Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Cuvint inainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 1
Capitolul I PREVEDERI PRIVIND ORGANIZAREA ASEZAMINTELOR
DE DETINERE
1.1 Documente internationale referitoare la asezamintele de detinere . . . . . . . . . . . . . pag. 2
1.1.1 Regulile europene pentru penitenciare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 2
1.1.2 Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul detinutilor . . . . . . . . . . . pag. 3
1.2 Prevederi interne cu privire la siguranta materiala si siguranta
dinamica a asezamintelor de detentie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 5
1.2.1 Codul Penal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 6
1.2.2 Codul de Procedura Penala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 7
1.2.3 Legea 23/1969 privind executarea pedepselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 8
1.2.4 Regulamentul privind organizarea si executarea serviciului
de paza, escortare si supraveghere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 10
1.3 Practica unor state privind organizarea asezamintelor de detinere . . . . . . . . . . . . pag. 12
1.3.1 Elvetia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 12
1.3.2 Spania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 14
Capitolul II ASEZAMINTE DE DETENTIE iN ROMiNIA
2.1 Organizarea interioara a asezamintelor de detinere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 16
2.1.1 Sectorul administrativ de comanda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 16
2.1.2 Sectorul de detinere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 17
2.1.3 Sectorul de gospodarire.(G.A.Z.). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 17
2.2 Clasificarea asezamintelor de detinere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 18
2.3 Documente necesare asigurarii sigurantei asezamintelor de detinere . . . . . . . . . . . pag. 19
2.3.2 Dosarul cu documente operative ale loctiitorului sef tura . . . . . . . . . . . . . pag. 22
2.3.3 Raportul de recunoastere a punctului de lucru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 23
2.3.4 Raportul de infiintare si functionare a punctului de lucru . . . . . . . . . . . . . pag. 23
2.3.5 Registrul pentru planificarea subofiterilor in serviciul
de paza si supraveghere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 24
2.3.6 Registrul de planificare in serviciul de escortare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 24
2.3.7 Registrul de procese verbale pentru predarea si primirea serviciului . . . . . pag. 24
2.3.8 Carnetul postului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 25 2.4 Planul de alarmare al unitatilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 26
Capitolul III ORGANIZAREA SI EXECUTAREA SERVICIULUI DE PAZA
3.1 Organizarea serviciului de paza . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 29
3.2 Executarea serviciului de paza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 32
3.3 Organizarea apararii asezamintelor de detinere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 33
3.3.1 Organizarea dispozitivului de aparare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 34
3.3.2 Organizarea sistemului de foc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 36
3.3.3 Dotarea cu armament si munitie a subofiterilor din sectorul operativ . . . . pag. 37
3.3.4 Consemnul general si particular al posturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 37
3.4 Grupa de interventie in asezamintele de detinere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 39
3.4.1 Grupa de interventie in penitenciarele de maxima siguranta . . . . . . . . . . . pag. 39
3.4.2 Grupa de interventie in celelante penitenciare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 42
.
Capitolul IV PERSONALUL DIN SERVICIUL DE PAZA
4.1 Recomandari internationale privind personalul din penitenciare . . . . . . . . . . . . . . . pag. 44
4.2 indatoriri generale ale personalului din serviciul de paza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 45
4.2.1 indatoririle loctiitorului cu siguranta detinerii si regim penitenciar . . . . . . pag. 48
4.2.2 indatoririle ofiterului instructor paza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 48
4.2.3 indatoririle sefului de tura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 49
4.2.4 indatoririle loctiitorului sefului de tura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 51
4.2.5 indatoririle subofiterilor din serviciul de paza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pag. 60
4.2.5.1 indatoririle subofiterului sef de schimb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pag. 60
4.2.5.2 indatoririle sefului postului de control . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 62
4.2.5.3 indatoririle subofiterului din postul de santinela de pe
perimetrul asezamintului de detinere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 66
Capitolul V SITUATII DEOSEBITE PREZENTE iN ASEZAMINTELE DE DETINERE
5.1 Locuri vulnerabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 67
5.2 Momente vulnerabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 69
5.3 Modul de actiune al personalului in diferite situatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 70
5.3.1 in caz de evadare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 72
5.3.2 Modul de actiune al personalului din serviciul de paza in
cazul producerii unei razvratiri a detinutilor in locul de detinere . . pag.75
5.3.3 Modul de actiune in situatia luarii de ostateci . . . . . . . . . . . . . . . . .pag. 77
Capitolul VI MIJLOACE TEHNICE AJUTATOARE LA PAZA SI IMOBILIZARE
CE SE FOLOSESC iN SERVICIUL DE PAZA
6.1 Mijloace tehnice de legatura si de alarmare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 78
6.2 Mijloace necesare functionarii pazei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 80
6.2.1 imprejmuirile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 80
6.2.2 Fisia de control. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 81
6.2.3 Foisoarele de paza. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... pag. 82
6.2.4 Sistemul de iluminat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 82
6.2.5 Amenajarile genistice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 83
6.3 Mijloacele de imobilizare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 83
6.3.1 Constringerea fizica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 84
6.3.2 Catusele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 84
6.3.3 Folosirea bastoanelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 85
6.3.4 Dispozitive cu substante iritant lacrimogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 86
6.3.5 Alte mijloace de imobilizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 88
Capitolul VII SISTEMUL INFORMATIZAT DE PAZA
7.1 Protectia perimetrala. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 90
7.1.1 Tehnologii de detectie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 92
7.1.2 Evaluarea alarmelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 93
7.2 Sistemul de supraveghere video . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 94
7.3 Sistemul de blocare a accesului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 95
7.4 Dispeceratul de securitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. pag. 96
CONCLUZII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. pag. 97
BIBLIOGRAFIE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . pag. 99

