Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL I -- TERORISMUL, FENOMEN COMPLEX, PLURIDETERMINAT
I.1. Sfera de cuprindere a conceptului. Paradigme ale analizei fenomenului terorist............6
I.1.1. Paradigma crizei..............10
I.1.2. Paradigma instrumentala....11
I.1.3. Paradigma culturala..........12
I.1.4. Paradigma ideologica........13
I.1.5. Paradigma sociala............13
I.2. Tipologia terorismului..14
I.2.1. Clasificarea lui George Levasseur.........14
I.2.2. Clasificarea lui Brian Crozier..............15
I.2.3. Clasificarea Departamentului de Stat al S. U. A.......15
I.2.4. Clasificarea lui Karl A. Seger..............19
I.3. Tehnicile terorismului clasic si modalitati de combatere....20
I.3.1. Formele si metodele actelor teroriste.....20
I.3.2. Procedee de actiune folosite de teroristi..21
I.4. Nivele de combatere a terorismului22
CAPITOLUL II - VALENTE PSIHOLOGICE ALE AGRESIVITATII
II.1. Definirea agresivitatii.27
II.2. Formele agresivitatii...34
II.3. Teorii ale agresivitatii.36
II.3.1. Agresivitatea ca instinct....36
II.3.2. Teoria conditionarii sociale a agresivitatii.............40
II.3.3. Agresivitatea din frustrare..44
II.4. Factori cu incidenta semnificativa asupra agresivitatii umane. Reducerea agresivitatii.....49
CAPITOLUL III - O VIZIUNE PSIHOSOCIOLOGICA ASUPRA FENOMENULUI TERORIST
III. 1. Interpretarea comportamentului agresiv al teroristului..54
III.1.1. Teoria alegerii rationale...56
III.1.2. Teoria fortelor psihologice57
III.1.3.Teoria rolului culturii de grup............59
III.2. Suicidul terorist ca act de autoagresiune......62
III.3. Relatia terorist-agresiune-victima68
III.4. Functia agresiva a imaginii actului terorist...74
CAPITOLUL IV - DE LA VIOLENTA CLASICA LA NOI FORME DE MANIFESTARE A TERORISMULUI
IV.1. Un fenomen terorist in schimbare intr-o lume aflata in schimbare ....82
IV.2. Tendinte in evolutia terorismului.85
IV.3. Adaptari tactice ale terorismului sub spectrul noilor tehnologii si implicatiile lor. Bioterorism, cyber-terorism, terorism nuclear.......90
IV.4. Aspecte deterministe ale fenomenului terorist97
CAPITOLUL V - STUDIU DE CAZ : TIGRII ELIBERATORI AI EELAMULUI TAMIL
V.1. inceputurile TEET. Obiective si strategie.....100
V.2. Structura TEET......103
V.3. Activitatea TEET ....106
V.4. Cultul suicidului- arma forte a TEET..........111
CONCLUZII..115
ANEXE........ 118
BIBLIOGRAFIE ...........120

Alte date

?

ARGUMENT

Multi analisti si-au pus problema relatiei dintre agresivitate si terorism. Acceptiunea conform careia terorismul este o forma de manifestare a violentei derivata din agresivitate este larg acceptata in literatura de specialitate.

Principala cauza a preocuparilor legate de detasarea termenilor “terorism” si “violenta” este aceea ca violenta poate fi folosita si legitim, atunci cand scopul urmarit vizeaza apararea in fata unei amenintari (la adresa unei persoane sau ordinii constitutionale ), in timp ce terorismul este asociat intotdeauna cu apelarea la violenta in vederea atingerii unor obiective care sunt contrare normelor locale de convietuire, la toate nivelele (persoana, grup de persoane, stat, etc.).

Diseminarea violentei in constiinta maselor constituie un factor de risc cu tendinte acute in exarcebarea componentei agresive latente in subconstientul fiintei umane. Atunci cand este in pericol, mecanismele de aparare se declanseaza automat luand forma agresivitatii. Violenta capata semnificatii particulare, in functie de sistemul de referinta considerat. Revansa fascineaza, ura provoaca senzatii puternice, atacul ofera un spectacol de forta, initiatorii actiunilor teroriste satisfacandu-si, astfel, dorinta de suprematie.

Agresivitatea a devenit o consecinta a marginalizarii, a proceselor de dezorganizare sociala, a anomiei si neintegrarii sociale. Orice act terorist, de la cel rudimentar pana la cel informatic, are o etapa de pregatire in care se acumuleaza frustrarile de orice tip si in care se cristalizeaza motivatiile de curatire morala, politica si religioasa sau etnica, in care se proceseaza informatii cu privire la viitoarea tinta.

