Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Cap.1 Investigatia sociologica
1.1.Sociologia- stiinta stdiului relatiilor interumane
1.2.Teoria investigatiei sociologice
1.2.1.Scopurile investigatiei sociologice
1.2.2.Regulile investigatiei sociologice
1.2.3.Etapele investigatiei sociologice
1.2.3.1.Pregatirea investigatiei
1.2.3.2.Culegerea informatiei
1.2.3.3.Valorificarea informatiei
1.3.Metode si tehnici de investigare
1.3.1.Observatia sociologica
1.3.2.Ancheta sociologica
1.3.3.Interviul
1.4. Metode si tehnici de cunoastere a grupului
1.4.1.Autobiografia grupurilor
1.4.2.Observatia sistematica a grupurilor pe baza
categoriilor informationale
1.4.3.Tehnica sociometrica
Cap.2 Studiul structurilor microgrupului militar- obiect al
investigatiei sociologice
2.1.Grupul militar din perspectiva sociologica
2.1.1.Analiza conceptului de grup-definire si caracterizare
2.1.2.Subunitatea militara- grup primar specific
2.2. Structurile specifice microgrupului militar
2.2.1. . Structura statusurilor si rolurilor
2.2.2. . Structura puterii
2.2.3. . Structura comunicarii
2.2.4. . Structura afectiv-axiologica
2.3.Investigarea structurii afectiv-axiologica (preferentiale)
din microgrupul militar
2.3.1.Metodologia cercetarii. Principii metodologice utilizate
2.3.2.Ipotezele si obiectivele investigatiei
2.3.3.Cadrul conceptual al investigatiei
2.3.4.Universul investigat
2.3.5. Metode si tehnici utilizate
2.3.5.1.Observatia
2.3.5.2.Analiza documentelor
2.3.5.3.Testul sociometric
2.4.Prezentarea rezultatelor investigatiei
2.4.1. Prezentarea rezultatelor reiesite din analiza documentelor
2.4.2.Analiza si prelucrarea datelor rezultate din testul
sociometric

Alte date

?Capitolul 1 Investigatia sociologica

1.1.Sociologia – stiinta studiului relatiilor interumane

Ne aflam la inceputul secolului XXI, intr-o lume care ne ingrijoreaza profund si care totusi este plina de cele mai extraordinare promisiuni pentru viitor. Este o lume in plina si continua schimbare, marcata de adanci conflicte, tensiuni si divizari sociale, dar si de agresiunea distructiva a tehnologiei moderne asupra mediului inconjurator. Si, totusi, avem posibilitatea de a ne controla destinul si de a ne crea o viata mai buna, imposibil de imaginat de generatiile anterioare. Cum s-a format aceasta lume? De ce conditiile noastre de viata sunt atat de diferite de cele ale parintilor si bunicilor nostri ? În ce directii se va produce schimbarea in viitor? Aceste intrebari si multe altele sunt o preocupare primordiala in societate, un domeniu de studiu cu un rol fundamental, in consecinta , in cultura intelectuala moderna.

Pentru toate aceste intrebari s-a nascut si dezvoltat sociologia , stiinta specializata mai ales in studiul relatiilor interumane a diferitelor tipuri de colectivitati si grupuri sociale, stiinta a societatii globale in unitatea si diversitatea ei, dar si ca stiinta aplicativa , a observatiei sistemice si a experimentelor sociale, ca o disciplina capabila sa contribuie la mai buna integrare a colectivitatilor sociale si a indivizilor in cadrul acestora.

Tocmai de aceea un numar mare de autori definesc sociologia ca o stiinta a vietii colective a oamenilor , a colectivitatilor si unitatilor sociale. Astfel, sociologul polonez Jan Szczepanski , pornind de la ideea ca sociologia este o „stiinta despre societate” si ca notiunea de „societate” este o denumire generica pentru toate „tipurile de colectivitati”, considera ca sociologia poate fi definita ca „stiinta colectivitatilor umane” , iar obiectul cercetarilor acesteia il constituie fenomenele si procesele de aparitie a diferitelor forme de viata colectiva a oamenilor, structurile acestor colectivitati, fenomenele si procesele care intervin in cadrul acestora, interactiunile lor reciproce, fortele integratoare si fortele care disperseaza aceste colectivitati, mutatiile si transformarile care au loc in cadrul lor.

