.1. Actiuni premergatoare vanzarii
5.3.2. Elemente caracteristice vanzarilor de produse
5.3.3. Activitatile post-vanzare
5.4. Activitatea de aprovizionare
5.4.1. Principalele atributii si obiective ale aprovizionarii
5.4.2. Elaborarea strategiei de aprovizionare materiala a intreprinderii
5.4.3. Stocurile de materiale de productie
Capitolul 6
FUNCTIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE
6.1. Asimilarea in fabricatie a noilor produse
6.1.1. Necesitatea modernizarii productiei prin asimilarea de produse noi. Caile asimilarii
6.1.2. Etape in activitatea de proiectare a noilor produse
6.1.2.1. Elaborarea temei de proiectare si a studiului tehnico-economic
6.1.2.2. Proiectarea produsului
6.1.2.3. Executarea, experimentarea si omologarea prototipului
6.1.2.4. Pregatirea fabricatiei
6.1.2.5. Executarea, experimentarea si omologarea
seriei zero
6.4. Eficienta economica a proiectelor de
cercetare-dezvoltare
6.2.1. Abordarea deciziei de asimilare a unui produs nou
6.2.2. Abordarea deciziei de asimilare a unei
tehnologii noi
Capitolul 7
FUNCTIUNEA DE PRODUCTIE
7.1. Procesul de productie
7.2. Structura de productie a intreprinderii
7.3. Tipuri de productie
7.4. Activitatea de fabricatie
7.4.1. Organizarea fabricatiei in flux
7.4.2. Sistemul flexibil de fabricatie
7.5. Gestiunea productiei
7.5.1. Activitatea de programare, lansare si urmarire a productiei
7.5.2. Capacitatea, planul si programul de productie
7.5.3. Echilibrarea productiei si a vanzarilor
7.6. Controlul de calitate a productiei
7.6.1. Organizarea si functiile controlului de calitate
7.6.2. Disponibiltatea, fiabilitatea si mentenabilitatea produselor
Capitolul 8
FUNCTIUNEA DE RESURSE UMANE
8.1. Evolutia si continutul actual al functiunii de
resurse umane
8.2. Organizarea functiunii de resurse umane
8.3. Gestiunea resurselor umane
8.3.1. Analiza si evaluarea posturilor
8.3.2. Gestiunea previzionala a personalului
8.3.3. Angajarea personalului
8.3.4. Gestiunea recompenselor
Capitolul 9
FUNCTIUNEA FINANCIAR-CONTABILA
9.1. Activitatea contabila
9.2. Activitatea financiara
9.2.1. Ciclul financiar si ciclul de exploatare-concept,
continut
9.2.2. Necesitatile de finantare a intreprinderii
9.2.3. Sursele de finantare a intreprinderii
9.2.3.1. Sursele de finantare a activelor imobilizate
9.2.3.2. Sursele de finantare a ciclului de exploatare
9.2.4. Echilibrul financiar al intreprinderii

Alte date

?

Capitolul 1

ÎNTREPRINDEREA ÎN ACTIVITATEA ECONOMIC? GENERAL?



1.1. Intreprinderea - concept

Intreprinderea poate fi definita ca o entitate economica si sociala in care se produc bunuri si servicii destinate pietei, in vederea satisfacerii nevoilor clientilor si realizarii de profit. Ea este constituita dintr-un grup de persoane organizate potrivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnologice, care concep si desfasoara procese de munca, folosind un anumit capital.

Intreprinderea este denumirea generica pentru orice tip de organizatie umana. In acceptiunea tuturor specialistilor, intreprinderea este o unitate de baza a economiei nationale a unei tari sau a economiilor nationale ale mai multor tari (intreprinderea multinationala) constituita cu scopul de a produce bunuri materiale sau de a presta servicii necesare existentei oamenilor.

Intreprinderile producatoare de bunuri materiale, denumite si intreprinderi de productie, pot fi: intreprinderi industriale, intreprinderi agricole, intreprinderi de constructii etc.

Intreprinderile prestatoare de servicii pot fi: intreprinderi comerciale, intreprinderi de transporturi, banci etc.

Ca unitate de baza a unei economii sau a unor economii, intreprinderea trebuie sa reuneasca in cadrul ei mijloace tehnice si tehnologice, un numar de angajati cu o anumita pregatire, resurse materiale si financiare. Pornind de la acest aspect, intreprinderea este o organizatie tehnico-productiva, sociala si economica.

Caracterul de organizatie tehnico-productiva isi gaseste expresia in specificul activitatilor productive, al tehnologiei folosite si in dependenta tehnologica dintre elementele structurale. Latura tehnico-productiva determina continutul activitatii desfasurate de intreprindere si profilul sau de activitate.

