Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1: NOTIUNI PRIVIND IMAGINEA VIZUALA 3
1.1. Delimitari conceptuale 3
1.2. Necesitatea educatiei vizuale 4
1.3. Elementele limbajului vizual 6
1.3.1. Culorile 6
1.3.2. Lumina 7
1.3.3. Textura 8
1.3.4. Linii ?i forme 8
1.3.5. Spa?iul ?i timpul 9
1.3.6. Cadrul 9
1.3.7. ?ncadrarea ?i perspectiva 10
1.3.8. Compozi?ia 11
CAPITOLUL 2: SEMIOTICA IMAGINII VIZUALE 13
2.1. Precursori ai semioticii contemporane 13
2.2.Clasificarea semnelor 15
2.3. Semiotica ?i imaginea vizuala 16
2.3.1. Modelul binar al lui Roland Barthes 17
2.3.2. Modelul lui Umberto Eco 21
2.3.3. Modelul Louis Porcher 23
2.3.4. Modelul structural-generativ al lui Jean-Marie Floch 24
2.3.5. O alt? perspectiv? asupra metodologiilor semiotice de analiz? a publicit??ii 26
CAPITOLUL 3: STUDIU DE CAZ-GRAMATICA VIZUALA IN DOMENIUL FASHION 31
3.1. Leg?tura dintre semiotic? ?i domeniul fashion 31
3.2. Evolu?ia modei. Fazele modei 33
3.3. Gramatica vizuala in domeniul fashion 46
CONCLUZII 54
BIBLIOGRAFIE 56

Alte date

BIBLIOGRAFIE {p}

INTRODUCERE

Informatia exista permanent in jurul nostru regasindu-se in lucruri, fapte si acte pe langa care trecem adesea nepasatori, nebanuind macar cum sa folosim ceea ce reprezinta cheia succesului-informatia inteligenta, sau semnele si sistemele de semne necesare comunicarii sub toate formele sale.

Specialistii au situat cele mai vechi mesaje inteligibile odata cu aparitia lui Homo Sapiens. Atunci apar primele semne (simboluri), primele enunturi-simboluri educationale. Un desen devine astfel un simbol care evoca un obiect, o imagine, o idee, o notiune sau un sentiment. Simbolul devine parte dintr-un sistem de semne care constituie informatia. Semiotica este stiinta care analizeaza toate sistemele de semne, inclusiv limba.

Revolutia erei vizualului si-a pus decisiv amprenta asupra mesajului publicitar. Acest mijloc de comunicare poate transmite rapid diverse informatii si, in acelasi timp, este capabil sa impuna niste stereotipuri. Publicitatea propune si anumite probleme de comportament. La modul general, imaginea publicitara este inteleasa de orice receptor, indiferent de varsta, sex, etnie sau gradul de instruire al acestuia.

Semnele iconice constituie un element important in structura imaginii publicitare. Ele participa la crearea imaginii si, impreuna cu textul, formeaza un manifest publicitar. Imaginea si textul colaboreaza in vederea ghidarii receptorului spre un sens anumit, ce se desprinde din multitudinea de asociatii posibile. Problematica semnului iconic tine de semnificatie.

La nivelul creatiei, argumentarea iconica se sprijina pe datele materiale ale imaginii impartite in doua categorii- elemente de natura geometrica si textura pe de o parte, si combinatiile topografice formate din aceste elemente, pe de alta parte. Acestea din urma sunt organizate prin procedee plastice- cadraj, locatie, perspectiva etc.

Odata focalizata privirea pe imaginea afisului, perceptia elementelor constitutive poate fi analitica sau sintetica. În procesul de perceptie analitica a imaginii, desi ochiul este supus unui cadru foarte larg, atentia este focalizata doar pe un detaliu din campul vizual.

