Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
I. NOTIUNEA SI DELIMITAREA NULITATII ACTULUI JURIDIC CIVIL
I.1 NOTIUNEA NULITATII ACTULUI JURIDIC CIVIL
I.1.1 DEFINITIE SI TERMINOLOGIE
I.1.1.1 DEFINITIE
I.1.1.2 TERMINOLOGIE
I.1.2 SEDIUL MATERIEI
I.1.3 FUNCTIILE NULITATII
I.1.4 FUNCTIA PREVENTIVA
I.1.5 FUNCTIA SANCTIONATORIE
I.1.6 FUNCTIA DE MIJLOC DE GARANTIE A PRINCIPIULUI LEGALITATII
I.1.7 FUNCTIA POTENTIALA A NULITATII. IN PERIOADA INTERIMARA
I.1.8 FUNCTIA OPERATIVA A NULITATII
I.1.9 CONCEPTIA DESPRE NULITATE
I.2 DELIMITAREA NULITATII FATA DE ALTE INSTITUTII DE DREPT CIVIL
I.2.1 PRECIZARI PREALABILE
I.2.2 DELIMITAREA NULITATII FATA DE REZOLUTIUNE
I.2.3 ASEMANARILE DINTRE NULITATE SI REZOLUTIUNE
I.2.4 DELIMITAREA NULITATII FATA DE REZILIERE
I.2.5 DELIMITAREA NULITATII FATA DE CADUCITATE
I.2.6 DELIMITAREA NULITATII FATA DE REVOCARE
I.2.7 DELIMITAREA NULITATII FATA DE INOPOZABILITATE
I.2.8 DELIMITAREA NULITATII FATA DE REDUCTIUNEI
II. CLASIFICAREA NULITATII, CAUZELE DE NULITATE SI REGIMUL JURIDIC AL NULITATII ACTULUI JURIDIC
II.1 CLASIFICAREA NULITATII ACTULUI JURIDIC CIVIL
II.1.1 CRITERII DE CLASIFICARE SI CATEGORIILE DE NULITATI IN FUNCTIE DE ACESTE CRITERII ENUNTATE
II.1.1.1 NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA
II.1.1.2 NULITATE PARTIALA SI NULITATE TOTALA
II.1.1.3 NULITATE EXPRESA SI NULITATE VIRTUALA
II.1.1.4 NULITATE DE FOND SI NULITATE DE FORMA
II.1.1.5 NULITATI DE DREPT SI NULITATI JUDICIARE
II.2 CAUZE DE NULITATE A ACTULUI JURIDIC CIVIL
II.2.1 PREZENTARE GENERALA A CAUZELOR DE NULITATE
II.2.2 CAUZE DE NULITATE ABSOLUTA A ACTULUI JURIDIC CIVIL
II.2.2.1 INCALCAREA REGULILOR PRIVIND CAPACITATEA CIVILA A PERSOANELOR IN CAZURILE
II.2.2.2 LIPSA TOTALA A CONSIMTAMANTULUI, CUM ESTE SI IN CAZUL ERORII - OBSTACOL
II.2.2.3 NEVALABILITATEA OBIECTULUI ACTULUI JURIDIC CIVIL
II.2.2.4 LIPSA CAUZEI, IMORALITATEA ORI ILEGALITATEA EI
II.2.2.5 NERESPECTAREA FORMEI CERUTA AD VALIDITATEM
II.2.2.6 LIPSA ORI NEVALABILITATEA AUTORIZATIEI ADMINISTRATIVE
