Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Capitolul I. INTRODUCERE
1.1 Importanta economici a porumbului pentru consum
1.2 Porumbul - origine si istoric
1.3 Compozitia chimici a porumbului pentru consum
1.4 Scopul lucririi de diplomi
Capitolul II. CONDITIILE ZONEI STUDIATE
2.1 Caracterizarea conditiilor naturale ale zonei agricole I.M.B.
2.1.1 Amplasarea geografica
2.2 Conditiile naturale din cadrul fermei Veriga
2.2.1 Amplasarea fermei
2.2.2 Geomorfologia si hidrografia zonei
2.2.3 Principalele caracteristici ale climei
2.2.4 Studiul pedologic al solurilor de pe teritoriul fermei
2.2.5 Vegetatia si fauna
2.2.6 Suprafata cultivati si structura pe culturi
2.2.7 Organizarea muncii si structura persoanalului
2.2.7.1 Sectoare de activitate
2.2.7.2 Resursele umane si modificirile survenite in societatea
agricoli in ultimii ani
2.2.8 Baza materiali a fermei Veriga
Capitolul III. SITUATIA CULTURII IN ZONA
3.1 Sistematici si hibrizi
3.2 Particularititi anatomo-morfologice
3.3 Particularititi biologice
3.4 Cerinte fati de climi si sol
Capitolul IV. TEHNOLOGIA CULTIVARII PORUMBULUI PENTRU BOABE
4.1 Amplasarea culturii
4.2 Fertilizarea
4.3 Lucririle solului
4.4 Siminta si seminatul
4.5 Lucririle de ingrijire
4.6 Irigatul
4.7 Recoltarea
4.8 Productii
Capitolul V. REZULTATELE TEHNOLOGIEI AGRICOLE LA VERIGA
5.1 Evaluarea productiei
5.2 Valorificarea productiei
5.3 Pistrarea productiei
5.4 Eficienta economici
Capitolul VI. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Alte date

?Capitolul I. Introducere

I.1 Importanta economica a porumbului

Importanta deosebita a porumbului se datoreste nu numai potentialului productiv mai ridicat decat al tuturor celorlalte cereale ci si multiplelor utilizari ale boavelor si anume:

a) in alimentatia omului, mai ales sub forma de faina din care se obtin diferite preparate culinare, ca boabe din care se prepara fulgi si floricele si mai rar ca boabe nemature, fierte sau coapte. Mai putin de 15% din productia mondiala actuala de porumb se foloseste direct, in hrana omului.

b) in furajarea animalelor, se utilizeaza fie la fabricarea nutreturilor combinate fie sub forma de boabe ajunse la coacerea in ceara transformate in “pasta” sau fulgi si insilozate.

Utilizarea porumbului ca nutret se datoreste valorii nutritive ridicate (1kg boabe echivaleaza cu 1,17-1,30 unitati nutritive si contine 70-80g proteina digestibila). Din productia de porumb circa 75-80% se foloseste in hrana animalelor.

Plantele de porumb ajunse la coacerea in lapte ceara tocate cu stiuleti cu tot si insilozate constituie un valoros nutret suculent.

Cocenii se folosesc ca furaj grosier dar tocati si insilozati cu adaos de melasa sau uree produc un furaj suculent valoros.

c) in industrie boabele de porumb au multe si variate utilizari.

Dintr-un chintal de boabe de la care se separa embrionii, rezulta: 77kg faina sau 44l spirt sau 63kg amidon sau 71kg glucoza la care se adauga 1,8-2,7l ulei comestibil si 3,6kg sroturi de embrioni.

Numeroase produse alimentare, furajere si industriale rezultate din porumb explica marea sa importanta actuala si de perspectiva.

Extinderea porumbului a fost favorizata si de urmatoarele insusiri. Comparativ cu celelalte cereale s-a dovedit mai productiv, mai rezistent la seceta si cadere; cu mai putine boli si daunatori; valorifica din plin precipitatiile din a doua jumatate a verii, irigatiile, gunoiul de grajd si ingrasamintele chimice; se poate cultiva in monocultura; reuseste ca planta furajera in miristea premergatoarelor timpurii; se cultiva in culturi mixte cu fasolea sau canepa de samanta; are coeficient ridicat de inmultire incat necesita cantitati mici de samanta.

I.2 Istoric. Raspandire. Întrebuintari

Istoric

Porumbul, planta noua de cultura pentru Lumea Veche, este cultivat in patria sa de origine – America – din timpuri stravechi.

Cercetari arheologice au scos la iveala marturii in acest sens.

Astfel, vechimea culturii porumbului in America este dovedita prin numeroase resturi de stiuleti si de boabe gasite in locuintele preistorice ale triburilor indiene. În criptele tribului Incas din Peru s-au gasit chiar mai multe forme de porumb, fapt ce denota o vechime inca mai mare a acestei plante la acest trib decat la celelalte. De asemenea au fost descoperite numeroase vase cu sculpturi reprezentand fie planta intreaga, fie numai stiuletele.

