Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1: DIMENSIUNILE CONSILIERII EDUCA?IONALE ÎN ?COAL? 2
1.1. Delimitari conceptuale 2
1.2. Caracteristicile consilierii 5
1.3. Obiectivele consilierii 7
1.4. Rolul consilierii psihopedagogice in activitatea educativa 10
CAPITOLUL 2: PARTICULARIT??I ALE PROCESELOR PSIHICE ?I INVATAREA DE TIP SCOLAR LA ELEVII CU CERIN?E EDUCA?IONALE SPECIALE 16
2.1. Procesele psihice ?i comportamentul inteligent 16
2.1.1. Senza?iile 16
2.1.2. Percep?ia 18
2.1.3. Reprezentarile 19
2.1.4. Gandirea 21
2.1.5. Imagina?ia 23
2.1.6. Memoria 24
2.1.7. Aten?ia 28
2.2. Inva?are-dezvoltare la elevii cu cerin?e speciale 29
CAPITOLUL 3: ROLUL CONSILIERII ?COLARE IN INTEGRAREA COPIILOR CU C.E.S. 38
3.1. Scopul, obiectivele si ipotezele cercetarii 38
3.2. Cazuri de consiliere scolara 39
3.2.1. Cazul nr.1 40
3.2.2. Cazul nr.2 48
3.2.3. Cazul nr. 3 56
3.3. Concluzii asupra cercetarii 65
CONCLUZII SI PROPUNERI 66
BIBLIOGRAFIE 68

Alte date

INTRODUCERE

Consilierea isi are originea in orientarea si selectia profesionala, activitate conturata practic si teoretic la inceputul secolului XX, in SUA. Pentru a rezolva problemele social-umane cu care se confrunta, municipalitatea orasului NewYork l-a angajat pe Fr. Parsons sa cerceteze si sa rezolve problema integrarii socio-profesionale a copiilor si tinerilor strazii.

Consilierea psihopedagogica este un proces complex ce descrie relatia interumana de ajutor dintre o persoana specializata, consilierul, si o alta persoana care solicita asistenta de specialitate, clientul. Relatia dintre consilier si persoana consiliata este una de alianta, de participare si colaborare reciproca.

Consilierea reprezinta un proces de acordare a asistentei psihopedagogice elevilor si celorlalte persoane implicate in procesul educational. Ch. Patterson sustine ca acest proces dezvolta o relatie interpersonala intre consilier si unul sau mai multi clienti (elevi, parinti, profesori), folosind metode psihologice, derivate dintr-o cunoastere sistematica a personalitatii umane. Acelasi autor mentioneaza ca scopul consilierii psihopedagogice este de a imbunatati sanatatea mintala a consiliatilor si astfel de a provoca o schimbare voluntara in atitudinile si comportamentul clientului.

Din perspectiva constructivista, consilierea se bazeza pe ipoteza conform careia nu exista o singura realitate atotcuprinzatoare. Fiecare persoana este experta in propria viata, isi construieste existenta in conexiune cu mediul inconjurator, deceland semnificatii fundamentate din propriile experiente de viata. Astfel, problemele consiliatilor pot fi rezolvate prin descoperirea si valorificarea resurselor interne si satisfacerea nevoilor clientului.

În prezent consilierea psihopedagogica se fundamenteaza pe teoria umanista a lui Carl Rogers [1 http://?n.wikip?di?.org/wiki/C?rl_Rog?rs] (1961), unde problemele psihice nu sunt doar deficiente si tulburari, ci expresii ale nevoii de autocunoastere, de intarire a Eu-lui, de adaptare si dezvoltare personala.

CAPITOLUL 1: DIMENSIUNILE CONSILIERII EDUCA?IONALE ÎN ?COAL?