II.2.2.7 INCALCAREA ORDINII PUBLICE
II.2.2.8 FRAUDA LEGII
II.2.3 CAUZE DE NULITATE RELATIVA A ACTULUI JURIDIC CIVIL
II.2.3.1 VICIILE DE CONSIMTAMANT: EROAREA, DOLUL, VIOLENTA SI LEZIUNEA
II.2.3.2 LIPSA DISCERNAMANTULUI IN MOMENTUL INCHEIERII ACTULUI JURIDIC CIVIL
II.2.3.3 NERESPECTAREA REGULILOR PRIVIND CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI
II.2.3.4 NERESPECTAREA DREPTULUI DE PREEMTIUNE
II.3 REGIMUL JURIDIC AL NULITATII ACTULUI JURIDIC CIVIL
II.3.1 CONCEPTUL REGIMULUI JURIDIC AL NULITATII ACTULUI JURIDIC CIVIL
II.3.2 REGIMUL JURIDIC AL NULITATII ABSOLUTE
II.3.3 REGIMUL JURIDIC AL NULITATI RELATIVE
II.3.4 COMPARATIE DE REGIM JURIDIC INTRE NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA
III. EFECTELE NULITATII ACTULUI JURIDIC
III.1 NOTIUNEA EFECTELOR NULITATII
III.1.1 DEFINITIA EFECTELOR NULITATII SI CORELATIA DINTRE ELE
III.1.2 REGLEMENTAREA EFECTELOR NULITATII
III.2 PRINCIPIILE EFECTELOR NULITATII SI EXCEPTIILE LOR
III.2.1 PRINCIPIUL RETROACTIVITATII
III.2.2 EXCEPTII DE LA PRINCIPIUL RETROACTIVITATII EFECTELOR NULITATII
III.2.3 PRINCIPIUL REPUNERII IN SITUATIA ANTERIOARA (RESTITUTIO IN INTEGRUM)
III.2.4 EXCEPTII DE LA PRINCIPIUL REPUNERII IN SITUATIA ANTERIOARA
III.2.5 PRINCIPIUL ANULARII ACTULUI SUBSECVENT CA URMARE A ANULARII ACTULUI INITIAL
III.2.6 EXCEPTII DE LA PRINCIPIUL RESOLUTO IURE DANTIS, RESOLVITUR IUS ACCIPIENTIS
III.2.7 PRINCIPII DE DREPT CARE INLATURA REGULA QUOD NULLUM EST, NULLUM PRODUCIT EFFECTUM
III.2.8 PRINCIPIUL VALIDITATII APARENTEI IN DREPT
III.2.9 PRINCIPIUL RASPUNDERI CIVILE DELICTUALE
IIJ MODALITATI DE VALORIFICARE A NULITATII ACTULUI JURIDIC CIVIL
IIJ.1 DESFIINTAREA ACTULUI PE CALE AMIABILA
IIJ.2 DESFIINTAREA ACTULUI PE CALE JUDICIARA
IIJ.2.1 ACTIUNEA IN NULITATE
IIJ.2.2 EXCEPTIA NULITATII
IIK MODALITATI DE VALIDARE A ACTULUI JURIDIC
IIK.1 ENUMERAREA MODALITATILOR
IIK.2 RESTABILIREA SUBSECVENTA A LEGALITATII
IIK.3 CONFIRMAREA ACTULUI JURIDIC
IIK.4 CONVERSIUNEA ACTULUI JURIDIC CIVIL
IV. PROPUNERI DE LEGE FERENDA
V. BIBLIOGRAFIE

