Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
RECIDIVA
CAPITOLUL I
PLURALITATEA DE INFRACTIUNI. FORME. DELIMITAREA RECIDIVEI DE CELELALTE FORME ALE PLURALITATII DE INFRACTIUNI
Sectiunea I ASPECTE GENERALE REFERITOARE LA PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
Sectiunea a II - a FORMELE PLURALITATII DE INFRACTIUNI
Sectiunea a III - a DELIMITAREA RECIDIVEI DE CELELALTE FORME ALE PLURALITATII DE INFRACTIUNI
?CAPITOLUL II
DEFINITIA, TERMENII SI CONDITIILE RECIDIVEI
Sectiunea I DEFINITIA RECIDIVEI
Sectiunea a- II- a TERMENII RECIDIVEI
Sectiunea a- III- a CONDITIILE DE EXISTENTA A RECIDIVEI
?CAPITOLUL III
MODALITATILE RECIDIVEI
Sectiunea I MODALITATILE RECIDIVEI iN DOCTRINA PENALA
Sectiunea a II-a MODALITATILE RECIDIVEI iN LEGISLATIA PENALA ROMiNA
CAPITOLUL IV
RECIDIVA POSTCONDAMNATORIE
Sectiunea I NOTIUNE SI CARACTERIZARE
Sectiunea a II-a CONDITII CU PRIVIRE LA PRIMUL TERMEN
Sectiunea a III-a CONDITIILE CELUI DE-AL DOILEA TERMEN
CAPITOLUL V
RECIDIVA POST-EXECUTORIE
Sectiunea I NOTIUNE SI CARACTERIZARE
Sectiunea a II-a CONDITIILE PRIMULUI TERMEN
Sectiunea a III-a CONDITIILE CELUI DE-AL DOILEA TERMEN
CAPITOLUL VI
MICA RECIDIVA
Sectiunea I NOTIUNE SI CARACTERIZARE
Sectiunea a II-a CONDITIILE PRIMULUI TERMEN
Sectiunea a III-a CONDITIILE CELUI DE-AL DOILEA TERMEN
CAPITOLUL VII
PEDEAPSA iN CAZ DE RECIDIVA
Sectiunea I NATURA JURIDICA A RECIDIVEI
Sectiunea a II-a PEDEAPSA iN CAZUL RECIDIVEI POSTCONDAMNATORII
Sectiunea a III-a PEDEAPSA iN CAZUL RECIDIVEI POSTEXECUTORII
Sectiunea a IV-a PEDEAPSA iN CAZUL RECIDIVEI MICI
Sectiunea a V-a DESCOPERIREA ULTERIOARA A STARII DE RECIDIVA

Alte date

?

CAPITOLUL I

PLURALITATEA DE INFRACTIUNI. FORME. DELIMITAREA RECIDIVEI DE CELELALTE FORME ALE PLURALIT?TII DE INFRACTIUNI

Sectiunea I

ASPECTE GENERALE REFERITOARE LA PLURALITATEA DE INFRACTIUNI

1. Notiunea de pluralitate de infractiuni

În intelesul sau larg, termenul pluralitate de infractiuni desemneaza un grup de doua sau mai multe infractiuni, intre care exista o anumita legatura, susceptibila de a produce anumite consecinte juridice. Aceasta legatura poate fi personala (in personam), in sensul ca toate infractiunile au fost savarsite de aceeasi persoana, sau reala (in rem), atunci cand intre infractiunile care alcatuiesc pluralitatea exista o legatura obiectiva de loc, de timp, de cauzalitate etc.

Pluralitatea de infractiuni, ca realitate obiectiva, a fost transpusa pe plan juridico-penal, semnificand situatia in care aceeasi persoana savarseste, deodata sau succesiv1 , doua sau mai multe infractiuni.

Într-o formulare mai ampla, inspirata din art. 32 Cod penal, prin pluralitate de infractiuni este desemnata situatia in care o persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele, cat si situatia in care o persoana savarseste o noua infractiune dupa ce a fost condamnata definitiv pentru o alta comisa anterior, sau chiar dupa executarea pedepsei aplicate pentru vreuna din ele, in conditiile prevazute de lege1.

În Codul penal roman in vigoare, pluralitatea de infractiuni este reglementata in Titlul al II-lea, privind infractiunea, capitolul IV, art. 32-40, si reflecta conceptia legiuitorului penal roman de a acorda prioritate problemelor de stabilire a situatiilor in care exista pluralitate infractionala.

