Pagina documente » Stiinte Economice » Investitiile in Romania

Despre lucrare

lucrare-licenta-investitiile-in-romania
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-investitiile-in-romania


Cuprins

Cuprins
Cap.I Teoria generala a investitiilor... ........3
1.1 Conceptul si structura investitiilor..........3
1.2 Investitiile in stocuri...........4
1.3 Investitiile pentru afaceri......5
1.3.1 Teoria neoclasica a investitiilor pentru afaceri............ .......5
1.3.1.1 Stocul optim de capital...........5
1.3.1.2 Costul de utilizare a capitalului..7
1.3.2 Teoria q a investitiilor..8
1.4 Investitiile rezidentiale.......10
CAP.II Investitiile straine directe13
2.1 Investitiile straine directe - o nevoie reala si obiectiva pentru economiile in
tranzitie.........14
2.2 Efectele investitiei straine asupra tarii gazda.. ........15
2.2.1 Efectele asupra activitatii economice..............15
2.2.2 Efectele asupra balantei de plati.....16
2.3 Efectele investitiei straine asupra tarii de origine......17
2.3.1 Efectele asupra activitatii economice..............17
2.3.2 Efectele asupra balantei de plati......18
CAP.III Evolutia investitiilor in Rominia .....19
3.1 Evolutia investitiilor in Rominia de la inceputul secolui al XX-lea pina in
anul 1989.............19
3.2 Evolutia si impactul investitiei straine directe in economia romineasca dupa
anul 1989.......24
3.2.1 Dinamica ISD in Rominia............24
3.2.2 Investitiile straine si concurenta sectoriala........27
3.2.3 Repartizarea geografica a ISD in Rominia
3.2.4 Modalitati de implementare a investitilor in Rominia.........30
3.2.5 Pozitia principalilor investitori ......32
3.3 Politici guvernamentale privind ISD in Rominia....35
3.3.1 Regimul juridic al investitiilor straine.............35
3.3.2 Relatia dintre privatizare si ISD in Rominia, comparativ cu celelalte tari
est - europene .42
3.4 Politici privind investitiile straine directe in Rominia..............49
3.4.1 Politica investitionala a Rominiei in tranzitie....49
3.4.2 Strategii de atragere a ISD in Rominia............50
3.4.2.1 Integrarea europeana a Rominiei - componenta a strategiei de dezvoltare
economica pe termen lung.........52
3.4.2.2 Definitivarea procesului de tranzitie............55
3.4.3 Evolutia ISD in Rominia in perioada de tranzitie56
3.4.4 Aspecte critice privind ISD in Rominia...........58
CAP. IV Concluzii si propuneri ...61
Bibliografie.............61

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I. TEORIA GENERAL? A INVESTITIILOR

1.1. CONCEPTUL SI STRUCTURA INVESTITIILOR

În sens restrans, investitia este o utilizare a venitului care se materializeaza intr-un avans de capital (sau patrimoniu), in vederea obtinerii unui venit. Într-o acceptiune mai larga, investitia reprezinta orice investitie de cheltuire care conduce la dobandirea unui activ, in vederea obtinerii ulterioare a unui flux de activitati, si care are ca scop cresterea avutiei proprietarilor intreprinderii. În acest context, sunt asimilate investitiilor sumele banesti transferate in active fizice (achizitionarea de cladiri, masini, instalatii, terenuri, construirea de stocuri pentru productie). Transformarea sumelor de bani in active financiare reprezinta plasamentul.

Decizia de economisire si de investitie, in cazul micului producator, apartine aceluiasi agent economic. Acesta economiseste si, simultan, investeste. Volumul economisirii micului producator se masoara prin diferenta dintre veniturile de care dispune si consumul sau. El investeste in dimensiunea permisa de economisirea proprie. În acest caz, economisirea si investitia sunt unul si acelasi lucru. Exista de asemenea, identitate intre motivele de economisire si cele de investire.

În economiile de piata dezvoltate, investitia, adica formarea capitalului, este efectuata de societatile nonfinanciare. Cand o firma are posibilitatea de a investi, proprietarul e incitat sa foloseasca, in acest scop, o parte importanta din profit. Deci, economisirea intrepri

nderilor depinde, in mare masura, de investitiile pe care le efectueaza.

Investitia este un act economic fundamental, care provoaca o crestere in viitor a venitului (de unde decurge si o modificare a consumului si a economiilor) si, implicit, conditioneaza dimensiunea utilizarii factorilor de productie.

Volumul investitiilor este variabil in timp si are un puternic efect de antrenare. Comportamentul oscilant al volumului investitiilor pe o perioada lunga este determinat de faptul ca cererea de investitii este legata de noile descoperiri stiintifico-tehnice, de noile produse, de extinderea zonelor de aprovizionare si desfacere, de utilizarea unor resurse noi, de cresterea populatiei, a productiei si a venitului. La acesti factori se mai adauga previziunile optimiste (sau pesimiste) privind evolutia in perspectiva a economiei, increderea in fiscalitate, evolutia cheltuielilor publice, masurile legislative, etc.

