Pagina documente » Stiinte Economice » Contabilitatea stocurilor si a operatiilor cu marfuri (S.C. XYZ S.R.L.)

Despre lucrare

lucrare-licenta-contabilitatea-stocurilor-si-a-operatiilor-cu-marfuri-s.c.-xyz-s.r.l.-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-contabilitatea-stocurilor-si-a-operatiilor-cu-marfuri-s.c.-xyz-s.r.l.-


Cuprins

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL 1

EVALUAREA M?RFURILOR SI

A OPERATIILOR CU M?RFURI

1.1 Delimitari conceptuale (continut, recunoastere, evaluare)

Regulamentul privind aplicarea Legii contabilitatii, defineste stocurile si comenzile in curs de executie ca fiind ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul unitatii patrimoniale destinate:

? fie a fi vandute in aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor in procesul de productie;

? fie a fi consumate la prima lor utilizare. [1 Regulament privind aplicarea Legii conabilitatii]

Vom trata definitia stocurilor, conform IAS 2 [2 Contabilitatea stocurilor] la pagina 6, la paragraful destinat acestei problematici.

Stocurile sunt individualizate dupa urmatoarele structuri:

a) materii prime, care participa direct la fabricarea produselor, regasindu-se in competenta lor integral sau partial, in stare initiala sau transformata;

b) materialele consumabile sau furniturile cuprind: materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semintele si materialul de plantat, furajele si alte materiale consumabile care participa indirect sau ajuta activitatea de exploatare, fara a se regasi de regula in produsul rezultat;

c) produsele sub forma de semifabricate (produse in curs de fabricatie), produse finite (produse care au parcurs intregul proces de fabricatie) si produsele reziduale (rebuturi, materiale recuperabile, deseuri);

d) animale care nu au implinit conditiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale de ingrasat, pasarile si coloniile de albine;

e) productia in curs de fabricatie reprezinta materiile prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricatie, produse nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime, precum si lucrarile si serviciile in curs de executie sau neterminate;

f) marfurile, respectiv bunurile pe care intreprinderea le compara in vederea vanzarii;

g) ambalajele (cu exceptia ambalajelor de natura obiectelor de inventar si a mijloacelor fixe) de transport refolosibile care insotesc bunurile in procesul circulatiei lor (recuperabile, facturate si consemnate distinct, care circula prin restituire sau sunt incluse in pretul marfii si care se pot valorifica sau nu dupa utilizare).

În tara noastra, in sfera stocurilor sunt incluse si obiectele de inventar si baracamentele.

Obiectele de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu sau cu durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul de protectie, echipamentul de lucru, imbracamintea speciala, sculele, instrumentele, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele cu destinatie speciala, modelele, stantele, matritele si alte obiecte asimilate).

Baracamentele si amenajarile provizorii sunt bunurile achizitionate sau construite de unitatile patrimoniale pentru executarea lucrarilor si prestatiilor de constructii (baraci, podete etc.) din care prin demontare sau demolare se recupereaza materiale.

Productia in curs de executie reprezinta productia care nu a trecut prin toate stadiile de prelucrare prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime. În cadrul productiei in curs de executie se cuprind de asemenea lucrarile si serviciile, precum si studiile in curs de executie sau neterminate.

Dupa apartenenta lor la patrimoniu, stocurile se pot grupa:

a) stocuri aflate in gestiune, care fac parte din patrimoniul propriu al unitatii. Acestea se gasesc fie in depozitele sau spatiile proprii (depozite, magazii, magazine, locuri de productie), fie se afla la terti (materii si materiale aflate la terti, produse aflate la terti, marfuri in custodie sau consignatie aflate la terti etc.);

b) stocuri aflate in gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniul propriu.

Acestea sunt stocurile primite spre prelucrare sau in custodie si consignatie. Ele se inregistreaza distinct in conturi in afara bilantului.

Stocurile sunt individualizate in doua structuri informationale de baza:

- structura financiara standardizata;

- structura interna sau de gestiune.