CAPITOLUL I—TERORISMUL, FENOMEN COMPLEX, PLURIDETERMINAT

I.1. Sfera de cuprindere a conceptului. Paradigme ale analizei fenomenului terorist

Marea dificultate in definirea terorismului [1 Notiunea este, din punct de vedere etimologic, un derivat de la “teroare”, cuvant de origine latina. Înca din mitologia greaca, teroarea (Phobos) si frica (Deimos) erau numele date celor doi cai care trageau carul de lupta al lui Ares, zeul razboiului. Simbolistica acestor doua cuvinte este semnificativa. Razboiul, lupta, conflictul presupun recurgerea la folosirea fortei, a mijloacelor violente, destructive. Resorturile psihologice ale acestui proces sunt frica si teroarea. Grecii subliniau interdependenta dintre aceste doua concepte. Frica era cunoscuta de ei si ca o reactie la lucruri noi si ciudate, neasteptate si periculoase. Frica era o reactie a cetatenilor eleni la schimbarile politice majore din cetate, daca aceste schimbari erau atat de semnificative incat sa ameninte securitatea lor individuala si a comunitatii sociale din care faceau parte. Teroarea era inca de pe atunci perceputa ca folosire sistematica a fricii pentru a obtine ceva. Tucidide mentioneaza ca teroarea era abil folosita de hoplitii spartani pentru a-i controla pe hilotii majoritari.

] nu consta in tendinta de generalizare a unei tehnici de aplicare a violentei – care, in principiu, ar putea fi utilizata de oricine, in toate tipurile de relatii si situatii conflictuale - ci, mai degraba, la limitarea denumirii la anumiti factori, numai la anumite tipuri de conflicte.

Unii teoreticieni considera ca aproape orice act de violenta poate fi inclus in categoria terorismului, cu toate ca pot aparea o serie de confuzii din cauza comportamentului aparent similar al unui individ care, din considerente politice, comite un act violent, in raport cu comportamentul unui criminal de drept comun sau al unui dezechilibrat mintal. De asemenea, din cauza implicatiilor morale, tentativele de definire a conceptului pornesc de la supozitia ca unele tipuri de violenta politica sunt justificabile, in timp ce altele nu.

Prin notiunea de “teroare” - luata de sine statator - se intelege o stare de teama extrema care inspaimanta, tulbura si paralizeaza. Aceasta teama colectiva poate fi indusa si prin “terorizare”, adica prin practicarea amenintarii cu violenta sau folosirea acesteia.

La randul ei, violenta este definita drept recurgerea la forta de catre un individ sau grup, in vederea prejudicierii integritatii unor persoane sau bunuri.

Cu toate ca acest gen de manifestari au aparut inca din antichitate, verbul “a teroriza” a intrat in vocabularul limbii franceze abia in secolul al XVIII-lea. Legatura dintre actul “terorizarii” si “terorism”, in sensul actual al termenului, a aparut mult mai tarziu, dar chiar si asa nu exista un consens privind relatia dintre acesti termeni. Opiniile cele mai polarizate sunt cele conform carora teroarea poate surveni fara terorism si respectiv, ca teroarea este cheia care declanseaza terorismul.

Sufixul “–ism" care se adauga la radacina cuvantului “terorism” este deseori interpretat ca denotand un caracter sistematic, fie la nivel teoretic, unde sufixul se refera la un concept politic, fie la nivel practic, unde se are in vedere un mod de actiune sau o atitudine. Terorismul este asimilat cu o calitate doctrinara, dar si cu un mod deliberat de actiune.

Una din definitiile uzitate de Guvernul S.U.A. (in fapt, o definitie usor modificata a lui James Adams din 1980) considera ca: “Terorismul reprezinta amenintarea cu violenta sau folosirea violentei in scopuri politice de catre indivizi sau grupuri, indiferent daca actioneaza pro sau contra autoritatilor guvernamentale existente, cand aceste actiuni au intentia de a soca, intimida sau consterna un grup tinta mai larg decat victimele imediate.Terorismul este relationat cu indivizi sau grupuri care urmaresc rasturnarea regimurilor politice, corectarea unor deficiente sociale percepute de grupurile respective sau erodarea ordinii publice internationale”.

Frank C. Carlucci III, Secretar al Apararii in timpul administratiei lui G. Bush, considera ca “terorismul este in mod esential o tactica, o forma de lupta politica destinata atingerii unor scopuri politice. Terorismul poate fi inscris in categoria conflictelor de mica intensitate si descris ca razboi purtat la limita minima a spectrului violentei, razboi in care conotatiile politice, economice si sociale joaca un rol mai important decat in cazul celui clasic, purtat de puterea militara conventionala” [2 Terrorism Group Profiles, U. S. Government Printing Office, Washington D. C. 20402, 1989, p. 2.].

Aceste formulari nu sunt gresite, incluzand elemente asociate cu terorismul. Analizate cu atentie, ele releva insa o pronuntata nota descriptiva in dauna demersului de definire propriu-zisa, precum si o tendinta de generalizare care le fac aplicabile aproape oricarei forme de violenta politica.

În locul formularii unei definitii universal si general acceptabile, un mod rezonabil de definire conceptuala ar consta in identificarea caracteristicilor terorismului.