Constituindu-se ca stiinta distinctiva, sociologia face parte din ansamblul stiintelor empirice pentru ca :

? poseda un obiect empiric propriu de cercetare;

? poseda un sistem conceptual specific cu ajutorul caruia realitatea obiectiva este transformata intr-un obiect de cercetare al stiintei;

? discursul stiintific este constituit prin respectarea legilor generale ale logicii;

? exista modalitati practice prin care se testeaza validitatea discursului.

Vizand raporturile omului cu ceilalti, ea are o sfera mult mai larga de cuprindere decat alte stiinte sociale si poate avea ca obiect de studiu: institutii sociale, grupuri sociale, comunitati umane teritoriale determinate (sate, orase), fenomene sociale (delicventa, sinucidere, etc.)

Activitatea la nivel empiric consta in abordarea concreta a realitatii sociale cu ajutorul metodelor si tehnicilor de investigatie empirica.

1.2.Teoria investigatiei sociologice

1.2.1. Scopurile investigatiei sociologice

Ne putem interesa de fenomenele exterioare noua, fie cele din natura, fie cele sociale, urmarind mai multe scopuri:

? din curiozitate, caci curiozitatea este un motiv suficient ca omul sa caute sa afle pe ce lume traieste, sa stabileasca cu ea relatii si in felul acesta sa ajunga sa se cunoasca pe sine. Necesitatea cunoasterii este una din trasaturile fundamentale ale psihologiei umane, omul fiind prin definitie, daca nu chiar „sapiens”, in tot cazul „cogitans”! El nu conteneste, nici pana la adanci batraneti, sa puna mereu aceeasi intrebare cu care isi sacaia parintii de mic: „Asta ce este?”.

În calitatea sa de om, el cauta deci „adevarul”. Nu degeaba vechiul mit al marului din pomul cunoasterii, simbolizeaza inceputul carierei umane a lui Adam.

? din necesitati de actiune, caci omul este si un „homo faber”, caruia cunoasterea ii foloseste ca unealta in actiunea lui practica. Ca sa traim avem nevoie sa manipulam si sa prelucram realitatile concrete din natura, pentru a scoate din ele cele de nevoie traiului nostru. Dar pentru aceasta , trebuie sa cunoastem felul de a fi al realitatilor naturale. Întreaga istorie a culturii umane consta de aceea intr-un necontenit efort de a domina, din ce in ce mai mult, natura prin cunoasterea legilor ei. „Savoir c’est prevoir, afin de pouvoir” este o afirmatie care nu l-a asteptat pe Compte ca sa fie lozinca de capatai a umanitatii.

E util ca sociologul sa nu uite nici una din aceste radacini ale cunoasterii, adica „curiozitatea” si „ dorinta de putere” si, deci sa nu neglijeze pe una in dauna celeilalte. Amandoua, curiozitatea si actiunea eficienta, teoria si practica, sunt corelate, intr-un fel care merita sa fie analizat mai indeaproape, pentru a ajunge sa cunoastem astfel, in detaliu, treptele ce duc de la simpla descriere, care ne satisface curiozitatea, la intelegere si explicare, care ne ingaduie actiunea eficienta, toate fiind dominate in ultima instanta de necesitatea fiziologica de a patrunde, totusi, dincolo de pitorescul descrierilor si de eficienta practica, pana la marile enigme ale prezentei noastre in Cosmos.

1.2.2. Regulile investigatiei sociologice

Orice cercetator sau echipa de cercetare trebuie sa aiba in vedere in organizarea si desfasurarea unei investigatii sociologice respectarea unor reguli. Astfel, in lucrarea „Introducere in metodologia investigatiei sociologice”, exprimandu-si increderea in posibilitatile demersului sociologic de a realiza nu numai o descriere si o analiza calitativa a realitatii sociale, ci si o masurare cantitativa a faptului social, Vasile Miftode formuleaza un set de reguli ce trebuie sa stea la baza oricarei investigatii sociologice:

1)Regula prioritatii faptelor in raport cu opiniile (cu reflectarea lor in constiinta),

? autorul isi exprima convingerea ca studiile in care se atribuie prioritate opiniilor sau ale caror concluzii sunt extrase din informatii indirecte, nu sunt studii de sociologie, ci mai degraba de psihologie sociala.

2)Regula unitatii dintre teoretic si empiric, dintre principii, legi, ipoteze, fapte (dintre concepte si datele de teren),

? aceasta regula este, in fapt, un principiu cu valoare generala in metodologia stiintelor si exprima faptul ca rationamentele bazate pe cunostinte teoretice orienteaza cercetarea directa observationala, iar aceasta, la randul ei, confera valoare de adevar intuitiei teoretice.