Alte date

?{p}

?

Cuvant inainte

De-a lungul timpurilor si in contexte socio-culturale diferite, intalnim diferite moduri de reglementare a prevederilor privind executarea pedepsei inchisorii. Penitenciarul are in prezent o semnificatie politica deosebita; tratamentul detinutilor este o ilustrare directa a modului cum se respecta drepturile omului, iar viata institutionala este un indicator al democratizarii aparatului de stat. Mai mult, un popor este considerat civilizat sau nu dupa modul cum se poarta cu categoriile defavorizate: minori, handicapati, batrani, someri, imigranti si nu in ultimul rand cu detinutii.

Nu putem vorbi despre modernizarea penitenciarului daca nu trecem la optimizarea structurilor, informatizarea activitatilor, transformarea institutiei intr-o institutie civila deoarece acesta este si scopul penitenciarului – de a servi societatea civila.

Noile criterii ale performantei organizationale trebuie sa fie si pentru penitenciare coerenta interna a subsistemelor, corectitudinea criteriilor de evaluare, calitatea resurselor umane, rezultate masurabile pentru functiile sociale indeplinite, existenta unui sector specializat in diagnoza si prognoza, existenta unui cod deontologic viu si credibil si in primul rand imaginea publica.

Cineva spunea ca imaginea publica a penitenciarului se construieste mai intai in interior, un personal selectionat si valorizat adecvat, informat in timp util cu toate problemele de munca, promovat si recompensat pe criterii etice si profesionale previzibile, acestea sunt ca si conditii indispensabile pentru existenta unor opinii corecte in comunitatea din jurul inchisorii.

Lucrarea de fata nu face altceva decat sa prezinte o parte din activitatiile cu care se confrunta lucratorul de penitenciar, segmentul legat de paza si siguranta detinerii, prezentarea personalului implicat direct in executarea serviciului de paza, indatoririle acestora precum si documntele necesare executarii serviciului de paza.

Capitolul I

PREVEDERI PRIVIND ORGANIZAREA ASEZ?MINTELOR

DE DETINERE

1.1 Documente internationale referitoare la asezamintele de detinere.

1.1.1 Regulile europene pentru penitenciare.

În ceea ce priveste Recomandarea nr. R(87)3 adoptata de Comitetul Ministrilor Consiliului Europei, aceasta face o serie de relatari considerand importanta stabilirii unor principii comune in ceea ce priveste politica penala in cadrul statelor membre ale Consiliului Europei.

Desi s-a facut un progres considerabil in dezvoltarea alternativelor necustodiale in privinta delicventilor, privarea de libertate ramane o sanctiune necesara in sistemele juridice penale, tinand seama de faptul ca dezvoltarea si evolutia societatii precum si schimbarile survenite in legatura cu tratamentul detinutilor si in conducerea penitenciarelor, a facut posibila reformarea unui Standard Minim de Reguli pentru tratamentul detinutilor, astfel incat sa constituie un suport, sa incurajeze cele mai bune dezvoltari si sa ofere un scop procesului ulterior [1 Penologie – Emilian Stanisor si colaboratori, edit. Oscar Print, Bucuresti 2002].