Pentru ca in imaginea publicitara nu este nimic lasat la voia intamplarii, modul in care este pusa in scena o situatie care implica persoane umane determina si gradul de implicare a destinatarului, a receptorului sau a mesajului. Imaginea in care personajul este privit din fata este cea mai implicativa imagine la nivelul spectatorului, are o functie conativa si creaza un efect de convergenta.

Fotografia (imaginea) din profil sau semiprofil accentueaza mai mult rolul spectatorului (privitorului) care asista la o scena (functia implicativa vizeaza mai degraba mesajul). Personajul care nu ne priveste pare mai enigmatic, mai incarcat de interogatii fiind mai apropiat de portret, lectorul va reactiona in fata unei fete care nu exprima vointa (ca in personajele frontale), ci o psihologie- personajul este misterios, interiorizat, cu un suras absent sau discret. În afisul publicitar, mesajul este mai degraba o invitatie decat o intimidare, mai mult o sugestie decat o prescriere, mai mult o marturie decat o afirmatie.

CAPITOLUL 1: NOTIUNI PRIVIND IMAGINEA VIZUALA

1.1. Delimitari conceptuale

Pe linga intelesurile obisnuite din viata cotidiana, sensul de imagine a beneficiat in timp de diferite contributii teoretice, integrate in sisteme filosofice sau in constructia conceptuala a unor discipline stiintifice. Platon, Aristotel, Ioan Damaschinul, Wittgenstein si Mircea Eliade sunt doar cativa dintre autorii ale caror lucrari reprezinta, si din acest punct de vedere, momente semnificative din istoria gindirii. Analiza contributiei lor nu urmareste sa stabileasca rolul imaginii in ansamblul operei fiecarui autor in parte, ci sa creioneze trasaturile definitorii ale notiunii de imagine, sa prezinte principalele teme, unghiurile din care au fost abordate, precum si solutiile propuse. Toate acestea vor constitui repere pentru descrierea procesului de reprezentare vizuala. Punerea alaturi a unor elaborari atat de diferite, situate in contexte culturale particulare, va permite sa se suprinda, pe de o parte, bogatia orizonturilor tematice care au dus la formarea unor constructii teoretice inrudite, iar pe de alta parte va ilustra forta lor explicativa. [1 ?ilincai, Corn?l, Introduc?r? in gr?m?tic? limb?jului vizu?l, Cluj-N?poc?, ?ditur? D?ci?, 1982]

Imaginile vizuale au fost si sunt studiate de diferite discipline, din perspective, cu metode si finalitati diferite. Istoria, critica si teoria artei au pus in prim plan opera, valorile ei estetice si personalitatea artistului; istoriografia, cu disciplinele sale auxiliare, precum numismatica sau heraldica, a cautat surse de informatii; etnologia si istoria religiilor au urmarit interpretarea unor simboluri specifice; psihologia a cercetat procesul perceptiei si al formarii reprezentarilor; semiotica a pus in evidenta functia de semnificare, iar sociologia comunicarii s-a interesat de caracteristicile difuzarii spre destinatari. Între toate aceste discipline, precum si altele, pe care nu le-am amintit aici, nu exista granite absolute, ci se produc numeroase intrepatrunderi.

Pentru ca scopul imaginii publicitare sa fie atins, orice creator de imagine publicitara trebuie sa aiba in vedere produsul si publicul, caracteristicile lor vor plamadi ceea ce pana acum a fost considerat discurs si definit din perspectiva lingvistica ca retorica a imaginii.

O data ignorat contextul in care transmitem mesajul final- compus din cel vizual si cel lingvistic, vom cadea in plasa limbajului universal, cum este considerata in mod eronat, imaginea vizuala.

