Pagina documente » Stiinte Economice » Continutul impozitelor indirecte si contributia acestora la formarea veniturilor XYZ

Despre lucrare

lucrare-licenta-continutul-impozitelor-indirecte-si-contributia-acestora-la-formarea-veniturilor-xyz
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-continutul-impozitelor-indirecte-si-contributia-acestora-la-formarea-veniturilor-xyz


Cuprins

CUPRINS
Capitolul I: Impozitele in economia contemporana......1
1.1.Definirea si caracterizarea impozitelor............ 1
1.1.1.Continutul si rolul impozitelor in economia contemporana...........1
1.1.2.Elementele tehnice ale impozitelor....3
1.1.3.Principiile impunerii...........5
1.1.3.1.Principiile de echitate fiscala.............6
1.1.3.2.Principii de politica financiara...........8
1.1.3.3.Principii de politica economica........10
1.1.3.4.Principii social-politice......11
1.1.4.Clasificarea impozitelor.....11
1.2.Fenomene financiare specifice impozitelor.....13
1.2.1.Evaziunea fiscala13
1.2.2.Repercusiunea impozitelor15
Capitolul II: Impozitele indirecte...17
2.1.Trasaturile impozitelor indirecte..... 17
2.2.Taxele de consumatie........19
2.2.1.Taxele generale pe vinzari.......... ....19
2.2.1.1.Taxa pe valoarea adaugata.20
2.2.2.Taxele de consumatie pe produs(accizele)......30
2.2.3.Impozitel pe titei si gaze naturale din productia interna.41
2.3.Monopolurile fiscale de stat..............41
2.4.Taxele vamale.....42
2.5.Taxele de timbru 46
2.6.Taxa de trecere a frontierei Rominiei..............48
2.7.Taxa pentru jocurile de noroc...........49
Capitolul III:Contributia impozitelor indirecte la formarea veniturilor B.A.C.S.50 3.1.Mecanisme fiscale de stimulare a economiei bazate pe impozite indirecte.50
3.2.Contributia impozitelor indirecte la formarea veniturilor B.A.C.S.............52
Bibliografie.............59

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I: IMPOZITELE ÎN ECONOMIA CONTEMPORAN?

1.1.DEFINIREA SI CARACTERIZAREA IMPOZITELOR

1.1.1.CONTINUTUL SI ROLUL IMPOZITELOR ÎN

ECONOMIA CONTEMPORAN?

Impozitul este cea mai veche si cea mai importanta resursa financiara. El a aparut odata cu statornicirea organizatiei statale cand, pentru a-si realiza sarcinile si functiile, statul a recurs la prelevari asupra bunurilor private. Prin urmare, impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor sale. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara o contraprestatie directa si imediata.

Daca avem in vedere obligativitatea impozitelor atunci trebuie sa intelegem ca „plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizeaza venituri dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit” [ 1 Vacarel I.si colaboratorii- Finante Publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992, p.213. ]. Autoritatea indreptatita sa instituie impozite este statul. El isi exercita acest drept, de regula, prin organele puterii centrale de stat si, uneori, prin organele locale (departamente, municipii, comune). Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de stat de importanta generala, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor administrativ-teritoriale. În anumite cazuri,dreptul de a stabili si percepe venituri asemanatoare prin continut si functii cu impozitele il pot avea si unele institutii publice cum sunt Camera de comert, Camera de industrie, Camera agricola si chiar biserica. Indiferent care ar fi institutia care introduce impozite, ea actioneaza intotdeauna in numele autorizarii conferite de lege, lege care este aprobata de Parlament , dar care emana de la Guvern si este aplicata de administratia fiscala.

Plata impozitelor nu este benevola, ci ea este obligatorie pentru toate persoanele fizice si juridice care realizeaza venituri din categoria celor impozabile. Obligativitatea platii impozitelor rezulta din legalitatea acestora. Efectuarea platii impozitului se face deci prin constrangere putandu-se ajunge ca in cazul unor rau platnici sa se procedeze chiar la privarea de libertate.

În schimbul impozitelor platite, contribuabilul nu beneficiaza de un contraserviciu imediat si direct. Contraprestatiile apar doar in timp si in mod indirect sub forma utilitatilor publice degajate ca urmare a platii impozitelor. Apare deci diferenta dintre impozite si taxe, deoarece taxele presupun o contraprestatie directa. Privite din punct de vedere financiar, prelevarile de impozite la fondurile publice se realizeaza cu titlu definitiv si nerambursabil, aspect care nu este valabil daca privim lucrurile din punct de vedere economic, deoarece cel putin partial se restituie impozitele sub forma serviciilor publice.