?¨ O prima caracteristica ar fi scopul final urmarit de terorism, care este de natura politica, oricare ar fi psihologia de grup sau motivele personale ale indivizilor care recurg la actele de terorism. Prezenta unor teluri politice este esentiala, acestea separand terorismul de alte acte criminale. Motivat politic, terorismul presupune intotdeauna un adanc sens al frustrarii asupra unei nedreptati sau injustitii sociale sau economice, dar terorismul blameaza intotdeauna o instanta sau o autoritate politica. Terorismul considera ca esenta injustitiei nu poate fi inlaturata prin nici o alta metoda decat prin violenta. De aceea, terorismul a fost adesea numit tactica ultimei solutii. Exista si posibilitatea transformarii scopurilor politice in imperative morale folosite pentru a justifica mijloacele si procedeele necesare atingerii scopurilor politice initiale. Multe organizatii teroriste isi justifica asfel actiunea, neapeland la teluri politice, ci la “instante superioare”, la “adevaruri supreme”, “jihad”, “revolutiile cataclismice” sau “mondiale” etc.

Este important de notat ca amprenta ideologica si comportamentala a teroristilor releva mult mai multe lucruri despre ei decat doctrinele la care clameaza apartenenta. Doctrinele de baza, de consum politic arareori mandateaza violenta terorista, chiar daca sunt privite din prisma extremista. [3 De exemplu, atentatele sinucigase practicate de gruparile siite din Liban, gruparile Sicki sau tamile, de integristii palestinieni intra in contradictie cu prevederile Islamului care proscriu suicidul. Desi nici o religie nu justifica practica terorismului, terorismul religios este o realitate.

] Daca scopul tactic sau obiectivul imediat al unui grup terorist il reprezinta crearea terorii, nu distrigerea, scopul srategic il constituie folosirea panicii, a dirijarii multimii publice generate de starea de teroare ce poate obliga puterea la concesii politice pe linia scopurilor propuse. Vazut din aceasta perspectiva, terorismul poate fi inteles ca o tactica psihologica ale carei elemente determinante sunt frica si publicitatea.

?¨ Cea mai importanta caracteristica operationala a terorismului este folosirea premeditata a amenintarii cu violenta. Acolo unde acest element lipseste, oricat de oribila ar fi fapta, ea nu se incadreaza in terorism. Traficul ilicit de droguri, armament sau documente false nu constituie - in sine - acte de terorism, daca nu contin acte de violenta premeditata (sau de amenintare cu violenta). A lua insa un ostatic pentru o recompensa, in scopul finantarii unei actiuni teroriste, reprezinta un act terorist, intrucat acest fapt implica folosirea violentei sau a amenintarii cu violenta.

Prezenta violentei ca o caracteristica fundamentala a terorismului face necesara distinctia intre actele teroriste si actele savarsite de organizatiile teroriste. Nu toate actiunile unei organizatii teroriste pot fi catalogate ca teroriste, dupa cum nici toate actele teroriste nu sunt obligatoriu savarsite de o organizatie terorista.Toate actele criminale, indiferent de miza politica, justificarile morale si formele de activitate terorista, implica crime, atacuri, deturnari, rapiri, incendieri, sabotaje, fapte condamnate de catre societate. Tocmai aceasta natura criminala diferentiaza terorismul de gherila urbana sau rurala, de operatiunile de insurgenta care, chiar daca nu sunt considerate pe deplin forme ale razboiului conventional, sunt acceptate ca atare de catre societate. Actele teroriste nu sunt justificabile.

?¨ O alta caracteristica importanta a terorismului este clandestinitatea. Din cauza naturii violente si criminale a terorismului, partizanii acestuia trebuie sa actioneze acoperit pentru a evita identificarea lor de catre fortele de ordine.

?¨ Analistii terorismului contemporan inscriu, de asemenea, in randul caracteristicilor organizationale semnificative faptul ca acesta se practica cel mai adesea in grup. Sunt foarte rare cazurile importante de terorism realizate de indivizi singulari, neafiliati la nici un grup, organizatie sau confreerie. Grupurile teroriste impun constrangeri puternice membrilor lor, dar pentru multi dintre acestia apartenenta la grup poate deveni un element motivational mai important decat doctrina sau scopurile politice ale grupului. Grupul ofera membrilor o contracultura centrata in jurul propriilor norme si menite sa contribuie la indoctrinare. Acesta tinde sa-i izoleze pe membri de societate (informatiile sunt filtrate sau contracarate), sa controleze cu strictete pe fiecare in parte asigurand coeziunea necesara, uniformizarea si deplina obedienta fata de centru. Grupul se intemeiaza pe o anumita omogenitate din perspectiva ideilor politice si religioase impartasite, a valorilor si obiectivelor stabilite, ceea ce ii determina pe membri sa-si perceapa propriul viitor numai in cadrul acestuia, teama de a nu fi abandonati, din diferite motive, fiind una din spaimele majore.

Grupurile teroriste sunt indeobste restranse ca numar, ele putand deveni mici unitati operative in cadrul unor organizatii mai mari. Termenul de “grup” este inteles in sensul sau social-psihologic si, mai putin, in cel strict organizational. În aceasta idee, se poate considera un grup terorist ca o entitate suborganizationala, intrucat cu cat un grup operational se

mareste, cu atat va fi mai greu de mentinut disciplina si mistica grupala, de evitat posibilitatile de infiltrare si demascare din interior.