Alte date

? {p} ?

CAPITOLUL I

NOTIUNEA SI DELIMITAREA NULIT?TII ACTULUI JURIDIC CIVIL

SECTIUNEA I

Notiunea nulitatii actului juridic civil

1. Definitie si terminologie

1.1 Definitie

Dimensiunea juridica a societatii este o realitate asupra careia se apleaca – spre a-i cerceta legitatile, regularitatile, geneza si modalitatile de implicare si determinare a comportamentului uman – atat dreptul, cat si alte componente ale sistemului stiintelor sociale (istoria, sociologia, politologia etc.)

Fiind determinat de scopuri care se impun actiunii, dreptul – ca fenomen normativ – reprezinta o tentativa de disciplinare, de coordonare a relatiilor sociale, in vederea unor valori larg receptate de societate, cum ar fi: proprietatea, siguranta juridica si securitatea libertatilor individuale, etc.

Solidara cu sine insasi si in propriul sau interes, societatea isi organizeaza un ansamblu de mijloace – intre care si cele normative – prin care se apara impotriva activitatilor ce-i tulbura existenta sau ii pericliteaza progresul. Norma juridica reglementeaza acele relatii sociale care vizeaza buna desfasurare a raporturilor din societate si care constituie fundamentul intregii ordini sociale. Sanctiunea este un element potential al normei juridice. Ea apare ca un complex de urmari nefavorabile – obligarea la dezdaunare, lipsirea unor acte de efectele urmarite, confiscarea unor bunuri, amenzi – urmari care sunt expresia autoapararii sociale fata de comportamentul deviant al membrilor sai [1 A se vedea N. Popa, “Teoria generala a dreptului”, Editura Actami, Bucuresti, 1996, pag. 164]. Deci, o importanta sanctiune juridica o constituie nulitatea actului juridic – lipsirea unor acte de efectele urmarite, daca aceste efecte sunt contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila – si de aceea e necesara si importanta studierea ampla a acestei sanctiuni si in domeniul dreptului civil.

În legislatia noastra civila nu exista o definitie a nulitatii actului juridic civil.

În aceasta situatie, in literatura de specialitate s-au formulat mai multe definitii ale nulitatii actului juridic civil.

Traian Ionascu si Eugen Barasch defineau nulitatea ca “sanctiunea incalcarii prin act juridic – incalcare la data cand actul a fost facut – a unei dispozitii a legii.” [2 a se vedea Tr. Ionascu, E.A. Barasch - Nulitatea actului juridic civil - in ”Tratat de drept civil”, vol. I, Editura Academiei, Bucuresti, 1967, pag. 320; idem, “La conception de la nullité des acts juridique, dans le droit civil socialiste roumain, avec une étude de la conception que se fait de nulite, des acts juridiques le droit civil français contemporain”, 1978, pag. 116-124] Aceasta definitie este deficitara, deoarece nu mentioneaza normele a caror incalcare se sanctioneaza cu nulitate, si anume normele ce reglementeaza conditii de validitate. Precizarea aceasta este necesara deoarece la incheierea actului pot fi incalcate si alte dispozitii legale, sanctiunea nefiind insa nulitatea (spre exemplu, nu se respecta forma ceruta ad probationem sau cea pentru opozabilitate fata de terti).

Profesorul O. Capatana arata ca “Prin nulitate se intelege o sanctiune de drept civil care suprima, in masura stabilita prin hotarare judecatoreasca, efectele actului juridic, potrivnice scopului urmarit de dispozitiile legale referitoare la conditiile sale de validitate” [3 O. Capatana - Nulitatea actului juridic civil - in “Tratat de drept civil”, vol. I, “Partea generala”, Editura Academiei, Bucuresti, 1989, pag. 212]. În aceasta definitie este bine surprinsa esenta nulitatii; nu trebuia insa retinuta in definitie mentiunea “in masura stabilita prin hotarare judecatoreasca” din doua motive: pe de o parte, ea lasa impresia caracterului judiciar al sanctiunii, cand, in realitate, exista o sanctiune legala – fiind opera legii – si pe de alta parte, ea nu corespunde realitatii in cazul nulitatii relative, neaplicata – judiciar in cadrul termenului de prescriptie extinctiva; ori si in aceasta ipoteza, exista sanctiunea nulitatii. În plus, mentiunea la care ne referim pare a exclude – de plano – posibilitatea nulitatii amiabile, ceea ce e in contradictie atit cu doctrina [4 D. Cosma, “Teoria generala a actului juridic civil”, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1969, pag. 333-334], cat si jurisprudenta [5 A se vedea concluzia ce se desprinde din dec. nr. 583/1987 a Sectiei civile a fostului Trib. Supr., in Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1987, pag. 70-72].

Doru Cosma in lucrarea “Teoria generala a actului juridic civil” arata ca nulitatea e mijlocul tehnic prevazut de lege pentru a asigura respectarea conditiilor de validitate a actului juridic. În masura in care un act juridic concret nesocoteste aceste conditii, el este lipsit de efectele sale prin mijlocirea nulitatii. Întrucat insa, ceea ce se urmareste in ultima analiza prin instituirea nulitatii nu este reprimarea incalcarii in sine a legii, ci asigurarea realizarii scopului in considerarea caruia a fost stabilita conditia de validitate, nulitatea trebuie sa opereze numai cand nesocotirea conditiei de validitate respective contravine acestui scop. Ca atare, nulitatea este sanctiunea indreptata impotriva acelor efecte ale actului juridic care contravin scopului urmarit prin stabilirea, de catre legiuitor sau de catre parti, a conditiilor de validate a actului juridic.