Asadar imaginea vizuala (artistica) este un mijloc prin care creatorul se comunica, imaginea publicitara este un mijloc prin care acesta comunica cu altii. Mijloacele de comunicare vizuala isi rezerva dreptul de a eluda analizele riguroase, lasand loc probabilitatii, dar si temerii, din partea creatorilor, ca mesajul lor nu va fi receptat. Putem considera ca tocmai aceasta nedeterminare ii confera creatorului o marja de libertate mai mare si face din mesajul vizual o adevarata arta [2 I.Chiciud??n, B. ?. H?lic, Im?gologi?. Im?gologi? istorica, Bucur?sti, ?ditur? Comunic?r?.ro, 2003]

O prima analiza a imaginii publicitare pornindu-se de la conceptele retoricii a fost propusa de R. Barthes, care a semnalat nevoia unui repertoriu de figuri retorice, in acelasi fel in care anticii si clasicii a facut-o in cazul discursului lingvistic. Un inventar sustinut de J. Durand a confirmat existenta nu doar a catorva dintre figurile retorice-mai mult, a demonstrat existenta tuturor elementelor retoricii clasice. [3 ?rnh?im, Rudolf, ?rt? si p?rc?pti? vizu?la, Bucur?sti, ?ditur? M?ridi?n?, 1979]

Dar drumul propus de J. Durand nu ofera spre analiza decat o grila taxonomica de utiliuare a figurilor retorice, neadaptata mesajului vizual. De exemplu, repetitia in text intensifica si tensioneaza discursul, in teatru ea este producatoare de situatii comice, in imagine agaseaza si subliniaza obsesiv, in film poate avea dimensiuni patologice etc. O astfel de adaptare ar trebui facuta, deci, mult mai subtil. Exemplele sustin mai degraba compozitia afisului si mai putin pe cea a imaginii publicitare, iar cazurile analizate de Durand sunt sustinute cand prin elemente vizuale, cand prin dimensiunea lingvistica a textului ce insoteste imaginea.

Raportul imagine text a fost rasturnat in ultimele decenii ale afisului publicitar. Daca pana acum imaginea era vazuta ca accesoriu textului, acesta din urma continand esenta mesajului, in ultimii ani mijloacale tehnice de afisaj si tendinta publicului de a trece repede cu privirea peste un afis incarcat cu text au condus spre concentrarea mesajului lingvistic, pana la rezumarea lui la o singura fraza sau la sloganul marcii.

1.2. Necesitatea educatiei vizuale

Ca un paradox, limitele analizei structuraliste si, in general, ale semioticienilor li se adauga tocmai ignorarea cu desavarsire a traseului compozitional al imaginii.

Un afis publicitar este perceput in fuga pe strada sau in timp ce rasfoim grabiti o revista. Ne concentram asupra acestor afise in aceeasi masura in care ne focalizam atentia asupra tuturor obiectelor din campul nostru vizual, adica deloc. Singurul mod in care un astfel de afis ne-ar atrage atentia ar fi contrastul sau rama obiectului raportat la mediu-Apelul, fie in sens de seductie, fie de vulgaritate, in ambele sensuri imaginabile ma interpeleaza. Baudrillard avea dreptate-nu subiectul, ci obiectul seduce. Acest contrast are sanse de reusita in atragerea privirii doar daca se manifesta la nivel coloristic sau la nivelul formei. Un afis publicitar in care predomina culoarea rosie va atrage atentia in peisajul urban predominant gri, dar un afis bogat in nuante de verde plasat pe marginea drumului intr-o padure abia va fi observat. Ce solutie am adopta daca afisul nostru se afla intr-o jungla de afise ? Rama sau ceea ce alegem ca spatiu de delimitare fata de mediu ne poate scoate din incurcatura. Mijloacele tehnice de afisaj inedite sau fara traditie in acel spatiu, mesajele adaptate acelui spatiu pot atrage atentia in mod fericit sau mai putin fericit. Pozitia si locul unde este amplasat afisul sau macheta de presa au suscitat nu de putine ori imaginatia creatorilor de imagine publicitara reusind sa participe cu succes la constructia mesajului. [4 ?li?d?, Mirc??, Im?gini si simboluri, Bucur?sti, ?ditur? Hum?nit?s, 1994]