Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Introducere 1
Capitolul 1 3
Abilitati si competente de leadership 3
1.1. Competente de leadership 3
1.2. Stiluri de ?leadership? 9
1.3.Rolul dezvoltarii abilitatilor de leadership 10
1.4. Leadership si Management 16
1.5.The Leadership Challenge ? instrument de m?surare a competen?elor de leadership la nivelul organiza?iei 20
Capitolul 2: Programe pentru dezvoltarea abiilitatilor de leadership 23
2.1. Programe de training 23
2.2. Programe de mentoring 24
2.2.1. Action Learning 24
2.2.2. Programe de coaching 25
Capitolul 3 27
Procesul de dezvoltare a abilit??ilor de leadership ?n cadrul societ??ii Sc.Generali S.A. 27
3.1 Prezentarea Organiza?iei 27
3.2 Design-ul cercet?rii 31
3.3. Prezentarea rezultatelor 32
3. 4 Validarea ipotezelor 42
3. 5. Concluzii de cercetare 42
CONCLUZII 44
Bibliografie 54

Alte date

Introducere

Omul este un animal social, dupa cum a spus Aristotel, inca din sec. IV i.c. Omul traieste si activeaza intr-un mediu social, nu poate exista in izolare. De aceea, eficienta sa atat in rezolvarea problemelor din viata de zi cu zi, cat si a celor intalnite in activitatea profesionala, nu depinde numai de aptitudinea intelectuala, ci si de capacitatea de a construi si dezvolta relatii interpersonale pozitive si armonioase, care sa permita indeplinirea telurilor propuse. Suntem in era in care tot mai multe voci sustin necesitatea dezvoltarii acelei laturi a naturii umane care este inteligenta emotionala, cea care ne asigura succesul atat in plan profesional, cat si personal. În ultima perioada insa, cand vine vorba de eficienta, discutiile se poarta mutandu-se de la notiunea de inteligenta cognitiva la notiunea de inteligenta emotionala, si mai nou la cea de inteligenta sociala. Prin urmare, apare ca noua tendinta de redefinire a conceptului de inteligenta sociala diferita de inteligenta emotionala, nu ca parte a acesteia ci ca dimensiune de sine statatoare.

În toata lumea civilizata, conducerea reprezinta o problema care este intens studiata, deoarece stilul conducatorului conditioneaza eficienta oricarei organizatii sociale. Acesta reprezinta unul din motivele pentru care preocuparile stiintifice actuale se axeaza pe studierea mijloacelor de perfectionare a conducerii si pe alegerea liderilor care prezinta abilitati si capacitati pentru exercitarea cu succes a unor astfel de functii.

Succesul organizatiei depinde de multi factori, dar nu mai putin important este impactul leadershipului. Termen polisemantic, intraductibil in limba romana printr-un singur cuvant care sa cuprinda adevaratele semnificatii ale notiunii, leadershipul face in continuare cariera in literatura manageriala. Atunci cand se vorbeste despre atributul de antrenare sau de coordonare a managementului, inevitabil se face referire la leadership. Atunci cand este vorba despre strategiile de comunicare in organizatie, iarasi este amintita notiunea de leadership. Dezvoltarea relatiilor interpersonale agreabile bazate pe incredere si cooperare sunt legate de leadership, iar punctul de plecare in formularea unor politici diferentiate de motivare a subordonatilor il constituie tot leaderhipul. Pe masura ce activitatile sociale din perioada de dupa cel de al-II-lea razboi mondial au devenit din ce in ce mai democratice, conceptiile despre natura leadership-ului s-au schimbat. Razboiul a demonstrat ca nu numai cei foarte putini si privilegiati, apartinand unui grup de elita educat in mod deosebit pentru a da nastere la liderii unei tari pot fi eficienti in activitatea de conducere. Oameni venind din diferite zone ale societatii, cu profile educationale extrem de diverse s-au dovedit a fi lideri eficienti pe campul de lupta, au dovedit ca pot lua deciziile cele mai bune pentru situatiile date si, mai ales, au fost ascultati si urmati pentru ca deciziile respective sa poata fi aplicate.

Leadership-ul exista in viata noastra de zi cu zi. Nu este numai o caracteristica a “celor alesi”, ori un eveniment rar, ori o ocazie pe care o avem o singura data in viata. În lumea de azi, in tara in care traim sau la locul de munca, ne confruntam cu provocari de adaptare la fiecare pas. De fiecare data cand avem de-a face cu un conflict intre valori contradictorii, sau cand identificam o diferenta intre valorile noastre si modul in care traim, trebuie sa gasim noi cai de evolutie.2

Leadership-ul privit din acest unghi necesita o strategie de invatare si adaptare. Un lider trebuie sa-si angreneze si antreneze oamenii in a face fata provocarilor, sa-si ajusteze valorile, sa-si schimbe perspectivele si sa-si dezvolte noi forme de comportament. Nevoile de adaptare ale societatii de azi necesita un leadership care este responsabil, fara sa astepte sa fie solicitat. Cel care conduce, trebuie sa isi puna permanent intrebari.

Capitolul 1

Abilitati si competente de leadership

1.1. Competente de leadership

Una dintre definitiile cele mai accesibile dar si suficient de sintetice si de ilustrative ale conducerii apartine lui Gerald A. Cole si este expusa in lucrarea „Management. Theory and Practice”, aparuta la Editura Stiinta in anul 2007. Cole vede conducerea ca fiind un „process dinamic dintr-un grup, in care un individ ii determina pe ceilalti sa contribuie voluntar la indeplinirea sarcinilor de grup intr-o situatie data” (Cole, 2007, p. 51).

