Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE ALE NULITATII
Sectiunea I - Definitia nulitatii
Sectiunea a III-a - Functiile nulitatii
Sectiunea a II-a - Reglementarea nulitatii
Capitolul II
ASPECTE PARTICULARE ALE NULITATII
SECTIUNEA I - EVOLUTIA CONCEPTIEI DESPRE NULITATE
Sectiunea a II-a-Nulitatea in raport cu celelalte sanctiuni de drept civil
Sectiunea a III-a -Delimitarea nulitatii de drept civil de nulitatea de drept procesual
CAPITOLUL III
NULITATILE ACTULUI JURIDIC CIVIL
Sectiunea I-Criterii de clasificare a nulitatilor
Sectiunea a II-a-Analiza categoriilor de nulitati
CAPITOLUL IV
CAUZELE DE NULITATE A ACTULUI JURIDIC CIVIL
Sectiunea I-Prezentarea generala a cauzelor nulitatii
Sectiunea a II-a-Cauzele de nulitate absoluta
Sectiunea a III-a- Cauzele de nulitate relativa
CAPITOLUL V
REGIMUL JURIDIC AL NULITATII
Sectiunea I-Notiunea de regim juridic al nulitatii
Sectiunea a II-a-Regimul juridic al nulitatii absolute
Sectiunea a III-a-Regimul juridic al nulitatii relative
Sectiunea a IV-a -Comparatie de regim juridic intre nulitatea absoluta si cea relativa
CAPITOLUL VI
EFECTELE NULITATII
Sectiunea I-Aspecte generale ale efectelor nulitatii
Sectiunea a II-a -Efecte care se produc intre partile raportului juridic
Sectiunea a II-a -Efecte care se produc fata de terti. Exceptii
Sectiunea a III-a-Principii de drept care inlatura regula quod nullum est, nullum producit effectum

Alte date

?Capitolul I

ASPECTE GENERALE ALE NULIT?TII

Sectiunea I – Definitia nulitatii

Nulitatea este mijlocul sanctionator prevazut de lege pentru a asigura respectarea conditiilor de realitate a actului juridic. În masura in care un act juridic concret nesocoteste aceste conditii el este lipsit de efectele sale prin mijlocirea nulitatii. Întrucat insa ceea ce se urmareste prin instruirea nulitatii nu este reprimarea incalcarii in sine a legii, ci asigurarea realizarii scopului in considerarea caruia a fost stabilita conditia de validitate, nulitatea trebuie sa opereze numai cand nerespectarea conditiei de valabilitate respective contravine acestui scop.

În legislatia noastra civila nu exista o definitie a nulitatii actului juridic civil. În aceasta situatie, in doctrina s-au format mai multe definitii care, desi au elemente comune, prezinta unele diferente.

Astfel, intr-o opinie [1 A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., p. 349-350; Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. Sansa, Bucuresti, 1995, p. 178; Gh. Boroi, Drept civil. Teoria generala, ed. All, Bucuresti, 1997], nulitatea este considerata ca fiind “acea sanctiune de drept civil, care lipseste actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila”.

Elementele acestei definitii pun in evidenta trasaturile specifice nulitatii:

a) nulitatea este o sanctiune de drept civil; aceasta trasatura precizeaza ce este nulitatea actului juridic civil, iar prin folosirea expresiei “acea sanctiune” se evidentiaza faptul ca nulitatea este numai una din sanctiunile dreptului civil, ce asigura respectarea normelor sale;

b) nulitatea lipseste actul juridic de efecte; din aceasta caracteristica rezulta, pe de o parte, sfera de actiune a nulitatii, ea privind numai actele juridice nu si faptele juridice “stricto sensu”, iar, pe de alta parte, continutul acestei sanctiuni, si anume lipsirea de efecte a actului juridic.

c) nulitatea lipseste actul juridic de efectele care contravin normelor juridice; astfel, nulitatea nu vizeaza actul juridic, in intregul sau, ci numai efectele sale si nu vizeaza orice efecte ale actului, ci numai pe acelea care contravin normelor juridice;

d) nulitatea lipseste actul juridic de acele efecte care contravin normelor juridice edictate in vederea incheierii valabile a actului juridic; in aprecierea concordantei sau neconcordantei cu legea a efectelor actului juridic criteriul este cel al scopului, al finalitatii legii;

e) nulitatea priveste incheierea actului juridic; aceasta trasatura determina momentul in raport cu care se apreciaza conformitatea sau neconformitatea cu scopul legii a efectelor la care actul urmeaza sa dea nastere.

Aceasta definitie nu este insa la adapost de critica. Astfel, s-a aratat [2 O. Ungureanu, op. cit., p. 160] ca ea evidentiaza continutul notiunii de nulitate prin caracteristici negative (“efectele contrarii normelor juridice”) si nu prin caracteristici pozitive; de asemenea, lasa impresia ca in urma sanctiunii nulitatii actul juridic exista in continuare, ca ar supravietui, ceea ce nu este exact; in sfarsit, s-a mai spus, mai intai se vorbeste de nulitatea actului juridic civil si numai apoi de nulitatea efectelor unui astfel de act.