Rolul impozitelor se manifesta pe plan financiar, economic si social. Referindu-se la rolul impozitelor, un economist francez sublinia ca impozitele pot fi folosite pentru a “incuraja (sub forma exonerarii) sau descuraja (pe calea suprataxarii)”o anumita activitate economica. O importanta deosebita o prezinta rolul financiar al impozitelor, deoarece acestea reprezinta resursa principala necesara pentru acoperirea cheltuielilor publice. Ponderea impozitelor si taxelor in totalul resurselor financiare ale unui stat este influentata de o serie de factori specifici cum ar fi:cotele de impozit, progresivitatea lor modul de evaluare a materiei impozabile, marimea PIB/locuitor, nevoia de resurse financiare ale statului si destinatiile acestora etc.

Caracteristic pentru evolutia impozitelor in perioada postbelica este cresterea absoluta si relativa a acestora. Astfel, pentru inceputurile capitalismului, s-a considerat ca impozitul nu trebuie sa depaseasca 20% din veniturile individuale; mai tarziu, acest nivel s-a situat la 25%, ajungandu-se ca in ultimul deceniu limita medie pentru prelevarile de impozite sa se situeze in jurul a 40%. În Romania, in anul 1990, ponderea impozitelor in PIB reprezenta 37,5% si a scazut la 33,4% in anul 1995 . Nu se poate trage concluzia ca a avut loc o slabire a rolului financiar al politicii fiscale in economie, deoarece statul isi procura venituri la buget si din surse nefiscale. Totusi, participarea impozitelor la constituirea resurselor financiare publice este sub limita atinsa in tarile dezvoltate. Aceasta este consecinta nivelului scazut de dezvoltare al economiei si a randamentului fiscal redus datorat amplorii evaziunii fiscale. De aici nu trebuie trasa insa concluzia ca Romania are un grad redus de fiscalitate deoarece un procent de impozit la un PIB scazut semnifica o sarcina fiscala mai grea decat in cazul unui PIB mare.

Pe langa functia lor financiara, aceea de a procura bani bugetului, impozitele sunt folosite si ca metoda de conducere a economiei. Cu alte cuvinte, datorita efectelor majore pe care le au asupra economiei, cetatenilor si agentilor economici, impozitele sunt folosite de catre guverne ca parghii de politica economica. Actionand prin impozite, autoritatile publice pot influenta evolutia activitatilor dorite. Astfel, cand se urmareste incurajarea unor actiuni, dezvoltarea ori modernizarea de activitati se procedeaza la detaxare(reducere, scutiri de impozite, alte facilitati) dar si prin restrangerea numarului de prelevari. Frecvent se practica reducerea progresivitatii impozitului, avand ca efect cresterea corespunzatoare a partii din profit care ramane la dispozitia intreprinzatorului; de asemenea, se practica metoda amortizarii accelerate, care duce la micsorarea impozitelor in sarcina corporatiilor; in ultimul timp se practica creditul fiscal(diminuarea din impozit a unui procent stabilit asupra profitului firmei rezultat din activitati absolut noi) precum si alte metode. În toate aceste cazuri este vorba de o restrangere a sferei de actiune a impozitului. Cand, in schimb, se urmareste descurajarea unor activitati, actiuni, autoritatea publica procedeaza la suprataxare, multiplica numarul contributiilor, modifica structura acestora, folosind in acest sens fie impozite directe fie indirecte. Altfel spus se extinde sfera de actiune a impozitelor.

În tarile cu economii in tranzitie, utilizarea impozitelor ca parghii este mai restransa deoarece in aceste tari se actioneaza preponderent prin metode administrative.

„În Romania parghia fiscala este folosita insuficient si numai pentru stimularea dezvoltarii economice” [2 Catinianu F. si colaboratorii -Finante Publice, Editura Mirton, Timisoara, 1997, p.195.

]. În tara noastra se practica reducerile de impozite pe fondurile constituite din profit destinate investitiilor, se acorda unele facilitati fiscale pentru capitalul privat, alte masuri. Este important ca inlesnirile fiscale sa fie diferentiat aplicate dupa scopul urmarit: stimularea intreprinderilor care dispun de materii prime, resurse primare de energie sau sunt producatoare de inovatii; incurajarea investitiilor in anumite zone geografice (dotate cu anumite resurse); organizarea de intreprinderi de un anumit profil sau care produc pentru export etc. De asemenea, pentru incurajarea unor activitati specifice, adoptarea de mecanisme fiscale moderne cum sunt creditul fiscal constituirea fondurilor neimpozabile si altele ar avea efecte benefice asupra economiei aflate in criza.

