Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?Capitolul I

Principalele grupari economice (prezentare/analiza)

I.1. Principalele forme de integrare economica existente

Expresia „integrare economica” poate acoperi o multitudine de aspecte, de la pozitia unei filiale in cadrul unei companii, la cea a unei economii nationale in cadrul unui spatiu regional. Dintre multiplele definitii existente [1 Larousse Dictionnaire (2003) defineste integrarea ca fiind acea proprietate a unui element inclus de la stadiul de constructie intr-o structura sau intr-un ansamblu din care face parte, iar integrarea economica: un ansamblu de proceduri prin care doua sau mai multe state creeaza un spatiu economic comun (ea poate imbraca forme diferite, de la zone de liber schimb, la uniuni vamale, piata comuna, uniune economica sau integrare economica totala). La randul sau, Marele dictionar de neologisme (2004) defineste integrarea ca actiunea de reunire a mai multor parti intr-un intreg iar integrarea economica ca reprezentand un proces de intensificare a interdependentelor economice dintre diferitele state ale lumii.], ne vom opri asupra celei care considera integrarea drept „un proces de eliminare graduala a frontierelor de orice natura intre doua sau mai multe state independente, menit sa permita respectivelor state sa functioneze ca o unica entitate [2 Pelkmanss, op. cit. p.3, 2003.], definitie care se apropie destul de mult de cea oferita de W. Wallace, conform caruia integrarea presupune „crearea si mentinerea unor modele intense si diversificate de interactiune intre unitati anterior autonome” [3 W. Wallace, 1990, op., cit. 1990, p. 9.].

E. Dobrescu (2001) face chiar o trecere in revista a catorva din cele mai rezonante definitii:

? Proces in cadrul caruia actorii politici din diferite structuri nationale sunt convinsi sa-si transfere loialitatea, sperantele si activitatile politice, spre un nou centru, ale carui institutii poseda sau pretind jurisdictie asupra statelor nationale preexistente; [4 Ernest B. Haas, 1958, 1976.]

? Punerea la un loc a mai multor operatii, efectuate de aceeasi firma – integrare verticala – sau de firme diferite incorporate in aceeasi unitate economica – integrare orizontala; [5 Francois Perrox, 1954.]

? Procesul prin care natiuni, pana atunci doritoare si capabile sa-si conduca independent politica interna si externa, incearca sa ia impreuna anumite decizii sau sa delege procesul luarii deciziilor unor organe centrale, respectiv procesul prin care actorii politici din mai multe state diferite sunt convinsi sa-si modifice sperantele si activitatile politice catre un nou centru. [6 Lean N. Lindberg, 1963.]

J. Nye (1968, p. 855) considera ca exista trei tipuri de integrare: economica, politica si sociala. Integrarea economica este definita ca reprezentand un inalt nivel al schimburilor economice intre entitatile componente, integrarea sociala drept proces de unificare la nivelul maselor, grupurilor specifice si elitelor, iar integrarea politica ca incluzand o multitudine de fenomene, inclusiv decizii la nivel international, precum si atitudini similare la nivelul statelor membre.

Majoritatea analistilor percep insa integrarea drept un fenomen in primul rand economic, incercand astfel sa raspunda la intrebari privind nivelurile de interdependenta, conditiile ce trebuie intrunite, efectele generate etc. Deoarece termenul de „integrare economica” poate fi interpretat atat in sens dinamic, cat si static, in continuare vom prezenta cele doua abordari:

a) Dinamica – integrarea este privita ca un proces prin care frontierele economice dintre statele membre sunt treptat desfiintate (echivalent cu a afirma ca discriminarile nationale sunt astfel eliminate), ducand la aparitia unui spatiu economic nou;

b) Statica – integrarea este definita ca reflectand o situatie in care componentele nationale ale unei noi economii nu mai sunt separate prin frontiere economice dar functioneaza in continuare ca entitati distincte.

Trebuie facuta observatia ca interpretarea dinamica este cea care revine in majoritatea lucrarilor de gen, fiind si cea pe care o vom adopta in continuare si in cadrul acestui curs.

