Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
I. Introducere...........pag. 3
II. Notiuni de anatomie retiniana si fiziopatologia retinopatiei diabetice....pag. 6
III. Date generale asupra bolii diabetice............pag. 18
IV. Principii de tratament in retinopatia diabetica..............pag. 40
V.Fotocoagularea cu laser-argon in retinopatia diabetica .....pag. 70
VI. Concluzii............pag. 77
VII. Bibliografie.........pag. 80
VIII. Anexepag.86

Alte date

?Cap.I. INTRODUCERE

Aceasta parte a lucrarii indica importanta recunoasterii cat mai precoce a retinopatiei diabetice intr-un stadiu timpuriu, pentru instituirea terapiei corespunzatoare si prevenirea riscului de cecitate.

Cercetarile personale privind terapia retinopatiei diabetice se sprijina pe observarea unui numar de 50 cazuri cu diferite stadii evolutive de retinopatie diabetica pe o perioada de un an.

Metoda de lucru a constat in intocmirea unor documente individuale, in care am cuprins investigarea metabolismului glucidic, precum si gradul de echilibrare a diabetului zaharat. Din punct de vedere al examenului ocular au fost efectuate si consemnate examene obisnuite (AV, camp vizual, oftalmoscopie, examenul polului anterior, tensiune oculara ) si unele examene de completare ( angiofluorografie ). De asemenea, am cuprins si datele bolnavilor privind tratamentul retinopatiei diabetice si controalele efectuate pe o perioada de un an.

Pe plan terapeutic, in functie de forma de retinopatie diabetica, am urmarit efectele obtinute prin fotocoagularea cu laser argon. Rezultatele au fost apreciate in cursul evolutiei dupa criterii obiective (aspect oftalmoscopic ) si functionale (AV si AFG ).

Constatari la studiul terapeutic al retinopatiei diabetice

Retinopatia diabetica a fost asociata cu alte boli oculare intr-un procent de 45 % , in ordinea frecventei, 37 % cataracta, 5 % glaucom, 3 % miopie (anexa 1).

Am constatat, de asemenea, asocierea diabetului zaharat cu alte boli generale dupa cum urmeaza: HTA 23 %, obezitate 23 %, nefropatie 19,3 %, hepatita cronica 9,3 % (anexa 2).

Din aceasta constatare reiese ca diabetul zaharat este frecvent asociat cu varsta si HTA, care favorizeaza aparitia retinopatiei diabetice si ii adauga manifestari proprii.

Am analizat distributia retinopatiei diabetice in functie de varsta si sex, luand in considerare datele oftalmoscopice si angiografice, am putut constata, ca cea mai mare frecventa forma de retinopatie diabetica a fost cea neproliferativa (17,5 %), cea debutanta (17,5 % ), si cea mixta ( 5,8 % ) (anexa 3).

Frecventa retinopatiei diabetice pe stadii este in primul rand raportata la varsta si sexul bolnavului si durata diabetului. Se constata astfel, ca pe masura ce creste varsta bolnavului, creste si procentul de aparitie a retinopatie diabetica (de la 5,1 % intre 11-20 ani, la 11,8 % intre 21-30 ani, la 20,6 % intre 31-50 ani si peste 35 % dupa 60 ani ), ceea ce corespunde unei durate mai indelungate a diabetului zaharat (anexa 4).

Frecventa retinopatiei diabetice creste, de asemenea, paralel cu durata bolii diabetice , de la 10 % intre 0-5 ani de durata a diabet zaharat, la 89,9 % peste 11 ani ( anexa 5).

Cercetand relatiile intre frecventa retinopatiei diabetice, varsta si echilibrul metabolic, rezulta ca retinopatia diabetica benigna este mai frecventa la grupele de varsta mai tinere, sub 50 de ani in cazul diabetului dezechilibrat (crescand de la 8,5 % in decada de varsta 0-20 de ani, la 25,1 % in intervalul 31-50 de ani ). Pe masura ce se inainteaza in virsta creste frecventa retinopatiei diabetice si in diabet zaharat echilibrat de la 14,4 %in perioada 31-50 de ani, la 30,3 % in perioada 31-60 ani, ajungand la la peste 43 % peste 60 de ani, fapt care demonstreaza, ca desi diabetul zaharat la varstnici se compenseaza mai usor datorita interventiei altor factori legati de varsta, retinopatia diabetica devine mai frecventa ( anexa 6).

În ceea ce priveste echilibrul metabolic, pe care se pune un mare accent in ultimii ani de cercetare si in special pe echilibrarea glicemiei postprandiale in cursul nictemerului, se observa ca raportat la durata diabet zaharat si la stadiul de evolutie al retinopatiei diabetice exista o anumita corelatie, si anume: cu cat creste durata diabetului zaharat, chiar daca echilibrul diabetului este bun, se produce totusi retinopatie diabetica, astfel ca intre 12-20 ani de evolutie a diabetului zaharat am gasit retinopatie diabetica in 26 (51,8 % ) din cazuri, desi in 14 cazuri (27,89 % ) diabetul era compensat.

Rezultatele obtinute in tratamentul retinopatiei diabetice prin fotocoagulare cu laser argon arata ca din cele 50 cazutri studiate, in 30 se aplica terapia prin aceasta metoda asociata tratamentului medicamentos general, in 10 din aceste cazuri tratamentul s-a efectuat sub control angiografic. Metoda de fotocoagulare este expusa detaliat in cuprinsul lucrarii.