O definitie ce privilegiaza omul ca entitate psihosociala o ofera Mielu Zlate: “A conduce inseamna, printre altele, a munci cu oamenii, a te raporta permanent la viata, interesele ,nazuintele, doleantele si aspiratiile lor, fie individuale, fie de grup.Într-un fel, am putea spune ca

material prima a conducerii sunt oamenii, deoarece numai prin intermediul si cu ajutorul lor pot fi manevrate mijloacele tehnice”. [1 Mielu Zlate - “Leadership si management” , Editura Trei , 2007, p.25]

Din multitudinea de definitii, apar ca elemente comune caracterul procesual al leadershipului si faptul ca el implica existenta unui grup asupra caruia se exercita fie o influienta formala de catre manager, fie o influienta informala din partea unui lider informal, in ambele cazuri aceasta influienta fiind transmisa printr-o forma de comunicare, cu scopul de a influienta grupul in indeplinirea unor obiective sau atingerea unor scopuri.

Leadershipul este un proces de schimbare mai amplu. inseamna ”a face lucrurile si a rezolva problemele prin oameni, a atinge obiective sau a indeplini sarcini de munca cu ajutorul unei echipe sau al unui grup. Leadershipul este definit ca un proces de mobilizare, incurajare antrenare a indivizilor, astfel incat acestia sa contribuie cu ce este mai bun in realizarea obiectivelor dorite”. Indivizii care sunt capabili sa indeplineasca cele trei cerinte se numesc lideri.

In acest sens, s-a cristalizat in timp ideia ca o serie de capacitati specifice leadershipului sunt innascute, neputand fi formate. [2 Prodan A. – “Managementul de success”, Editura Polirom, 1999, pag. 84

] In acelasi timp, o serie de analisti sustin teza behaviorista, conform careia calitatile unui manager eficient tin de domeniul antrenarii, al formarii in timp. Capacitatea de a conduce se poate educa, stilurile de manager avand o anumita elasticitate si mobilitate care le permite conducatorilor sa-si modifice comportamentul in functie de diversi factori, cum ar fi caracteristicile persoanelor din subordine sau natura situatiei concrete care trebuie administrata. Din definitiile prezentate, rezulta ca leadership-ul reprezinta un proces de mobilizare, incurajare si antrenare a indivizilor astfel incat acestia sa contribuie cu ce este mai bun in realizarea obiectivelor dorite. La baza leadership-ului se afla spiritual de echipa, definit ca fiind starea ce reflecta dorinta oamenilor de a gandi, a simti si a se comporta armonizat in vederea realizarii unui scop comun. Fara spirit de echipa leadership-ul nu exista. Concretizarea lui o constituie faptul ca in procesul de realizare a scopului, leaderul este urmat de celelalte persoane in conditiile unei puternice implicari competente, afective si actionale, ceea ce determina, in fapt, obtinerea rezultatelor scontate.

Figura 1.1.Calitatea leaderului

Desi leadership-ul presupune anumite calitati native, printr-o pregatire adecvata se poate asigura realizarea unui leadership competent. Profesorul Warren Bennis, presedintele Institutului de Leadership din California de Sud, in lucrarea sa “Becoming a Leader”, afirma ca “leaderii se fac, nu se nasc”.

În acelasi timp leadershipul trebuie considerat si ca un proces social de schimb in care liderul “ofera” ceva celor ce il urmeaza si “primeste” altceva in schimb de la ei.

Se considera ca,din acest punct de vedere, leadershipul este reprezentat de personalitatea, motivatiile, competentele si legitimitatea sau recunoasterea de catre grup a acestuia.

Cei care il urmeaza, adica grupul formal si/sau informal, aduc aportul personalitatii, motivatiilor, competentelor si asteptarilor lor la realizarea obiectivelor acestora. [3 House, R.J., Culture, Leadership, and Organizations: The GLOBE Study of 62 Societies, SAGE Publications, Thousand Oaks, 2007]

Situatia in care actioneaza, influienteaza pozitiv sau negativ realizarea procesului de leadership prin resursele disponibile, structurile sociale si regulile specifice.

Existenta leadershipului in randul oricarei organizatii contribuie la realizarea unor schimbari pozitive.

Se apreciaza in mod deosebit contributia acestuia la buna desfasurare a activitatii organizatiilor care se manifesta in cadrul unui mediu instabil dar mai ales tulburator. Rezulta ca , leadershipul reprezinta serviciul oferit de liderii organizatiei, caracterizat astfel:

-leadershipul asigura dinamica organizatiei ;

-permite o mai mare flexibilitate organizatinala si capacitatea de raspuns la schimbarile de mediu ;

-ofera posibilitatea coordonarii eforturilor diverselor grupuri din cadrul organizatiei, mai ales in fazele de crestere si de schimbare a acesteia ;

-contribuie la satisfacerea unor nevoi a membrilor organizatiei, ca premisa a stabilitatii fortei de munca;

Liderii nu trebuie sa se creada niciodata superiori, ci “lideri de echipa”.

Cum putem defini o echipa? Ea reprezinta Ea reprezinta un grup de oameni care colaboreaza. Aceasta colaborare este menita sa duca la un rezultat pentru care sunt raspunzatori impreuna. O echipa este caracterizata printr-un grad ridicat de interdependenta indreptat inspre obtinerea unui scop comun (sau finalizarea unei sarcini). O echipa este mai performanta decat un grup, deoarece membrii sunt implicati in succesul si cresterea echipei.

În schimb, nu toti liderii dispun de aptitudini necesare pentru exercitarea functiilor de management. Faptul ca un lider poate sa influenteze alte persoane nu inseamna ca acesta poate sa planifice, sa organizeze, sa motiveze, sa coordoneze sau sa controleze. În general, competentele liderului, nu mai sunt utile daca nu sunt dublate de competente de management.