În aceasta ultima opinie, nulitatea a fost definita ca fiind “sanctiunea de drept civil care desfiinteaza actul juridic atunci cand a fost incheiat cu nesocotirea conditiilor sale de validitate (de fond sau de forma) impuse de lege”.

S-a mai spus despre nulitate ca este “sanctiunea incalcarii prin act juridic – incalcare la data cand actul a fost facut – a unei dispozitii a legii [3 Tr. Ionascu, E. Barrasch, Tratat de drept civil, vol. I, Partea generala, ed. Academiei, Bucuresti, 1967, p. 320, citat de G. Boroi , op. cit., p. 172]” sau “sanctiunea care intervine dupa infrangerea dispozitiei legale, lipsind actul juridic de efectele in vederea carora el a fost incheiat [4 A. Ionascu, Drept civil. Partea generala, ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1963, p. 105, citat de G. Boroi, op. cit., p. 172]”

Aceste definitii sunt deficitare intrucat nu mentioneaza ca nulitatea intervine in cazul incalcarii normelor juridice care reglementeaza conditiile de validitate ale actului juridic, lasand sa se inteleaga ca ar putea fi vorba si de alte dispozitii legale care trebuie avute in vedere la incheierea actului juridic dar care, in caz de incalcare, atrag alte sanctiuni civile (spre exemplu inopozabilitatea actului juridic fata de terti). De asemenea, ultima definitie creeaza impresia ca nu ar exista decat nulitati totale, neprecizandu-se ca nulitatea lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice referitoare la conditiile de validitate incalcate la incheierea lui.

Într-o alta opinie se arata ca “prin nulitate se intelege o sanctiune de drept civil , care suprima, in masura stabilita prin hotararea judecatoreasca, efectele actului juridic, potrivnice scopului urmarit de dispozitiile legale referitoare la conditiile sale de validitate [5 O. Capatana, Tratat de drept civil, vol. I, Partea generala, ed. Academiei, Bucuresti, 1989]”. Aceasta definitie este criticabila pentru ca, pe de o parte, ea lasa impresia caracterului judiciar al sanctiunii cand, in realitate, ea este o sanctiune legala (fiind opera legii) si, pe de alta parte, ea exclude posibilitatea nulitatii amiabile.

În doctrina s-au mai formulat si alte definitii, dar, in esenta, nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu se respecta, la incheierea actului juridic civil, conditiile de validitate (de fond sau de forma) impuse de lege.

Sectiunea a II-a – Reglementarea nulitatii

În stadiul actual al legislatiei civile nu exista o reglementare unitara a nulitatii actului juridic civil, ci normele juridice care formeaza aceasta institutie se gasesc raspandite in tot Codul civil ( art.5; art.790 alin. (1); art. 803; art. 822 – 823; art. 839; art. 886, art. 910 alin (2); art. 953, art. 961; art. 965 – 966; art. 1008; art. 1010; art.1067; art. 1156; art. 1167 – 1188; art. 1190; art. 1308 – 1309; art. 1211; art. 1689 alin (1); art. 1712; art. 1716; art. 1774 – 1776;art. 1897; art. 1900), precum si in alte acte normative ce constituie izvoare ale dreptului civil ( de exemplu: art. 20 si art. 34 din Decretul 31/1954; art. 22 alin (3) si art. 24 alin(1) din Legea nr. 16/1994; art. 11 din Legea nr. 112/1995; art. 41 alin(1) si (2) si art. 51 alin.(2) din Legea nr. 8/1998, art. 14 si art. 15 din Legea nr. 54/1998, art. 5 din Legea 190/1999, art. 9 din Ordonanta nr. 9/2000, art. 46 din Legea nr. 10/2001 etc.

Sectiunea a III-a – Functiile nulitatii

În doctrina din tara noastra nu exista o unanimitate de pareri in ceea ce priveste functiile nulitatii. Conform unei opinii [6 A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., p. 351; Gh. Beleiu, op. cit., p. 178-179; E. Poenaru, Drept Civil, vol. I, ed. Europa – Nova, Bucuresti, 1994, p. 287], nulitatea actului juridic civil poate realiza urmatoarele functii: cea preventiva, cea sanctionatoare si functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii in domeniul actelor juridice civile.

1. Functia preventiva consta in efectul inhibitoriu pe care il exercita asupra subiectelor de drept civil, tentate sa incheie actul juridic civil cu nerespectarea conditiilor sale de valabilitate. Astfel, stiind ca un act incheiat cu incalcarea legii privind valabilitatea sa va fi lipsita de efecte, subiectele de drept civil sunt descurajate si indemnate sa respecte legea civila.

2. Functia sanctionatoare intra in actiune daca prima functie nu si-a dovedit eficienta. Aceasta functie sanctionatoare se refera la insasi inlaturarea efectelor contrare legii.