Privita ca o unitate sociala, intreprinderea cuprinde un ansamblu de activitati umane, care au o finalitate bine determinata si care dau viata tuturor elementelor tehnice, tehnologice si de alta natura pe care le intalnim in cadrul acesteia. Intreprinderea se prezinta sub forma unui complex de relatii structurale interpersonale sau pluripersonale in care angajatii sunt diferentiati in functie de autoritate, statut si rol in realizarea unor obiective precise. Intreprinderea, ca organizatie sociala, indeplineste si rolul de centru de decizie si consta in faptul ca o parte a personalului intreprinderii (o minoritate) actioneaza asupra celeilalte parti cu scopul stabilirii si realizarii obiectivelor. In calitatea sa de centru de decizie, intreprindere

dispune de un sistem de conducere alcatuit dintr-o structura de conducere si un proces de conducere. Atributul esential al sistemului de conducere este de a lua decizii.

Privita ca o organizatie economica, intreprinderea este un organism independent, cu autonomie deplina, care dispune de intreaga capacitate de a participa la circuitul economic national si international. Ca unitate economica, inca de la infiintare, isi fixeaza un obiect de activitate, adica o ratiune de a exista. De asemenea, o intreprindere isi poate fixa unul sau mai multe obiective economice, cum sunt: rentabilitatea, cresterea, calitatea, care vor fi realizabile intr-o perioada mai mult sau mai putin indepartata. Obiectivele intreprinderilor variaza in functie de marimea lor, de statutul lor juridic, de mediul socio-politic.

Intreprinderea intra in relatii cu alte intreprinderi, desfasoara un intens schimb de activitati: se aprovizioneaza, vinde, se imprumuta, plateste dobanda, taxe, impozite etc. Din cele prezentate rezulta ca intreprinderea apare intr-o cvadrupla ipostaza: cumparator, vanzator, creatoare de valoare (de venituri) si distribuitoare de venituri.

Latura economica permite intreprinderii sa aiba succes in afaceri, adica sa produca bunuri si sa efectueze servicii in cantitatea si calitatea cerute de societate in conditii profitabile (veniturile din vanzarea produselor sau prestarea serviciilor sa fie mai mari decat cheltuielile efectuate). Intreprinderea care nu obtine profit este eliminata din viata economica, da faliment.

1.2. Rolul intreprinderii

Intreprinderea are un rol hotarator in dezvoltarea economica a oricarei tari, in determinarea potentialului acesteia, intrucat la acest nivel se creaza substanta economica. De costurile cu care se obtin produsele si serviciile, de calitatea acestora si de capacitatea intreprinderilor de a comercializa profitabil, depind in realitate puterea economica si nivelul de trai al unei tari. Concret, rolul intreprinderii in circuitul economic al unei tari este exercitat prin indeplinirea a doua functii: de creare a valorii adaugate si de participare la distribuirea veniturilor.

In postura de creatoare a valorii adaugate, intreprinderea se gaseste in relatii cu alte intreprinderi cu care face schimburi de produse si servicii. Astfel, o intreprindere de automobile care utilizeaza in procesul sau de productie otel (pe care nu il fabrica ea insasi) il cumpara de la o intreprindere siderurgica care, la randul sau, trebuie sa cumpere energie de la o a treia intreprindere pentru

a-si realiza productia.

Valoarea adaugata pe care o creeaza intreprinderea se masoara prin diferenta dintre valoarea bunurilor pe care le vinde si valoarea celor pe care a trebuit sa le cumpere pentru a putea produce.

Valoarea adaugata, care pentru un anumit stadiu al circuitului economic, reprezinta diferenta dintre vanzarile si cumpararile acelui stadiu distribuita pentru toate consumurile intermediare. Pentru exemplificare presupunem trei intreprinderi I1, I2, I3.

I1, de exemplu, o exploatatie agricola, creste ovine si vinde lana in valoare de 1 000 000 lei, unei intreprinderi textile I2;

I2, cumpara de 1 000 000 lei lana si transforma aceasta materie prima in tesaturi pe care le vinde unui confectioner I3, pentru

valoarea de 1 300 000 lei;

I3, care a cumparat tesaturile, produce imbracaminte pe care le vinde gospodariilor familiale pentru 1 800 000 lei.

Fiecare din cele trei intreprinderi, in stadii si nivele diferite, a participat la procesul de creare a bogatiei denumita valoare adaugata.

Marimea valorii adaugate, corespunzatoare acestor intreprinderi, se calculeaza facand diferenta intre vanzarile si cumpararile pentru consumurile intermediare, astfel:

pentru I1

=

1 000 000

-

=

1 000 000 lei

pentru I2

=

1 300 000

-

1 000 000

=

300 000 lei

pentru I3

=

1 800 000

-

1 300 000

=

500 000 lei