1.1. Delimitari conceptuale

În sens larg, consilierea reprezinta o actiune complexa prin care “se urmareste sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie sa fie adoptat intr-o situatie data sau, in general, in viata si activitatea cotidiana” [2 Toms?, Gh., (coord.), 1996, Diction?r d? ori?n?t?r? scol?ra si prof?sion?la, ?d. ?f?liu, Bucur?sti]. Consilierea este o relatie guvernata de principii, caracterizata de aplicarea uneia sau mai multor teorii psihologice si a unui set recognoscibil de deprinderi de comunicare la preocuparile intime ale subiectului (clientului), la problemele si aspitratiile sale. Asociatia Britanica pentru Consiliere (1985), subliniaza ca oamenii se angajeaza intr-o situatie de consiliere atunci cand persoana ce ocupa, in mod obisnuit sau temporar rolul de consilier, ofera sau este dispus explicit sa ofere timp, atentie, respect unei alte persoane ce manifesta o nevoie de asistenta de specialitate. Sarcina consilierului este de a oferi cleintului posibilitatea sa exploreze, sa descopere si sa clarifice modalitati de a trai, dispunand de mai multe resurse si indreptandu-se spre o cat mai buna existenta. [3 Dr?gu, ?. (coord.), Popovici, V., ?n?ch?, R. (2009). Consili?r?? ?col?ra intr? provocari ?i p?r?digm?: lucraril? pr?z?nt?t? l? prim? ?di?i? ? Conf?rin??i N??ion?l? ? Psihologilor ?col?ri: Const?n??, 5-6 iuni? 2009. Const?n??: ?ditur? N?wLin?.]

Consilierea educationala reprezinta un ansamblu de actiuni ce vin in sprijinul copiilor, al adolescentilor, al parintilor si al altor educatori, explicand motivele delincventei, ale abaterilor comportamentale, ale deficientelor relationale din familie si ale problemelor de invatare si cautand impreuna cu acestia rezolvari comune.

Consilierea educationala are o sfera mai larga cuprinzand: [4 Bab?n, ?dri?n?, (coord.), 2001, Consili?r?? ?duc?tion?la, Cluj- N?poc?]

1. Consilierea scolara, care se realizeaza pentru elevii cu probleme scolare (absenteism, esec scolar, tulburari comporamentale si de conduita) si se desfasoara in scoala prin colaborarea profesorului diriginte cu cadrele didactice si cu profesorul psihopedagog.

2. Consilierea vocationala, ce are in atentie probleme legate de inclinatii, interese, aspiratii, pasiuni, desfasurandu-se in gimnaziu, liceu, facultate si chiar la locul de munca al unui individ.

3. Consilierea profesionala se centreaza pe alegerea optima a profesiei, pe valorificarea maximala a capacitatii persoanei prin calificare si profesionalizare, realizandu-se in liceu, facultate, locul de munca.

4. Consilierea psihopedagocica vizeaza problematica fenomenelor psihologice (anxietate, fobie, obsesie); se realizeaza in scoala, in familie, cabinetul psihologic, centre medicale.

5. Consilierea de cariera se centreaza pe alegerea si realizarea traseului optim de cariera al subiectului educational; se desfasoara in liceu, facultate, loc de munca, cabinete specializate, cu ajutorul consilierilor de cariera.

Consilierea psihopedagogica este un proces complex ce descrie relatia interumana de ajutor dintre o persoana specializata, consilierul, si o alta persoana care solicita asistenta de specialitate, clientul. Relatia dintre consilier si persoana consiliata este una de alianta, de participare si colaborare reciproca.

Exista mai multe forme de consiliere: [5 L?pad?t ?l?n? Doin?, V?lus?scu Nicol?t?, Sco?l? si parintii, C?r?ns?b?s 2009]

? Informationala- oferirea de informatii pe domenii/teme specifice;

? Educationala- ofera repere psihoeducationale pentru sanatatea mentala, emotionala, fizica, sociala si spirituala a copiilor si adolescentilor;

? De dezvoltare personala- vizeaza formarea de abilitati si atitudini care permit o functionare personala si sociala flexibila si eficienta in scopul atingerii starii de bine;

? Suportiva- oferirea de suport emotional, apreciativ si material;

? Vocationala- dezvoltarea capacitatii de planificare a carierei;

? De criza- asistarea psihologica a persoanelor aflate in dificultate;

? Pastorala-asistenta din perspectiva religioasa.

? Psihopedgogica – asistarea si/sau consilierea elevilor si personalului didactic.