Institutia pluralitatii de infractiuni apartine si raspunderii penale, intrucat aplicarea pedepsei pentru ansamblul infractional ridica problema gasirii unor sisteme cat mai adecvate de sanctionare care sa corespunda periculozitatii sociale reliefate prin savarsirea mai multor infractiuni de catre aceeasi persoana.

2. Cadrul legal al pluralitatii de infractiuni

Pluralitatea de infractiuni, prin complexitatea structurii sale, este strans legata atat de institutia infractiunii, cat si de institutia pedepsei.

Este legata de institutia infractiunii intrucat existenta sa, in oricare din forme este conditionata de reunirea mai multor fapte penale in persoana aceluiasi faptuitor.

Este legata de institutia pedepsei, intrucat pluralitatea de fapte penale ridica problema stabilirii unor pedepse care sa constituie sanctionarea intregului ansamblu de fapte savarsite.

Codul penal roman in vigoare a inclus pluralitatea de infractiuni in cadrul institutiei infractiunii in ideea ca, inainte de a stabili modul de sanctionare a formelor pluralitatii, se pune problema stabilirii existentei acesteia si a justificarii formelor sale consacrate de lege.

În alte legislatii penale, concursul de infractiuni si recidiva, ca forme ale pluralitatii de infractiuni, sunt trecute in cadrul reglementarii privitoare la pedeapsa, fiind incluse intr-o diviziune intitulata „ circumstantele care influenteaza determinarea pedepsei ” (Codul penal islandez), sau „ fixarea pedepsei (Codul penal elvetian), ori „ determinarea pedepsei ” (Codul penal danez).

3. Delimitarea pluralitatii de infractiuni de alte institutii de drept penal.

Savarsirea mai multor infractiuni de catre aceeasi persoana este o chestiune care, atat din punct de vedere criminologic, cat si juridic, prezinta consecinte diferite in raport cu situatia cand o persoana savarseste o singura infractiune. Astfel, se impune o delimitare clara intre doua institutii ale dreptului penal, si anume pluralitatea de infractiuni (pluralitate reala) si pluralitatea aparenta de infractiuni (unitatea legala de infractiuni), datorita aparentei de pluralitate infractionala pe care o creeaza unitatea infractionala legala, prin cerinta savarsirii a doua sau mai multe actiuni.

Desi unitatea legala de infractiuni se prezinta ca o creatie a legii, caracterizata prin reunirea in continutul unei singure infractiuni a doua sau mai multe actiuni sau inactiuni, care ar putea constitui, fiecare in parte, o infractiune de sine statatoare, o data incluse in continutul legal al unei anumite infractiuni isi pierd individualitatea.

Considerarea unei activitati complexe ca unitate sau pluralitate de infractiuni se rasfrange, in primul rand asupra incadrarii juridice a acesteia si, deci, a raspunderii penale a faptuitorului. Daca in cazul unitatii infractionale se are in vedere gravitatea unicei infractiuni savarsite, care poate fi expresia unui conflict izolat, accidental intre conduita unei persoane si legea penala1, in cazul pluralitatii de infractiuni se are in vedere gravitatea fiecarei infractiuni in parte, dar si surplusul de periculozitate sociala generat de ansamblul infractional, ca stare de fapt ce pune in evidenta perseverenta faptuitorului pe drumul infractionalitatii.

Interesul delimitarii celor doua institutii penale se regaseste si pe planul aparitiei actelor de clementa. Atunci cand ansamblul faptic este considerat unitate infractionala, iar parte din actiunile ce se integreaza in continutul sau se comit dupa aparitia actelor de clementa, intreaga activitate fiind considerata savarsita la data comiterii ultimei actiuni, fapta nu va putea beneficia de amnistie sau gratiere acordata de stat. Daca, dimpotriva, se va constata ca actiunile reprezinta infractiuni independente, cele savarsite inainte de aparitia amnistiei sau gratierii, vor beneficia de clementa, cu conditia incadrarii in dispozitiile prevazute.

Delimitarea prezinta importanta si sub aspectul aplicarii legii penale in timp. Daca intreaga activitate savarsita este apreciata ca unitate infractionala, iar parte din acte se comit dupa intrarea in vigoare a legii noi, se va aplica aceasta si nu legea mai favorabila, indiferent daca legea noua este mai aspra decat cea veche, sub imperiul careia a inceput activitatea infractionala. În cazul in care se va considera ca ansamblul de actiuni indeplineste conditiile concursului de infractiuni, cele comise sub legea veche vor beneficia de aplicarea legii mai favorabile, celor comise sub legea noua urmand a li se aplica aceasta.

Aprecierea ansamblului faptic ca unitate infractionala sau pluralitate mai prezinta interes si in legatura cu prescriptia, aplicarea condamnarii cu suspendare a executarii pedepsei etc.