În ceea ce priveste influenta impozitelor asupra consumului, deoarece economia se afla in criza si cunoaste un prelungit puseu inflationist, ar fi indicat sa se actioneze prin diminuarea cererii solvabile dar nu prin impozite indirecte care lovesc in toti consumatorii, ci diferentiat, prin majorarea cotelor la impozitele existente, mai ales prin introducerea de noi impozite.

„Neajunsul major al sistemului fiscal romanesc este acela ca are o slaba forta de coercitie, lipsindu-i capacitatea de limitare si descurajare a actiunilor neeconomice si daunatoare” [ 3 Catinianu F. si colaboratorii-Finante Publice, Editura Mirton, Timisoara, 1997, p.196]. Prezinta o importanta majora descurajarea activitatilor nerentabile ce produc pagube in economie precum si asanarea evaziunii si fraudei fiscale.

Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza prin faptul ca ele servesc ca principal instrument in mana autoritatilor publice de redistribuire a produsului national intre diferite categorii sociale cu scopul de a corecta disparitatile in venituri ale cetatenilor. În acest scop, se aplica o serie de masuri ca: scutirea de impozit a veniturilor aflate sub un nivel minim considerat, acordarea de inlesniri fiscale categoriilor defavorizate, reducerea cotelor de impozit la unele produse cu scopul stimularii cererii. Interventionismul social prin impozite urmareste asigurarea bunastarii, a securitatii si justitiei sociale.

În concluzie, se poate aprecia ca impozitele indeplinesc atat un rol financiar cat si obiective nefinanciare. Exista economisti care considera ca rolul financiar al impozitelor n-ar mai trebui sa aiba intaietate, ci prioritare ar trebui sa fie aspectele economice si sociale ale impozitelor pe motiv ca ameliorarea conditiilor sociale este mai importanta decat veniturile fiscale. În realitate, trebuie subliniat ca orice exagerare care ar contrapune un obiectiv altuia duce la o slabire a menirii impozitelor in societate. Guvernele au la dispozitie si alte instrumente de interventie in economie(acordarea de credite avantajoase), dar nu pot insa inlocui prin nimic impozitele ca principala sursa de venituri. Prin urmare, intr-o ierarhizare a optiunilor, obiectivele financiare isi dovedesc primordialitatea.

1.1.2.ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR

Impozitele se caracterizeaza atat prin trasaturi specifice date de modul de stabilire si percepere a lor, cat si prin anumite trasaturi comune reprezentate de elementele lor tehnice. Prin urmare, in legea prin care se instituie un impozit se precizeaza toate aceste elemente, respectiv persoanele in sarcina carora cade plata impozitului, materia supusa impunerii, marimea relativa a impozitului, termenele de plata, sanctiunile ce se aplica persoanelor fizice si juridice care nu-si onoreaza obligatiile fiscale la termen, sustrag materia impozabila de la impunere sau incalca alte prevederi ale reglementarilor fiscale. Aceste elemente au o importanta deosebita atat pentru platitori cat si pentru organele fiscale. Pentru platitori ele contin repere indispensabile de orientare in materie fiscala: cat, cui si cand trebuie sa plateasca iar pentru organele fiscale contin notiunile fundamentale pentru stabilirea, strangerea si controlul realizarii impozitelor.

Printre elementele impozitului se numara: subiectul impozitului, suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, baza de impunere, unitatea de impunere, cota impozitului, asieta, termenele de plata.

Subiectul impozitului reprezinta persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata impozitului. De exemplu, in cazul impozitului pe profit, subiectul este agentul economic, in cazul impozitului pe salariu, subiectul este salariatul si asa mai departe. În vorbirea curenta, subiectul impozitului mai este denumit si contribuabil. În afara de obligatia de plata a impozitelor datorate, contribuabililor le mai revin si alte obligatii ce se refera la: declararea obiectelor impozabile si a marimii acestora, intocmirea anumitor evidente specifice scrise, depunerea la fisc a unor deconturi periodice.

În mod obisnuit, contribuabilul este una si aceeasi persoana cu platitorul. Exista insa doua exceptii de la aceasta regula. Prima si cea mai evidenta este in cazul impozitului pe salarii unde contribuabilul este persoana angajata, dar retinerea si virarea impozitului se face de catre institutia unde este angajat contribuabilul. A doua exceptie de la regula sus amintita apare in situatia in care prin dispozitii legale sunt prevazute scutiri de impozit. În aceasta situatie, calitatea de platitor nu mai actioneaza spre deosebire de cea de platitor care ramane activa.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. În mod normal, subiectul impozitului ar trebui sa fie si suportatorul acestuia. În practica, sunt frecvente cazurile in care suportatorul impozitului este o alta persoana decat subiectul. Astfel, in cazul impozitelor directe, suportatorul coincide cu subiectul impozitului, pe cand in cazul impozitelor indirecte subiectului impozitului ii revine o indatorire formala de a plati impozitul, caci suportarea efectiva se realizeaza de catre persoana care cumpara produsele sau serviciile a caror vanzare este supusa impozitarii. „În acest cadru se manifesta fenomenul de repercusiune a impozitelor, adica de transmitere a obligatiei fiscale efective in sarcina altei persoane, diferita de cea care o plateste initial la buget” [ 4 Talpos I.-Finantele Romaniei, Editura Sedona, Timisoara, 1995, p.139.].

Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. Poate fi obiect al impunerii venitul sau averea persoanelor fizice sau juridice, actele si faptele economice generatoare. Astfel, in cazul impozitului pe profit, obiectul impunerii il constituie profitul, la impozitul pe salariu-salariul, la impozitul pe cladiri-imobilul, la impozitul pe vanzari obiectul impunerii este produsul destinat vanzarii, iar la impozitele pe circulatia averii(taxe de timbru) obiectul il constituie faptul generator(eliberarea de acte). În practica, acest element mai poarta denumirea de materie impozabila.

Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul, adica din venit sau din avere. Ca sursa a impozitului, veniturile apar sub variate forme: sub forma salariului, a profitului, dividendului sau rentei, in timp ce averea se prezinta fie sub forma de capital(ca expresie a actiunilor emise de societatile de capital sau a altor hartii de valoare tranzactionate prin bursele de valori) fie sub forma bunurilor mobile sau imobile.

„La impozitele pe venit, obiectul coincide in toate cazurile cu sursa” [ 5 Catinianu F. si colaboratorii- finante Publice, Editura Mirton, Timisoara, 1997, p. 200]. În schimb, in cazul impozitelor pe avere acestea nu coincid deoarece impozitele se platesc din venitul generat de acea avere. Acestea din urma sunt platite, in cele mai multe cazuri, din veniturile realizate de pe urma averii respective si numai in cazuri exceptionale se intampla ca impozitul sa fie platit direct din avere.

Baza de impunere constituie elementul in functie de care se evalueaza impozitul. Baza de calcul pentru impozite poate fi data de veniturile sau bunurile(terenuri), valoarea (la circulatia averii), anumite caracteristici ale bunurilor(capacitatea cilindrica la impunerea mijloacelor de transport auto), pretul sau tariful in cazul impunerii vanzarilor de bunuri si servicii(la impozitele indirecte).

La numeroase impozite, baza de calcul se identifica cu obiectul lor, la altele insa, ele difera(de exemplu, la imobile obiecte ale impozitului sunt acestea, iar baza de calcul este valoarea lor). Baza de calcul implica o dimensiune spatiala si una temporala. De exemplu, daca s-ar lua ca baza de calcul, venitul obtinut de o intreprindere sezoniera in plin sezon, impozitul pentru celelalte perioade ar fi excesiv de mare. De aceea impozitul trebuie stabilit pe o perioada de un an pentru a cuprinde atat perioadele de varf cat si cele mai slabe. De asemenea, la stabilirea impozitului nu trebuie luate in considerare doar veniturile obtinute in anumite teritorii administrative ci trebuie luate in considerare veniturile obtinute din aceleasi surse pe intreg teritoriul tarii.

Unitatea de impunere serveste la exprimarea dimensiunii materiei impozabile. Ca exemplu, se poate da in acest caz: unitatea monetara in cazul impozitului pe venit; hectarul la impozitul funciar metrul patrat la impozitul pe cladiri etc.

Cota impozitului este reprezentata de impozitul aferent unei unitati de impunere. Cota impozitului(cota de impunere) poate fi fixa, cand impozitul aferent unitatii de impunere apare ca o marime invariabila, sau procentuala(proportionala, progresiva sau regresiva). Cota de impunere se poate exprima deci in marimi absolute sau relative.

Asieta(modul de asezare a impozitului) reprezinta „masurile pe care le iau organele fiscale pentru stabilirea fiecarui subiect impozabil, a marimii obiectului impozabil si a cuantumului impozitului datorat statului” [ 6 Vacarel I. si colaboratorii- Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992, p.215]. Prin urmare, prin asieta se constata existenta unei creante fiscale si se evalueaza baza de impunere. Prin creanta fiscala se intelege dreptul statului de a incasa prin organele fiscale impozite, taxe si alte venituri in contul bugetului de la persoane fizice sau juridice. Astfel se naste obligatia fiscala care semnifica indatorirea de a plati la buget impozite, taxe si alte venituri potrivit reglementarilor legale in vigoare.

Oferta anului

Reducere 2020