Structura financiara standardizata este proprie gestiunii si contabilitatii financiare a intreprinderii si opereaza cu doua criterii: destinatia si faza ciclului de exploatare. Interesul informational este cel al finantarii pe termen scurt, calcularii si analizei mecanismului fondului de rulment, bugetarea activitatii de exploatare si gestionarea activitatii de trezorerie. Din punct de vedere metodologic, o asemenea structura se realizeaza si se identifica prin conturile grupa sau principale din Planul de conturi general simbolizate cu doua cifre, sintetice de gradul I sau divizionare, simbolizate cu trei cifre si sintetice de gradul II sau subdivizionare simbolizate cu patru cifre.

Structura interna sau de gestiune, necesara, dar nestandardizata, este opozabila contabilitatii interne de gestiune. Ea opereaza cu celelalte doua criterii: fizic si locul crearii gestiunilor si se delimiteaza prin conturile analitice de stocuri corespunzatoare sortimentelor si gestiunilor (depozitelor create ca entitati gestionare repartizate in raspunderea unor persoane fizice).

Modelul de contabilitate a stocurilor in Romania, adoptat in cadrul reformei, este conceput in conditiile in care ambele structuri informationale sunt realizate prin contabilitatea financiara. O asemenea optiune este motivata de nevoia de a asigura in primul rand, deocamdata in perioada de tranzitie, printr-un sistem standardizat, obligatoriu, evidenta si controlul integritatii stocurilor.

Solutia realizarii evidentei analitice a stocurilor prin contabilitatea financiara este discutabila. În cele mai multe tari care au adoptat modelul continental de contabilitate, evidenta analitica a stocurilor pe sortimente si gestiuni se realizeaza prin contabilitatea interna de gestiune. Mai mult, ea se integreaza intr-un sistem mai general de control, prin costurile de stocare, asupra nivelului stocurilor.

De asemenea in plan teoretic si practic se apreciaza ca evidenta analitica a stocurilor nu poate fi standardizata. Metodele si tehnicile folosite sunt de detaliu, nefundamentale si, in consecinta, decizia de adoptare trebuie sa corespunda conducerii intreprinderii.

Totusi, la o analiza mai atenta a stocurilor se poate aprecia ca gestiunea analitica a stocurilor nu este numai o problema interna a intreprinderii. Metodele de evaluare a stocurilor au implicatii financiare, ele antreneaza efecte atat asupra rentabilitatii cat si a fiscalitatii.

Inventarierea stocurilor si nivelarea costurilor constituie o problema de constituire a informatiei consolidate in situatiile financiar – contabile de sinteza si raportare care sunt standardizate. Data fiind aceasta realitate, se poate aprecia ca solutia pentru evidenta analitica a stocurilor o reprezinta problema financiara care penduleaza intre contabilitatea financiara si cea de gestiune; criteriul de alegere fiind cel al obiectivelor si intereselor informationale.

În masura in care nu exista si nu functioneaza un sistem de control de gestiune asupra stocurilor problema evidentei analitice a stocurilor pe sortimente si gestiune poate fi rezolvata prin contabilitatea financiara.

1.2 Norma IAS 2 „Stocurile”

Elemente introductive

Norma actuala IAS 2 revizuita anuleaza si inlocuieste fosta norma IAS 2 „Evaluarea si prezentarea stocurilor in contextul sistemului costului istoric”, aprobata de „Consiliu” in octombrie 1975 si aplicata incepand cu 1 ianuarie 1976. Revizuirea normei a avut loc in 1993, noul „dispozitiv” intrand in vigoare pentru situatiile financiare aferente exercitiilor deschise incepand cu 1 ianuarie 1995.

În majoritatea intreprinderilor, contabilitatea nu inregistreaza zilnic miscarile stocurilor.

Valorile ce figureaza in bilant sunt rezultatul unei duble operatii: numarare / cantarirea cantitatilor existente (inventar fizic) si o evaluare a cantitatilor.

Norma IAS 2 nu se ocupa decat cu aceasta a doua etapa. Astfel spus, ea „isi doreste” sa precizeze care sunt cheltuielile luate in cont pentru calculul costului stocurilor si sa fixeze reguli de evaluare, la inchiderea exercitiului.

Reguli de intocmire a inventarului fizic din principiile de contabilizare a veniturilor si cheltuielilor.

Oferta anului

Reducere 2020