1.2 Terminologie

Notiunea de nulitate primeste urmatoarele acceptiuni:

(1) nulitatea – sanctiune. În aceasta acceptiune, nulitatea desemneaza calitatea de sanctiune a masurii, sanctiunea care intervine in cazul in care actul juridic se incheie fara respectarea conditiilor de validitate. Acesta este sensul frecvent folosit de doctrina si practica.

S-ar mai putea spune ca in aceasta prima acceptiune, nulitatea actului juridic civil desemneaza consecintele nerespectarii conditiilor esentiale de validitate ale actului juridic, cu prilejul incheierii acestuia [6 I. Dogaru, “Elementele dreptului civil. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil”, Casa de Editura si Presa “Sansa”, Bucuresti, 1993, pag. 223].

(2) nulitatea – institutie juridica. În aceasta acceptiune, nulitatea desemneaza institutia juridica a nulitatii, adica totalitatea normelor juridice care o reglementeaza. Aceasta acceptiune e folosita de obicei atunci cand se vorbeste despre “regimul juridic al nulitatii” [7 A. Pop, Gh. Beleiu, “Drept civil. Teoria generala a dreptului civil”, Tipografia Univ. Bucuresti, 1980, pag. 348].

Nulitatea actului juridic civil este acea sanctiune care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila. Din aceasta definitie rezulta trasaturile caracteristice ale nulitatii, si anume :

a) nulitatea este o sanctiune a dreptului civil. Aceasta trasatura precizeaza ce este nulitatea actului juridic civil; totodata, prin folosirea expresiei “o sanctiune” se releva faptul ca nulitatea este numai una din sanctiunile dreptului civil, care asigura respectarea normelor sale (alaturi de rezolutiune, reziliere, inopozabilitate, revocare, caducitate, reductiune).

b) sfera de aplicare a nulitatii este circumstantiata la actele juridice; ea nu priveste faptele juridice stricto-sensu;

c) continutul acestei sanctiuni consta in lipsirea actului juridic de efectele contrare legii; se precizeaza deci in ce consta nulitatea ;

d) nulitatea nu vizeaza intregul act juridic, ci numai unele efecte ale sale care contravin legii;

e) nulitatea nu intervine pentru orice incalcare, prin act juridic, a normelor juridice, ci numai a acelor norme care sunt stabilite de legiuitor pentru incheierea valabila a actului;

f) in aprecierea neconcordantei cu legea a efectelor actului juridic, se apeleaza la finalitatea legii, in sensul ca efectele de care este lipsit actul juridic civil sunt numai acelea contrare scopului legii;

g) momentul in raport cu care se apreciaza conformitatea cu legea a actului juridic este acela al incheierii lui.

2. Sediul materiei

De lege lata, nu exista o reglementare compacta a nulitatii actului juridic civil. Normele care alcatuiesc aceasta institutie se gasesc raspandite in tot Codul civil – art. 5, 790 alin.1, 803, 822-823, 839, 886, 910 alin.2, 953, 961, 965-966, 1008, 1010, 1067, 1157, 1167-1168, 1190, 1308-1309, 1211, 1689 alin.2, 1712-1716, 1774-1776, 1897, 1900 – precum si in alte izvoare de drept civil, precum: Decretul nr. 31/1954 (art.20 si 34), Legea nr.18/1991.

3. Functiile nulitatii

Nulitatea actului juridic civil poate realiza urmatoarele functii:

? functia preventiva, care consta in efectul inhibitoriu pe care il executa asupra subiectelor de drept civil, tentate sa incheie actul juridic cu nerespectarea conditiilor sale de valabilitate [8 G. Boroi, “Drept civil. Partea generala”, Editura All, Bucuresti, 1998, pag. 235 ]. Amenintand cu nimicirea orice incercare de eludare a reglementarilor in vigoare, nulitatea franeaza de la sine eventualele abuzuri. Practic, ca “sabie a lui Damocles” ea preintampina in imensa majoritate a cazurilor, prin inhibitia pe care o exercita asupra partilor, tendinta de a contraveni dispozitiilor normative la constituirea actului juridic.