Consilierea psihopedagogica in scoala trebuie sa fie “unitatea a trei secvente operationale:diagnostic-constatativa, formativ-profilactica si terapeutica-recuperatorie” [6 Fr?ud ?nn?, tr?d. Cl?udi? ?l?cu, Catalin Pop?scu, Norm?l si p?tologic l? copil, ?ditur? Fund?ti?i G?n?r?ti?, Bucur?sti, 2002. ]. Consilierea reprezinta un proces de acordare a asistentei psihopedagogice elevilor si celorlalte persoane implicate in procesul educational. Ch. Patterson sustine ca acest proces dezvolta o relatie interpersonala intre consilier si unul sau mai multi clienti (elevi, parinti, profesori), folosind metode psihologice, derivate dintr-o cunoastere sistematica a personalitatii umane. Acelasi autor mentioneaza ca scopul consilierii psihopedagogice este de a imbunatati sanatatea mintala a consiliatilor si astfel de a provoca o schimbare voluntara in atitudinile si comportamentul clientului.

Consilierea este si un proces de invatare menit sa orienteze clientul spre actiune [7 ?g?n G., op.cit, p.28]. Comportamentul problematic (observabil, masurabil si evident) este rezultatul invatarii inadecvate. În timpul consilierii elevul, profesorul sau parintele se simte investit cu puterea de a-si accepta si recunoaste situatiile de viata problematice, de a gasi solutii alternative si de a crea propriile strategii de rezolvare a problemelor.

Din perspectiva constructivista, consilierea se bazeza pe ipoteza conform careia nu exista o singura realitate atotcuprinzatoare. Fiecare persoana este experta in propria viata, isi construieste existenta in conexiune cu mediul inconjurator, deceland semnificatii fundamentate din propriile experiente de viata. Astfel, problemele consiliatilor pot fi rezolvate prin descoperirea si valorificarea resurselor interne si satisfacerea nevoilor clientului.

În literatura de specialitate se constata ca unii autori identifica consilierea psihopedagogica cu psihoterapia. C.H. Patterson a relizat o comparare sistematica a celor doua domenii prin prisma a trei criterii [8 P?tt?rson, C.H., 1974, Distinctions ?nd Common?liti?s b?tw??n Couns?ling ?nd Psihot?r?py, in G.W.F??rw?ll ?t ?ll (?ds.), Th? Couns?lor's h?ndbook, Ind?xt, ?duc?tion?l Publish?rs, N?w York, p.36]:

? Gradul de severitate al problemei clientului. Consilierea psihopedagogica ajuta persoanele normale sa depaseasca obstacolele aparute in calea dezvoltarii lor, in timp ce psihoterapia se ocupa de persoanele a caror dezvoltare emotionala a fost grav afectata si distorsionata. Dificultatea apare in ceea ce priveste separarea subiectilor normali de cei nevrotici sau psihotici.

? Natura problemelor cu care se confrunta clientul. Consilierea psihopedagogica este centrata pe problemele cognitive (probleme ale realitatii, ale mediului, de natura situationala) in timp ce psihoterapia se axeaza pe problemele afective ale persoanei (conflicte interne de personalitate).

? Scopurile consilierii si psihoterapiei. L.E.Tyler considera ca psihoterapia este directionata spre o schimbare de personalitate in timp ce consilierea psihopedagogica reprezinta “un proces al carui scop nu este o schimbare a persoanei, ci de a-l face pe individ sa utilizeze sansele pe care le are pentru a putea face fata problemelor vietii.” [9 Tyl?r, L.?., 1961, Th? work of th? couns?lor, N?w York: ?ppl?ton-C?ntury-Crofts, p.32

].

Asemanarile dintre consilierea psihopedagogica si psihoterapie vizeaza:

? Metodele utilizate ;

? Finalitatile ;

? Sunt procese de influentare interpersonala reciproca ;

? Se adreseaza nivelului constient al organizarii psihice.

1.2. Caracteristicile consilierii

Consilierea isi are originea in orientarea si selectia profesionala, activitate conturata practic si teoretic la inceputul secolului XX, in SUA. Pentru a rezolva problemele social-umane cu care se confrunta, municipalitatea orasului NewYork l-a angajat pe Fr. Parsons sa cerceteze si sa rezolve problema integrarii socio-profesionale a copiilor si tinerilor strazii. Fr. Parsons a instititionalizat un program de orientare profesionala structurat in trei etape:

? diagnoza aptitudinilor si capacitatilor individului; [10 Jigau, Mih?i, 2001, Consili?r?? c?ri?r?i, ?ditur? Sigm?, Bucur?sti]

? informarea asupra meseriilor disponibile si a solicitarilor acestora;