Pluralitatea de infractiuni trebuie deosebita si de institutia conexitatii. În cazul conexitatii exista, de asemenea, mai multe infractiuni, intre care exista o legatura de ordin obiectiv, motiv care impune, in principal, ca in scopul unei bune administrari a justitiei, urmarirea si judecarea infractiunilor conexe sa se realizeze simultan.

Pluralitatea infractionala, fiind o problema de drept substantial, isi gaseste reglementarea in dispozitiile Codului penal, pe cand conexitatea, fiind o problema de drept procesual penal, isi gaseste reglementarea in dispozitiile Codului de procedura penala.

De asemenea, pluralitatea de infractiuni, fiind o situatie de fapt care priveste pe faptuitor, nu trebuie confundata cu circumstantele agravante care fac parte din continutul infractiunii.

Pluralitatea de infractiuni, adica savarsirea de catre aceeasi persoana a mai multor infractiuni, este o institutie de drept penal diferita de cea a participatiei penale, adica savarsirea unei infractiuni de catre mai multe persoane (pluralitate de infractori). Exista si situatii mai complexe, cand mai multe persoane savarsesc mai multe infractiuni; de exemplu doua persoane savarsesc impreuna , intai o infractiune de furt si, apoi o infractiune de fals. Aici, pe o pluralitate de infractiuni se grefeaza si o pluralitate de infractori. În aceste cazuri se vor aplica atat regulile de la participatie, cat si cele de la pluralitatea de infractiuni.

Sectiunea a II - a

FORMELE PLURALIT?TII DE INFRACTIUNI

Activitatea infractionala a unei persoane, concretizata in savarsirea mai multor infractiuni, imbraca forme diferite, dupa cum pentru vreuna din ele a intervenit ori nu o condamnare definitiva.

În reglementarea actuala, potrivit art. 32 Cod penal, pluralitatea de infractiuni constituie, dupa caz, concurs de infractiuni, cunoscut in doctrina penala si sub denumirea de cumul de infractiuni, si recidiva. Aceste doua forme ale pluralitatii de infractiuni acopera, in principal, toate situatiile in care o persoana a savarsit doua sau mai multe infractiuni. Prin urmare, in sfera concursului de infractiuni vor intra toate ipotezele in care o persoana a savarsit doua sau mai multe infractiuni, inainte de a fi intervenit o condamnare definitiva pentru vreuna din ele, in timp ce, in cadrul recidivei vor intra toate situatiile in care o persoana, dupa o condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii mai mare de sase luni, savarseste din nou o infractiune, cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an.

În masura in care aceste conditii nu sunt indeplinite, desi exista o condamnare definitiva pentru una din infractiunile savarsite, se ajunge la o situatie speciala, care nu poate fi caracterizata a fi nici concurs de infractiuni, dar nici recidiva. Este vorba de asa-numita pluralitate intermediara de infractiuni, consacrata, de altfel expres in reglementarea privitoare la pluralitatea de infractiuni, in art. 40 Codul penal, cu nota marginala “pedeapsa in unele cazuri cand nu exista recidiva” si se realizeaza in ipoteza in care o persoana, dupa ce a fost condamnata definitiv pentru una sau mai multe infractiuni, savarseste din nou o infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia, ori in stare de evadare si nu sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru existenta starii de recidiva.

Sectiunea a III - a

DELIMITAREA RECIDIVEI DE CELELALTE FORME ALE PLURALIT?TII DE INFRACTIUNI

Pluralitatea de infractiuni, indiferent de forma pe care o imbraca, prezinta anumite trasaturi comune. Trasatura comuna determinanta a celor doua forme sub care se prezinta pluralitatea, priveste cerinta savarsirii a doua sau mai multe infractiuni si conditia comiterii lor de catre aceeasi persoana. Nici existenta concursului de infractiuni, nici a recidivei nu este conditionata de natura infractiunilor savarsite, de locul savarsirii, ori de imprejurarea ca faptuitorul a savarsit infractiunea singur sau in participatie.

Pentru existenta pluralitatii de infractiuni nu se cere conditia ca infractiunile savarsite sa fie consumate, in masura in care acestea se pedepsesc si in forma tentativei. De asemenea, este considerata pluralitate infractionala, in una din cele doua modalitati si atunci cand faptele sau una din fapte prezinta caracter de acte pregatitoare, in masura in care acestea sunt asimilate tentativei la anumite infractiuni.

Cu privire la obiectul juridic al infractiunilor ce alcatuiesc pluralitatea, nu are relevanta faptul ca este diferit sau acelasi in nici una din cele doua forme.