Finalitatea preventiva poate fi realizata indeosebi daca actul imbraca haina autentica, deoarece va beneficia astfel de o verificare prealabila a legalitatii, efectuata de organul instrumentator, de regula notarul public [9 O. Capatana, op. cit., vol.I, pag. 212-213

]. Acesta este dator sa verifice ca actele pe care le instrumenteaza sa nu cuprinda clauze contrare legii si bunelor moravuri, sa ceara si sa dea lamuriri partilor asupra continutului acestor acte iar in cazul in care actul solicitat este contrar legii, notarul public va refuza intocmirea lui [10 a se vedea art.3 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale].

? functia sanctionatorie. Daca prima functie nu si-a dovedit eficienta, intra in actiune aceasta a doua functie care inseamna tocmai inlaturarea efectelor contrare legii. Într-o asemenea situatie, vointa individuala este inlaturata, restabilindu-se raportul optim care trebuie sa existe intre vointa individuala si cea a colectivitatii. Functia sanctionatorie a nulitatii, departe de a conduce la desfiintarea globala a actului juridic, se defineste prin caracterul limitat al rezultatelor pe care le genereaza. Ea nu tinteste la reprimarea in sine, ci urmareste sa asigure realizarea scopului in vederea caruia legea a instituit conditia de validitate nesocotita. În consecinta, nulitatea infirma acele efecte ale actului care contravin unei dispozitii legale imperative, explicite sau tacite, lasandu-le de regula in fiinta, pe cat posibil, pe celelalte. Numai in situatii de exceptie nulitatea afecteaza actul in totalitate. Functia nulitatii consta in a inlatura definitiv unele efecte potrivnice legii, izvorate direct din actul juridic, iar nu in a sanctiona calitatea vointei subiectului de drept in cauza.

? functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii in domeniul actelor juridice civile. Aceasta functie este, in esenta, sinteza celeilalte. Prin realizarea celor doua functii de mai sus, se asigura respectarea normelor de drept civil care reglementeaza conditiile de valabilitate a actului juridic civil. Totodata, nulitatea apare ca un mijloc juridic de asigurare a respectarii ordinii publice si bunelor moravuri. Ea intervine pentru a restabili preeminenta legii temporar incalcate prin manifestarea de vointa a subiectului de drept.

Alti autori [11 O. Capatana, op. cit., vol.I, pag.212-213] privesc din alt unghi de abordare functiile nulitatii distingand intre functia potentiala a nulitatii si functia operativa. Perioada interimara, de provizorat, ce incepe concomitent cu nasterea operatiunii imperfecte este urmata, in mod obisnuit, de interventia organului de jurisdictie, care dispune anularea. Rezulta astfel ca actiunea nulitatii consta initial in efecte potentiale; ea produce consecinte operative, radicale, de-abia in faza contencioasa.

? functia potentiala a nulitatii. În perioada interimara, actul juridic imperfect dainuie ca titlu executor. Desi viciat, el produce in fapt efecte normale, care ii sunt inerente, ca si cum ar fi pe deplin valabil. Ca atare, nimic nu impiedica un inceput de executare sau chiar indeplinirea integrala de catre parti a obligatiilor asumate. Totodata, operatiunea incheiata se bucura, media tempora, de prezumtia de validitate – o aparenta de existenta legala, totusi suficienta pentru a o inscrie, prin materialitatea si prin consecintele ei, in circuitul civil. În faza interimara este cu putinta ca partile sa procedeze, din proprie initiativa la validarea actului juridic, intrarea subsecventa in legalitate, avand ca rezultat sa preintampine o eventuala nimicire pe care nulitatea latenta o prevesteste.

? functia operativa a nulitatii. Potrivit finalitatii care o defineste, nulitatea intervine eficient si radical in faza judiciara, pentru a stabili preeminenta legii temporar incalcate prin manifestarea de vointa a subiectului de drept. Actiunea nulitatii se exercita nemijlocit asupra actului juridic imperfect de natura civila, cu speciala referire la conditiile contemporane constituirii sale; ea consta intr-o sanctiune, in principiu limitata, intemeiata pe o hotarare judecatoreasca.

Functiile nulitatii constituie, de fapt, insasi ratiunea de a fi a nulitatii actului juridic civil, adica fundamentul sau.