Multitudinea de factori inerenti sistemului economic sau din afara acestuia (si care au sensuri diferite de actiune) fac ca intr-o economie libera de piata, o politica economica, chiar adecvat aplicata, sa nu poata garanta ca volumul investitiilor este suficient pentru a realiza utilizarea deplina (sau prea ridicat si supraincalzeste economia). În raport cu cererea globala, investitia poate fi excesiva intr-o anumita perioada, ceea ce se concretizeaza in capacitate de productie excedentara, pierderi, somaj, alte privatiuni. Nu exista “o mana invizibila” care sa asigure activitatea economica mai putin favorabila dintr-un an, sa fie compensate in perioada urmatoare sau – exact la momentul oportun – sa se realizeze o importanta descoperire, care sa se materializeze in procedee si produse noi, astfel incat sa se asigure mentinerea echilibrului economic.

În economiile de piata moderne, prin masuri bugetare si monetare adecvate, puse in practica de puterea publica, este posibila atenuarea fluctuatiilor investitiilor si implinirea unui important rol stabilizator al economiei. Desigur, aceste masuri nu pot sa elimine in totalitate fluctuatiile conjucturale si nici nu se urmareste aceasta. Obiectivul lor este de a atenua amplitudinea oscilatiilor care afecteaza preturile, utilizarea, productia.

Investitiile sunt cheltuielile destinate stocului de capital. Stocul de capital se depreciaza, iar deprecierea inseamna o reducere a stocului de capital prin deteriorarea in timp, adica prin uzura. Adaugarile totale la stocul de capital, adica cele pentru refacerea capitalului uzat si cele pentru cresterea stocului reprezinta investitiile brute. Cheltuielile destinate cresterilor nete ale stocului de capital reprezinta investitiile nete.Daca investitia neta se realizeaza pe seama utilizarii unei parti din venit, investitia bruta implica o sursa suplimentara – amortizarea capitalului fix.

Dupa destinatia lor, investitiile se impart in trei categorii:

? investitii pentru afaceri, care constau in cheltuieli facute de firme pentru masini, utilaje, instalatii, constructii etc., respective pentru constituirea stocului de capital fix;

? investitiile imobiliare (sau investitiile rezidentiale), care consta in cheltuieli pentru construirea sau achizitionarea de cladiri care servesc drept locuinta;

? investitii in stocuri. Desfasurarea normala a activitatii economice impune ca firmele sa aiba, in permanenta, un stoc de materii prime, semifabricate si un stoc de produse finite. Rata investitiilor, in cazul fiecarei din cele trei categorii, este determinata de factori specifici, iar modelele de explicare par a fi diferite.

1.2. INVESTITIILE ÎN STOCURI

Stocurile sunt formate din materii prime, semifabricate, productie neterminata si produse finite destinate vanzarii. Stocurile presupun imobilizari de fonduri, insa ele sunt necesare deoarece:

? asigura continuitatea procesului de productie, in sensul ca asigura satisfacerea cererii in conditiile in care oferta nu poate sa fie majorata intr-o perioada scurta de timp;

? aprovizionarea este mai ieftina daca se face in cantitati mai mari decat cele necesare pentru o zi;

? o serie de materii prime si materiale nu se gasesc decat in anumite perioade ale anului.

Fiecare firma isi propune constituirea unor stocuri care sa reprezinte un anumit procent din valoarea vanzarilor finale. Acest raport stocuri – vanzari depinde de costul pastrarii stocurilor. Cu cat viteza de aprovizionare va fi mai mare, cu cat rata dobanzii va fi mai mare si cu cat vanzarile cresc facand sa creasca siguranta asupra cererii, cu atat raportul stocuri – vanzari va fi mai mic. Acest va fi mai mare cu catnesiguranta cererii va fi mai mare si cu cat rata dobanzii va fi mai mica. Investitiile in stocuri mai sunt influentate si de volumul asteptat al vanzarilor, posibilitatea intarzierii aprovizionarii cu materii prime si materiale, fazele ciclului economic, incertitudinile asupra economiei. De aceea, investitia in stocuri poate fi prezentata ca o functie stabila a vanzarilor asteptate – ceteris paribus. În aceasta situatie, modelarea modificarii in timp a investitiei in stocuri, implica folosirea relatiei:

?InV = n ? ?R

unde ?InV este modificarea investitiilor in stocuri, n este ritmul vanzarilor, iar ?R este modificarea in vanzarile asteptate. Modelul are limite deoarece n este considerat o constanta. Dar n poate sa scada cand nu exista o incertitudine in cresterea vanzarilor viitoare, cand exista o crestere in costurile de pastrare a stocurilor si /sau cand exista o crestere in siguranta si ritmul aprovizionarii cu materii prime.