3)Regula „setului de tehnici”,

? aceasta vizeaza faptul ca orice investigatie sociologica presupune utilizarea unor tehnici, instrumente de cercetare si procedee diferite. Ea nu poate duce la rezultate reprezentative daca s-a sprijinit pe datele oferite doar de una dintre metodele sau tehnicile sociologiei. Necesitatea respectarii unei astfel de reguli este determinata de insuficientele pe care le prezinta fiecare tehnica si, deci, de caracterul fragmentar al datelor obtinute, dar si de utilitatea confruntarii si testarii informatiilor obtinute pentru a avea certitudinea valorii lor. Întrucat metodele de cercetare sociologica (cu subdiviziunile lor datorate tehnicilor folosite) cel mai des utilizate sunt: observatia sociologica, interviul, ancheta sociologica, analiza documentelor si experimentul sociologic, se considera ca o imbinare a lor, atunci cand este posibil, nu poate fi decat benefica pentru valoarea investigatiei sociologice.

4) Regula obiectivitatii faptelor,

? inteleasa ca ideal al cunoasterii stiintifice, obiectivitatea vizeaza necesitatea de a realiza descrierea si explicarea fenomenelor independent de optiunile valorice si de particularitatile subiectului cunoscator.

? in sociologie si in stiintele sociale si umane in general, distorsiunea subiectiva ce poate interveni in procesul cunoasterii se datoreaza si unor situatii specifice pe care astfel de stiinte le creeaza (spre deosebire de stiintele naturii):

a) multe din datele pe care sociologia le utilizeaza nu reprezinta inregistrari facute direct de catre cercetator, cu instrumente special construite, ci perceptii ale membrilor colectivitatii studiate asupra realitatii lor sociale („observatori naturali”): date rezultate din interviuri, chestionare. În acest caz , cercetatorul poate fi indus in eroare de distorsiunile subiective ale perceptiei membrilor colectivitatii studiate.

b) presiunea structurii de interese si a sistemului de valori al colectivitatii, al clasei, grupului social din care cercetatorul face parte si care tinde sa confere cunoasterii sale un caracter ideologic.

5) Regula determinarii faptelor sociale,

? aceasta regula este fundamentata pe supozitia din stiintele sociale conform careia realitatea sociala este guvernata, ca si natura, de legi obiective, pe care stiinta urmeaza sa le descopere. Emil Durkheim a exprimat in modul cel mai clar optiunea determinista a sociologiei: “faptele sociale nu trebuie explicate prin constiinta autorilor lor, ci prin alte fapte sociale”.

? conditiile obiective de viata ale oamenilor le determina comportamentul, inclusiv continutul constiintei lor.

6) Regula totalitatii solidare,

? exprima faptul ca orice investigatie trebuie sa tina seama de totalitatea relatiilor de independenta si interconditionare care se manifesta in fenomenul studiat, ca fapt particular, si societate ca totalitate si integralitate. Marius Mauss arata, in acest sens, ca nimic nu se intelege pe deplin daca nu se raporteaza la intreg. Cu alte cuvinte, aplicarea teoriei sistemice la realizarea investigatiilor constituie o necesitate obiectiva.

7) Regula cercetarii cauzelor cu prioritate fata de cercetarea functiilor,

? datorita complexitatii realitatii sociale, pentru a evidentia determinismul sociologic, s-au cristalizat in sociologia actuala mai multe scheme explicative: schema cauzala, schema sistemica si schema structurala. Se pare ca datorita orientarii sale finaliste, activitatea sociala prezinta in mod special, un determinism de tip functionalist, specific sistemelor deschise. Vasile Miftode, prin formularea acestei reguli, fundamenteaza ideea prioritatii cercetarii cauzale aducand ca argument aprecierea lui Durkheim conform careia „a arata la ce este util un fapt, nu inseamna a explica cum a aparut, ci cum este ceea ce este .”

8) Regula subordonarii obiectivelor cercetarii sarcinilor si obiectivelor practice ale colectivitatilor investigate,

? aceasta este regula eficientei practice a investigatiei. Cercetatorul va colabora in permanenta cu institutia care este interesata de rezultatele investigatiei pentru ca scopurile urmarite sa fie corelate si, in ultima instanta, subordonate scopurilor si sarcinilor legate de dezvoltarea sociala concreta.