3. Functie de mijloc de garantie a principiului legalitatii se refera la faptul ca prin realizarea celor doua functii de mai sus se asigura respectarea normelor de drept civil care reglementeaza conditiile de valabilitate a actului juridic civil. Totodata nulitatea apare ca un mijloc juridic de asigurare a respectarii ordinii publice si bunelor moravuri .

Într-o alta opinie [7 G. Boroi, op. cit., p. 172-173; P. M. Cosmovici, op. cit., p. 138], nulitatea are doua functii: functia preventiva si cea sanctionatoare.

Într-o alta conceptie [8 O. Capatana, op. cit., p. 214, citat de G. Boroi, op. cit., p. 173] se face deosebire intre functia potentiala a nulitatii si functia operativa a nulitatii iar, in analiza acesteia din urma functii, se vorbeste printre altele de finalitatea represiva si de finalitatea preventiva.

Functia potentiala nu este altceva decat starea legala a actului juridic in intervalul de timp cuprins intre momentul incheierii si momentul anularii lui.

În perioada interimara, de provizorat, actul juridic imperfect dainuie ca titlu exterior. Desi viciat, el produce in fapt efectele normale care ii sunt inerte, ca si cum ar fi pe deplin valabil. Ca atare, nimic nu impiedica un inceput de executare sau chiar indeplinirea integrala de catre sorti a obligatiilor asumate.

Totodata, operatiunea incheiata, fie ca o manifestare de vointa unilaterala, fie o conventie, se bucura media tempora de prezumtia de valabilitate.

În faza interimara este posibil ca partile sa procedeze din proprie initiativa la validarea actului juridic. Intrarea sub in legalitate are ca rezultat preintampinarea unei eventuale nimiciri, pe care nulitatea latenta o prevesteste. Mai mult decat atat sanctiunea potentiala a desfiintarii poate, uneori sa devina ineficienta ramanand fara obiect, prin insasi prelungirea existentei actului juridic deficitar pana la implinirea termenului de prescriptie extinctiva.

Efectele interimare decurg in perioada de asteptare din existenta potentiala a nulitatii, desi atrag atentia intr-o masura mai redusa, prezinta in realitate, o importanta deosebita in fapt si in drept, facand de multe ori inutila desfiintarea operatiunii.

Functia operativa se refera la faptul ca nulitatea, potrivit finalitatii care o defineste, intervine eficient si radical in faza judiciara, pentru a restabili preeminenta legii temporar [9 P. Cosmovici – Tratat de drept civil roman, partea I p. 213] incalcate prin manifestarea de vointa a subiectului de drept. Actiunea nulitatii se exercita nemijlocit asupra actului juridic imperfect de natura civila, cu speciala referire la conditiile contemporane constituirii sale.

Obiectul nulitatii il constituie actul juridic de natura civila. Functia nulitatii consta in a inlatura definitiv unele efecte potrivnice legii, izvorate direct din actul juridic iar nu a sanctiona calitatea vointei subiectului de drept in cauza.

Nulitatea are ca finalitate sa inlature conditiile contemporane cu nasterea actului juridic. Ea se refera in exclusivitate la elementele esentiale, de fond si de forma, cerute pentru valabilitatea operatiunii.

În principal, fiind o sanctiune de drept civil, nulitatea indeplineste o finalitate represiva. Incidenta sa nu se margineste insa la anihilarea efectelor nelegale ale actului juridic. Tot atat de specific poate fi considerat rolul preventiv care ii revine. Amenintand cu nimicirea orice incercare de eludare a reglementarilor in vigoare, nulitatea franeaza de la sine eventualele abuzuri. Practic ea preintampina in imensa majoritate a cazurilor de a contraveni dispozitiilor normative la constituirea actului juridic.

Finalitatea preventiva poate fi realizata indeosebi daca operatiunea (negotium) imbraca forma autentica, deoarece va beneficia astfel de o verificare prealabila de legalitate , efectuata de organul instrumentator de specialitate, de regula notarul public. Acesta este obligat sa examineze scopul urmarit de parti prin actul juridic si sa constate daca sunt indeplinite conditiile de imputernicire, incuviintarea, autorizarea sau forme prealabile de orice fel prevazute de lege. Notarul va refuza sa autentifice inscrisuri ori sa legalizeze semnatura de pe inscrisuri al caror cuprins ar fi potrivnic dispozitiilor legii, intereselor statului sau regulilor de convietuire sociala sau daca ar lipsi conditii necesare spre a le conferi forma solicitata de catre parte.

Înscrisurile sub semnatura privata, intocmite de catre partile in cauza, din initiativa si dupa priceperea lor, in afara unei asistente autorizate nu exclud riscul unor eventuale neconcordante cu legea. Abaterile nu mai sunt remediabile decat daca legea o permite prin validare subsecventa, spre a evita efectul represiv al nulitatii.