Standardele recomanda guvernelor statelor membre sa se ghideze in alcatuirea legislatiei lor interne cat si in practica pe principiile ce reies din textul Regulilor Europene pentru Penitenciare care figureaza ca apendix la prezenta Recomandatie cu o punere in practica in vederea implementarii progresive a acestora, o detaliere pe larg a scopurilor ce apar in introducere precum si a principiilor de baza ale prezentei recomandari. Regulile se vor aplica impartial.

Nu va exista nici o discriminare fata de rasa, culoare, sex, limba, religie, politica sau alte opinii, origine nationala sau sociala, nastere, statut economic sau altfel de statut. Convingerile religioase si perceptele morale ale grupului caruia ii apartine detinutul vor fii respectate.

Prezentarea acestei Recomandari este sumara iar pentru intelegerea acestor principii, in continuarea acestora, Regulile Europene pentru Penitenciare relateaza sistemele de conducere ale penitenciarelor prin care se materializeaza prevederile Recomandarii dupa cum urmeaza: primirea si inregistrarea; impartirea si calificarea detinutilor; cazarea; igiena personala; imbracamintea si asternutul; hrana; servicile medicale; disciplina si pedeapsa; caile de constrangere; informarea detinutilor si plangerile acestora; contactul cu lumea exterioara precum si asistenta morala si religioasa [2 idem pag. 2].

Urmand si ghidandu-se dupa aceste sisteme lucratorul de penitenciar va avea mai putine probleme privind siguranta locului de detinere, deoarece satisfacand trebuintele minime ale detinutilor acestia vor intelege ca se afla intr-un aseazamant institutionalizat si trebuie sa se comporte ca atare neavand nici un motiv de nesupunere. Cunoasterea detinutului in toate ipostazele puse (enumerate mai sus) la dispozitia lucratorului de penitenciar ii va fi de folos acestuia pentru anticiparea miscarilor detinutului astfel incat prevenirea evenimentelor negative la locul de detinere se va realiza prin efortul detinutilor si prin cel al personalului.

1.1.2 Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul detinutilor.

Este reglementat prin Rezolutia nr. 663 C din 31 iulie 1957, aprobata de catre Consiliul Economic si Social al Organizatiei Natiunilor Unite, intre altele si-a insusit recomandarile cuprinzand recrutarea si pregatirea personalului de penitenciar, recomandarilor privind asezamintele penitenciare si corectionale deschise al caror text a fost adoptat de catre primul Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delicventilor tinut la Geneva in anul 1955 [3 Manualul “A pune regulile in actiune’, pentru o mai buna practica in penitenciare].

Este evident ca nu toate regulile pot fi aplicate in toate locurile si in orice timp, dar fiind marea varietate de conditii juridice, sociale, economice si geografice care se intalnesc in lume. Ele trebuie in acelasi timp sa serveasca pentru a stimula efortul constant care urmareste trecerea dificultatilor practice care se opun la aplicarea lor, conditii minime care sunt admise de Natiunile Unite.

Pe de alta parte aceste reguli se refera la domenii in care gandirea este in evolutie constanta in aceasta privinta. Ele nu tind sa excluda posibilitatea de experienta si de practica, presupunand ca acelea ar fi in acord cu principiile si obiectivele care se desprind din textul Ansamblului de Reguli. În acest spirit, administratia penitenciara centrala va fi intotdeauna imputernicita sa aprobe exceptii de la reguli.