Stocurile firmelor pot fi pe de-o parte stocuri dorite, pe care si le anticipeaza si stocuri nedorite , adica acele stocuri care apar ca urmare a unor reduceri neprevazute ale vanzarilor sau acele stocuri care se fac cu buna stiinta pentru reinnoirea unor stocuri epuizate ca urmare a unei neasteptate cereri agregate. De exemplu, in cazul anuntarii de catre guvern, unei devalorizari a monedei nationale, cosumatorii vor creste ritmul achizitiei si vor lasa magazinele fara stocuri, asa cum s-a intamplat in majoritatea tarilor foste socialiste in anii ’90. corespunzator celor doua categorii de stocuri si investitiile in stocuri vor fi de doua tipuri: investitii dorite si investitii nedorite. Primele apar in situatia in care firmele doresc sa isi refaca stocurile descompletate, iar celelalte apar atunci cand vanzarile sunt neasteptat de mici si se acumuleaza stocuri de produse nevandute. Investitia dorita in stocuri poate fi raspunsul unei cresteri recente in cererea totala, pe cand investitia nedorita este rezultatul unei cereri neasteptat de mici. Rezulta ca o acumulare rapida in stocuri poate fi asociata cu o cerere totala aflata in ascensiune rapida, fie intr-un declin rapid.

În cursul ciclului economic, investitiile in stocuri fluctueaza substantial. Aceste fluctuatii sunt, in fond, combinatii de modificari anticipate si modificari neanticipate in stocuri. O crestere rapida a PIB, ce are loc in perioada anterioara unei recesiuni, cand firmele isi micsoreaza stocurile. Pe masura ce productia depaseste vanzarile, firmele incep sa acumuleze stocuri. Aceasta este o acumulare dorita, intentionata de stocuri, in asteptarea unor vanzari ridicate in viitor. Înaintea unei recesiuni, se observa o reducere a cererii totale, reflectata in micsorarea vanzarilor, iar cand productia nu se modifica semnificativ, are loc o crestere nedorita a stocurilor. Pentru a aduce oferta la nivelul cererii, firmele reduc productia si decie sa vanda o parte din stocuri. Aceasta este o reducere intentionata. Reducerea productiei de catre firme prin micsorarea stocurilor poate cauza o reducere mai mare a PIB, decat ar fi fost necesar daca stocurile nu s-ar fi acumulat neintentionat, iar aceasta reducere accentueaza recesiunea. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de ciclul stocurilor.

Daca stocurile sunt mentinute la un nivel ce corespunde vanzarilor sau cererii totale, fluctuatiile investitiilor in stocuri si ale PIB ar fi mai reduse, ceea ce corespunde cerintelor unei cresteri economice „stabile”.

1.3. INVESTITIILE PENTRU AFACERI

Investitiile pentru constituirea stocului de capital fix reprezinta cea mai importanta parte a investitiilor totale. Ele pot fi abordate din perspectiva diferentei de redus intre stocul optim (dorit) de capital si stocul actual sau din cea a raportului intre valoarea de piata a firmei si costul ei de inlocuire. Prima abordare formeaza continutul teoriei neoclasice a investitiilor, iar cea de-a doua reprezinta teoria q a investitiilor.

1.3.1. TEORIA NEOCLASIC? A INVESTITIILOR PENTRU AFACERI

Teoria neoclasica a investitiilor considera ca rata investitiilor este determinata de viteza cu care firmele isi ajusteaza stocul de capital la nivelul optim (dorit).

1.3.1.1. STOCUL OPTIM DE CAPITAL

Pentru orice firma, ca si pentru economia nationala in ansamblu, se pune urmatoarea problema: cat de mare trebuie sa fie stocul sau de capital. Stocul dorit de capital este acel stoc de capital pe care firmele ar vrea sa-l aibe pe termen lung, facand abstractie de intarzierile pe care le intampina in ajustarea capitalului folosit. Firmele nu pot ajusta instantaneu stocul existent de capital la nivelul stocului dorit. Marimea stocului dorit de capital se poate determina prin luarea in considerare a costului utilizarii capitalului si a rezultatelor ce se asteapta.

Firmele urmaresc maximizarea profitului obtinut. Cat timp profitul nu este maxim, firmele cauta sa-si mareasca stocul de capital. Dar cat de mare trebuie sa fie stocul de capital pentru a realiza un profit maxim ? Raspunsul implica compararea productivitatii marginale a capitalului si a costului de utilizare a acestuia (costul marginal al capitalului..

Productivitatea marginala a capitalului (PMk) reprezinta cresterea de productie (venituri) inregistrata de catre firme, obtinuta prin folosirea in plus a unei unitati de capital.

Costul de utilizare a capitalului (Ck), adica costul marginal al capitalului reprezinta cresterea costului productiei ca urmare a folosirii unei unitati suplimentare de capital.

Oferta anului

Reducere 2020