În ceea ce priveste rezultatele procentuale ale tratamentului prin fotocoagularea cu laser argon in retinopatia diabetica proliferativa dupa examenul oftalmoscopic si acuitatea vizuala sunt urmatoarele: in 28,5 % din cazuri ameliorare, in 43 % stabilizare si in 28,5 % agravare( anexa 7).

Cap.II. NOTIUNI DE ANATOMIA GLOBULUI OCULAR SI FIZIOPATOLOGIA RETINOPATIEI DIABETICE

Anatomia globului ocular

Globul ocular este partea fundamentala a aparatului vederii. El se compune din perete, continut si anexele globului ocular. Peretele este constituit din trei membrane sau tunici concentrice:

1. o membrana exterioara, fibroasa alcatuita din sclera si cornee;

2. o membrana mijlocie musculo-vasculara numita uvee;

3. o membrana intrna sau nervoasa-retina.

Continutul este reprezentat de mediile transparente ale ochiului:

1. Cristalinul – asezat in spatele irisului;

2. Umoarea apoasa care umple spatiul dintre cristalin si cornee;

3. Corpul vitros situat in spatele cristalinului pana la retina.

Anexele globului ocular sunt: muschii extrinseci, aponevroza orbitala Tenon, orbitele, pleoapele,conjunctiva si aparatul lacrimal.

În acest capitol ne vom ocupa de anatomia retinei.

Tunica interna a ochiului (retina) este aplicata pe tunica vasculara (coroida) si se intinde de la nervul optic pana la orificiul pupilar.

La nivelul orei serrata, retina isi modifica profund structura si, de aceea, se imparte in doua jumatati: jumatatea anterioara, care a ramas in stadiul embrionar fata de jumatatea posterioara, bine diferentiata, cu rol optic. Descriptiv , se disting:

1.o portiune posterioara, raspunzand coroidei-este portiunea coroidiana a retinei sau retina propriu-zisa, vizuala;

2.o portiune mijlocie, raspunzand zonei ciliare-este portiunea ciliara a retinei oarbe;

3. o portiune anterioara, raspunzand irisului-este portiunea iriana a retinei, de asemenea, oarba.

Retina propriu-zisa se intinde de la nervul optic pana la ora serrata, linia festonata, situata putin inaintea ecuatoruluiochiului care separa coroida propriu-zisa de zona ciliara. Grosimea sa este de 0,4 mm in polul posterior. De aici ea scade treptat pana la 0,2 mm in partea mijlocie, iar in vecinatatea orei serrata are 0,1 mm. Incolora, cand este luminata ea prezinta pe ochii mentinuti in obscuritate o coloratie rosiatica datorita unui pigment de aceeasi culoare-purpura retiniana, purpura vizuala sau rodopsina.

Configuratie exterioara si raporturi

Retina, ca si coroida, se prezinta ca un segmentde sfera scobit, caruia i se pot descrie:

? doua suprafete, externa si interna ;

? margine sau o circumferinta indreptata inainte.

Suprafata exterioara, convexa, raspunde lamei vitroase a coroidei, insa fara sa adere la ea. Cele doua membrane sunt simplu asezate, una langa alta si nu exista tesut de conexiune intre ele.

Suprafata interna, concava, acopera corpul vitros pe care se muleaza si fata de care nu prezinta nici o aderenta. Aceasta fata, regulata si perfect neteda in cea mai mare parte a intinderii sale, prezinta la partea sa posterioara doua regiuni speciale morfologic si histologic – papila optica si macula.

Papila optica corespunde punctului in care nervul optic se continua cu retina; este locul de deschidere a nervului optic. Are aspectul unui mic disc de culoare albicioasa, rotund sau usor ovalar, situat la 3 mm inauntru si la 1 mm dedesubtul polului posterior al ochiului. Ea masoara la adult 1,5-1,8 mm diametru. Coloratia sa albicioasa se datoreste mielinei, pe care o mai contin inca fibrele constitutive ale nervului optic, in momentul cand ele se angajeaza prin gaurile lamei ciuruite. Regiunea papilara nu este de loc ridicata cum lasa sa se subinteleaga cuvantul papila cu care a fost denumita. În stadiul normal este plana si situata pe acelasi plan ca retina, din acre face parte. Ea prezinta in centru o depresiune in palnie, excavatia centrala sau excavatia fiziologica a papilei. Cuvantul de cupola optica i se potriveste mult mai bine decat papila. La nivelul excavatiei centrale a papilei optice apar vasele destinate retinei.

Macula, care se mai numeste si macula luteala sau pata galbena, ocupa exact polul posterior al ochiului. Ea este situata putin in afara si deasupra papilei optice. Este o mica regiune de culoare galbena ca lamaia, luand forma unui oval cu diametrul transversal masurand 2-3 mm latime si 1-1,5 mm inaltime a carei coloratie este data de un pigment galben care este uniform raspandit in toate straturile retinei care sunt situate inaintea celulelor vizuale.

Pata galbena este adancita in centru de un fel de foseta numita fovea centralis. Partea cea mai profunda a foveei centralis apare sub forma unui punct negru, care s-a crezut ca este un orificiu denumit foramen centrale Soemmering. Culoarea neagra pe care o are fovea centralis este datorata faptului ca, in acest punct, retina se subtiaza considerabil si se vede stratul pigmentat, care acopera suprafaaa externa a retinei. Marginile foveei centralis raspund partii celei mai groase a retinei.