Integrarea economica [7 Vezi si Ani Matei, Eugen Prahoveanu, Economie si Politici economice, Ed. Economica, Bucuresti, 2004, p. 83.] presupune deci eliminarea barierelor economice dintre doua sau mai multe state, bariere care, la randul lor, pot fi definite ca reprezentand orice tip de obstacole care impiedica sau distorsioneaza mobilitatea factorilor de productie.

Trebuie retinut insa ca, de cele mai multe ori, barierele economice nu coincid cu cele teritoriale, Pelkmans afirmand ca „in vreme ce tarile sunt demarcate de frontiere teritoriale, economiile sunt demarcate de frontiere economice” (Pelkmans, 2002, p. 2). În acelasi timp, experienta europeana demonstreaza ca eforturile de eliminare a barierelor economice si teritoriale nu elimina automat toate

distorsiunile care se manifesta la nivelul pietei unice, distorsiuni determinate de diferente in calitatea infrastructurii, a nivelului de dezvoltare sau de existenta aglomerarilor industriale si care continua sa se manifeste si dupa eliminarea barierelor economice.

Într-o lume ideala, in care nu exista state-natiune si nici guverne, integrarea economica ar putea ramane o simpla integrare a pietelor, fara sa sufere nici o influenta politica. Într-o lume reala insa, integrarea economica este influentata de factorii politici, in cazul procesului de integrare economica europeana, acest lucru fiind chiar extrem de evident. Mai mult, relatia stabilita intre procesul de integrare economica si cel de integrare politica a fost evidenta inca de la inceput. Apelul facut de Ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, in mai 1950, de a pune doua din cele mai importante sectoare ale industriei de razboi, respectiv carbunele si otelul, sub coordonarea unei singure autoritati nationale, era menit in primul rand sa duca la evitarea unii nou conflict franco-german. Ulterior, Tratatul de la Roma, din 1957, face trimiteri explicite la o posibila integrare politica, mentionand dorinta de a crea „an ever closer Union among the people of Europe”. În acest mod, integrarea economica a fost privita si ca un mijloc de instaurare a pacii, conflictele politice fiind tot mai golite de continut pe masura ce barierele in calea schimburilor comerciale sunt eliminate iar masurile de liberalizare a schimburilor de persoane, capital si servicii, precum si de realizare a unei uniuni economice si monetare devin tot mai evidente.

Integrarea economica nu a fost privita niciodata ca un scop in sine, si pe masura ce relatiile economice devin tot mai stranse, ideea integrarii politice [8 Integrarea politica poate fi definita ca procesul prin care liderii politici si cetatenii din diferite state sunt incurajati sa creeze un set comun de institutii carora sa le fie transferate anumite competente, specifice pana in acel moment numai institutiilor nationale.] revine tot mai frecvent, cele doua forme de integrare potentandu-se reciproc. Oricum, daca apare ca neindoielnic faptul ca la inceputurile procesului de integrare economica au stat motive politice, la fel de evident este si faptul ca, pe masura ce procesul integrarii economice a avansat, in principal prin intermediul integrarii pietelor dar si prin aplicarea unor politici economice specifice, consecintele politice nu au intarziat sa se manifeste (vezi, de pilda, dezbaterile si consecintele adoptarii euro). A stabili insa cum si in ce masura obiectivele economice au influentat natura si cursul procesului de integrare economica se dovedeste a fi extrem de dificil [9 Pelkmans, 2003.].

Stadiile integrarii economice

Cel mai cunoscut model este cel propus de Balassa (1961), model in care se regasesc cinci stadii ale integrarii economice, respectiv:

1. zona de liber schimb:

• taxele vamale si cotele sunt eliminate in cazul importurilor intre statele membre ale zonei;

• statele membre isi pastreaza propriul tarif vamal (si sistemul de cote) fata de statele terte.

Caracteristici: nu presupune integrare pozitiva, caracteristicile esentiale se regasesc in definitia GATT/OMC.

2. uniunea vamala:

• eliminarea discriminarilor existente intre statele membre pe piata bunurilor;

• existenta unui tarif vamal comun cu tertii.

Caracteristici: nu presupune integrare pozitiva, caracteristicile esentiale se regasesc in definitia GATT/OMC.

Alte date