Referindu-ne in continuare la Asezamantul deschis, institutie spre care tinde si Administratia Nationala a Penitenciarelor, acesta se caracterizeaza prin absenta masurilor de prevenire, materiale si fizice, impotriva evadarii, astfel ca: ziduri, lacate, bare, supraveghetori inarmati sau alti supraveghetori insarcinati cu securitatea asezamantului, ca si printr-un regim bazat pe o disciplina liber consimtita si pe sentimentul raspunderii detinutilor fata de colectivul in care traiesc. Acest regim incurajeaza detinutul sa uzeze de libertatile oferite, fara a abuza de acestea. Congresul Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei apreciaza ca asezamantul deschis inseamna o etapa importanta in evolutia sistemelor penitenciare ale epocii noastre si reprezinta una din aplicatiile cele mai fericite ale principiului individualizarii pedepsei in vederea unei readaptari sociale. Sistemul asezamintelor deschise poate contribui la miscarea inconvenientelor pe care le prezinta pedepsele scurte cu inchisoarea, astfel se recomanda extinderea regimului deschis la cel mai mare numar posibil de detinuti in conditiile prevazute in recomandarile care preced. Recomanda in sfarsit instituirea de statistici completate prin studii neintrerupte facute in masura posibilitatilor cu colaborarea autoritatilor stiitifice independente, permitand a se aprecia din punct de vedere al recidivei si al readaptarii sociale, rezultatele tratamentului in asezamintele deschise.

Asadar, siguranta consta tocmai in ideea de cunoastere a detinutilor supusi acestui regim. Elementele caracteristice ale acestui tip de asezamant, denumire care exista si in Romania incepand cu noile proiecte de lege si Regulamente de executare a pedepselor, sunt constituite din contopirea celor doua elemente specifice penitenciarelor si anume elementul referitor la siguranta locului de detinere si cel referitor la regimul si tratamentul aplicat detinutilor aflati in custodia locului de detinere. Evident ca nu poate exista una fara cealalta, tocmai de aceea se incearca o metoda care sa nu delimiteze cele doua elemente, siguranta si regimul, pentru a evita posibilele disfunctii care ar putea aparea pentru a stabili care din cele doua elemente caracterizeaza un asezamant de detentie si care din cele doua e mai importanta [4 Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul detinutilor si recomandarile referitoare la acestea]. Toate aceste probleme vor fi rezolvate prin impartirea tipurilor de locuri de detinere in functie de criteriile stabilite de fiecare tara in parte, singurul lucru caracteristic tuturor sistemelor va fi cel referitor la gradul de siguranta, nu vor exista niciodata numai penitenciare de maxima siguranta sau numai asezaminte deschise, tocmai de aceea problema gradarii locului de detinere este specifica acestora pentru a putea fi aplicat regimul diferentiat si tratamentul specific fiecarei persoane condamnate la pedeapsa cu inchisoarea.

1.2. Prevederi interne cu privire la siguranta materiala si siguranta dinamica a asezamintelor de detentie.

Daca documentele internationale referitoare la siguranta detinerii nu fac altceva decat sa vina in sprijinul reglementarilor interne prin emiterea unor recomandari in ceea ce priveste executarea pedepsei cu inchisoarea, recomandari cu care Romania este intru totul de acord deoarece la elaborarea acestora statul roman a luat parte prin reprezentantii sai sau daca nu a luat parte a aderat mai tarziu la aceste documente, facandu-si astfel cunoscuta opinia fata de respectivele recomandari, adoptandu-le prin intermediul legislatie interne [5 id. pag 2, pct. 2].

În ceea ce priveste siguranta locului de detinere reglementarile interne, fata de recomandarile internationale sunt mult mai pertinente deoarece aceasta problema este lasata la atitudinea tarilor participante la conventiile si tratatele internationale, fiecare tara stabilindu-si propriul sistem de detentie in functie de cultura statului respectiv, putere economica si convingere sociala. Romania se bucura in aceasta perioada de o legislatie pe masura care reglementeaza executarea pedepselor dar care nu face fata cerintelor interne si internationale deoarece dupa cum se stie ne aflam intr-o ampla campanie de reformare si restructurare a institutiilor statului iar problemele noi aparute pana in momentul de fata si problemele care vor continua sa apara in ceea ce priveste executarea pedepselor privative de libertate, au o aplicabilitate redusa din cauza cadrului legal instabil, modificarile mult prea dese aduse legislatiei interne creaza confuzie in randul organelor statului insarcinate cu probleme referitoare la executarea pedepselor. Astfel vom prezenta principalele reglementari legislative in vigoare precum si proiectele de lege care isi vor gasi aplicabilitate curand.

1.2.1 Codul Penal.

Reprezinta temeiul legal in care sunt prevazute faptele care constituie infractiuni precum si durata acestora. Referitor la executarea pedepselor Codul penal a dedicat acestora un intreg titlu, intitulat Pedepsele, care cuprinde prevederi referitoare la categoriile si limitele generale ale pedepselor si sunt clasificate in trei categorii dupa cum urmeaza : pedepse principale, pedepse accesorii si pedepse complimentare [6 Codul Penal al Romaniei, Titlul III “Pedepsele”, art. 52].