Porumbul, ca principala planta alimentara, este prezent in manifestarile spirituale ale vechilor triburi, in credintele si mitologia lor. În Mexic, bunaoara, din primele recolte de porumb se aduceau ofrande zeului agriculturii Cinteoll al carui nume deriva chiar de la numirea data porumbului.

Cercetarile arheologice mai noi intreprinse in unele pesteri din statul Noul Mexic (S.U.A.) au scos la iveala resturi de stiuleti care ar data de pe la anii 2000 i.e.n. Grija ce se acorda cultivarii porumbului era foarte mare.

Atat in Peru, cat si in Mexic, s-au gasit urme de vechi canale de irigatie, unele cu lungimea de cca.750 km si latimea de 4 m. Varietatile cultivate se alegeau in functie de modul de utilizare. Astfel, pentru paine se cultiva porumbul amidonos, iar pentru pasat cel cu bobul tare (SPRAGUE 1955).

Colonistii europeni ajunsi in America de Nord si-au insusit repede cultura porumbului, pe care l-au denumit "indian corn", planta ramanand pana astazi o principala cultura a acestui continent.

Dupa SCHWEINFURTH, porumbul a fost adus in Europa inca de la prima calatorie a lui Columb, in 1943. În notele sale celebrul navigator mentioneaza pentru prima data despre existenta porumbului la 5 septembrie 1492. El mentioneaza ca a vazut o cereala Mais, care se cultiva mult in Cuba, Sant Domingo, Trinidad si pe coasta Americii de Sud (JENKINS).

Introdus mai intai in Spania, porumbul s-a raspandit destul de repede in cultura. În anul 1525 sunt mentionate suprafete intinse cultivate de porumb in Andaluzia. Din Spania, porumbul a fost dus curand spre rasarit, mai intai in Italia unde se gasesc cele mai vechi exemplare de ierbar.

De aici, venetienii l-au dus mai departe in Orientul apropiat, unde botanistul Raunwolf a vazut in anul 1574, langa Biro pe Eufrat, suprafete intinse de porumb, care era cultivat alaturi de susan si bumbac. În ierbarul sau din Leida (Olanda) se pastreaza un exemplar de porumb cu inscriptia "Biro frumentum indicum Moys dictum". Portughezii la randul lor au dus porumbul in Indonezia. Exista dovezi ca prin anul 1496 se cultiva deja in Iava (Sember 1903). Totusi, in India pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, se semnaleaza prezenta lui doar prin gradini, abia in secolul nostru a fost introdus in cultura mare. În China, primele mentiuni despre porumb dateaza de pe la sfarsitul veacului al XVI-lea, din care rezulta ca ar fi fost adus din Asia Centrala.

În Africa l-au introdus prima data portughezii prin secolul al XVI-lea si anume in Guineea, unde se cultiva astazi pe suprafete intinse.

În tara noastra porumbul este introdus pe la sfarsitul secolului al XVII-lea. Rodion arata, potrivit letopisetelor, ca in Muntenia porumbul a fost adus in timpul domniei lui terban Cantacuzino (1678-1688), iar in Moldova pe vremea lui Constantin Duca - Voda (1693-1695). În Transilvania, porumbul apare pe suprafete ceva mai mari sub domnia imparatesei Maria Thereza (1740-1760).

Raspandire

Din centrul de origine (Mexic, America Centrala, America de Sud), porumbul s-a raspandit si este cultivat pe glob in foarte variate conditii de clima si sol. Astfel, in emisfera nordica se intalneste in Canada, in Rusia, pana la 580 latitudine, iar in emisfera sudica pana la 42 - 430, in Noua Zeelanda. Cultura pentru boabe este cuprinsa aproximativ intre 420 latitudine sudica si 530 latitudine nordica. Aceste limite sunt depasite in cazul cand porumbul se cultiva ca planta de nutret sau pentru siloz.

Cat priveste altitudinea, porumbul poate fi intalnit la 3900 m in Peru, 1200 m in Carolina de Nord, 2000 m pe vaile muntilor Kaunir si la 500 - 800 m in Carpati.

În S.U.A. zona principala a culturii porumbului ("Corn-Belt - cordonul porumbului) se gaseste in Statele Minesota, Nebraska, Iowa, Wisconsin, Illinois, Indiana, Ohio si Missouri, situate intre 40 - 500 latitudine nordica. În Europa, zona principala de cultura a porumbului este situata in jurul cursului inferior al Dunarii, aproximativ la jumatatea distantei dintre ecuator si polul nord, precum si in Valea Podului, nordul Spaniei, nord-vestul Portugaliei, sud-estul Frantei si sud-estul Austriei.

Suprafete

În anul 1994, porumbul a ocupat pe glob 132,682 mil.ha (tabelul 1.1), urmand ca suprafata dupa grau si orez. Productia totala a fost estimata de F.A.O. În acest an la 570,871 mil. tone, productia medie mondiala pe hectar fiind de 43,03 q. În anul 1994, in economia cerealiera mondiala porumbul a ocupat 29%.

Suprafata cultivata cu porumb in anul 1994

si productia medie pe hectar,

pe mari zone geografice

Zona geografica

Suprafata

mii ha

% din suprafata mondiala