În cazul pedepselor principale, Codul penal face referire la pedeapsa detentiunii pe viata, la regimul aplicat persoanelor condamnate la detentiunea pe viata, situatiile in care nu se aplica pedeapsa detentiunii pe viata, liberarea conditionata, regimul general de executare a pedepselor precum si regimul aplicat detinutilor in penitenciar neexcluzand regimul de munca.

Regimul general al executarii pedepsei inchisorii se intemeiaza pe obligatia condamnatilor de a presta o munca utila, daca sunt apti pentru aceasta, pe actiunea educativa ce trebuie desfasurata fata de condamnati, pe respectarea de catre acestia a disciplinei muncii si a ordinii interioare a locurilor de detinere, precum si pe stimularea si recompensarea celor staruitori in munca, disciplinati si care dau dovezi temeinice de indreptare.

Toate aceste mijloace trebuie folosite in asa fel incat sa conduca la reeducarea celor condamnati. Codul penal face si unele delimitari in cadrul executarii pedepselor pentru a proteja unele categorii speciale de detinuti astfel: „dupa implinirea varstei de 60 de ani pentru barbati si de 55 de ani pentru femei, condamnatii nu au obligatia de a munci in timpul executarii pedepsei; ei pot fi admisi la munca daca cer aceasta.” În Codul penal intalnim reglementarea unuia dintre cele mai importante principii ale dreptului executional, si anume principiul separatiunii condamnatilor: „femeile condamnate la pedeapsa inchisorii executa aceasta pedeapsa separat de condamnatii barbati. Minorii condamnti la pedeapsa inchisorii executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau in locuri de detinere speciale, asigurandu-li-se posibilitatea de a continua invatamantul general obligatoriu si de a dobandi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor.”

Executarea pedepsei inchisorii se face, potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, in locuri de detinere anume destinate.

În cazul in care instanta de judecata, pe langa pedeapsa principala, il condamna pe detinut si la executarea unei pedepse complementare, locul de detinere trebuie sa ia toate masurile de a se executa intocmai hotararea judecatoreasca de condamnre. Acestea sunt prevazute de Codul penal in articolele 64 si urmatoarele.

Un aspect important in executarea pedepselor privative de libertate il reprezinta articolele 72 si urmatoarele, care se refera la individualizarea pedepselor, prevazute in Codul penal, aspecte in baza carora locul de detinere stabileste regimul de detentie aplicabil. O alta categorie de condamnati la pedeapsa inchisorii o reprezinta minorii, pedeapsa a caror reglementare o intalnim in Cod : „fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa. La alegerea sanctiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait si de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului.”

Titlul VII din Codul Penal reglementeaza Cauzele care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii cum ar fi : amnistia si gratierea. Aceste institutii, benefice dealtfel sistemului penitenciar fiind alaturi de liberarea conditionata principalele metode de rezolvare a problemelor privitoare la supraaglomerare.

1.2.2 Codul de procedura penala.

Daca Codul Penal reglementeaza faptele care sunt considerate infractiuni precum si durata pedepselor, Codul de procedura penala reglementeaza institutiile statului abilitate pentru a constata aceste infractiuni, mijloacele avute la indemana de aceste institutii, actele de procedura necesare demararii procedurii penale precum si procedura legala de condamnare a persoanei care a savarsit infractiuni.

Legat de executarea pedepselor privative de libertate Codul de procedura penala reglementeaza in cuprinsul titlului III, Executarea hotararilor penale care cuprinde prevederi referitoare la punerea in executare a pedepselor principale: „pedeapsa inchisorii si pedeapsa detentiunii pe viata se pun in executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de instanta de executare, se intocmeste in trei exemplare si cuprinde: denumirea instantei care a emis mandatul, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevazute in art. 70, numarul si data hotararii care se executa si denumirea instantei care a pronuntat-o, pedeapsa pronuntata si textul de lege aplicat, timpul retinerii si arestarii preventive care s-a dedus din durata pedepsei, mentiunea daca cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare si de detinere, semnatura presedintelui, precum si stampila acelei instante”, prevederi referitoare la liberarea conditionata, precum si prevederi privind intreruperea executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata.