Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
I. I N T R O D U C E R E
II. ANATOMIE TOPOGRAFICA CERVICALA
III. ANATOMIE DESCRIPTIVA SI TOPOGRAFICA A GANGLIONILOR LIMFATICI AI CAPULUI
III.1 CARACTERE GENERALE ALE VASELOR SI GANGLIONILOR LIMFATICI
III.2 GANGLIONII LIMFATICI AI CAPULUI SI GITULUI
IV. ELEMENTE DE HISTOFIZIOLOGIE A GANGLIONILOR LIMFATICI
IV.1 CAPSULA
IV.2 PARENCHIMUL
V. EXAMENUL CLINIC AL REGIUNII CERVICALE
VI. EXAMENE PARACLINICE PENTRU DIAGNOSTICUL ADENOPATIILOR
VI.1 EXAMENUL CITOLOGIC ( PUCTIA CITOLOGICA )
VI.2 FORAJUL BIOPTIC ( DRILL BIOPSY )
VI.3 BIOPSIA GANGLIONARA. EXAMENUL HISTOLOGIC
VI.4 METODA COLORANTILOR LIMFOFILI
VI.5 LIMFOGRAFIA
VI.6 SCINTIGRAFIA
VI.7 MARCAJUL CURENTULUI LIMFATIC PRIN FLUORESCENTI BIOLOGICI
VI.8 ALTE METODE DE INVESTIGARE
VII. ASPECTE HISTOLOGICE ALE ADENOPATIILOR
VII.1 ADENOPATII INFLAMATORII
VII.1.1 LIMFADENITE NESPECIFICE
VII.1.2 LIMFADENITE VIRALE
VII.1.3 LIMFADENITE BACTERIENE
VII.1.4 LIMFADENITE MICOTICE
VII.1.5 LIMFADENITE PARAZITARE
VII.1.6 ADENOPATII CE APAR IN BOLI IMUNE
VIJ ADENOPATII NEOPLAZICE
VIK ADENOPATII DE SUPRAINCARCARE
VIII. ASPECTE CLINICE ALE ADENOPATIILOR LATEROCERVICALE
VIII.1 FORMATIUNI NEGANGLIONARE ALE GITULUI
VIII.2 FORMATIUNI GANGLIONARE ALE GITULUI

Alte date

?I N T R O D U C E R E

Adenopatiile laterocervicale pun mari probleme de diagnostic, atit medicului de medicina generala , cit si medicului specialist. Dificultatile se datoreaza, pe de o parte , faptului ca sistemul ganglionar limfatic se exprima clinic , in marea majoritate a cazurilor , numai prin hipertrofie ganglionara. Pe de alta parte, implicarea patologica a ganglionilor limfatici se produce in afectiuni foarte diverse astfel ca oricit de bine ar fi pregatit clinicianul, in multe situatii, diagnosticul adenopatiei laterocervicale nu se poate formula numai pe baza datelor clinice. Exista situatii in care datele clinice obtinute prin examenul minutios al pacientului par evocatoare pentru o anumita maladie si totusi diagnosticul poate fi eronat.

In cazul adenopatiilor laterocervicale este necesara , pentru corecta diagnosticare , participarea metodelor paraclinice de investigare ( in primul rind al examenului histopatologic ).

Clinicianul trebuie sa cunoasca anatomia si topografia sistemului ganglionar limfatic al capului si gitului deoarece stiind modalitatea de drenaj limfatic a organelor acestei regiuni si cunoscind principalele statii ganglionare , investigatiile paraclinice care se fac sunt orientate spre un anumit teritoriu , spre un anumit organ , fapt care usureaza stabilirea in final a diagnosticului. Aceste notiuni sunt generale , in special , in cazul proceselor maligne , mai ales ca , cea mai frecventa implicare a ganglionilor laterocervicali se produce in cazul cancerelor de diferite etiologii.

In lucrarea de fata prezint principalele aspecte de diagnostic ale adenopatiilor laterocervicale tinind seama de datele furnizate de literatura de specialitate , avind la baza experienta Clinicii ORL Coltea si a laboratorului de anatomie patologica a Spitalului Coltea . Am ales un lot reprezentativ de bolnavi pentru a putea surprinde si urmari cit mai multe aspecte ce apar in fata medicului , din care sa se desprinda concluzii utile pentru practica medicala.

Capitolul 1

ANATOMIE TOPOGRAFICA CERVICALA

Gitul , segmentul de legatura dintre trunchi si cap , este impartit topografic intr-o regiune posterioara ( nucala ) si o regiune ventrala. Regiunea ventrala a gitului , la rindul ei , este subimpartita de catre muschiul sternocloidomastoidian (m. SCM ) in regiunea anterioara a gitului ( regio colli anterior ) , situata median si regiunile perechi : regiunea sternocloidomastoidiana ( regio sternocloidomastoidea ) si regiunea laterocervicala ( regio colli lateralis ).

Datorita strinselor legaturi existente intre aceste regiuni topografice este necesara prezentarea pe scurt a fiecareia.

REGIUNEA POSTERIOARA este separata de celelalte printr-un plan frontal care se intinde de la liniile nucale superioare si marginile posterioare ale proceselor mastoidiene pina la articulatiile acromioclaviculare , de-a lungul marginilor laterale ale mm. trapezi. In profunzime planul trece posterior de mm. scaleni si fascia lor si este continuat de fata anterioara a proceselor transverse si a corpilor ventrali , elemente care confera planului separator un caracter real , anatomic si care constituie o bariera ce se opune propagarii colectiilor intr-un sens sau altul. Regiunea posterioara este aproape in exclusivitate musculara si fasciala , cu importanta mai redusa din punct de vedere chirurgical.

Regiunile situate anterior de planul mentionat cuprind , in afara de muschi si fascii , toate viscerele gitului si formatiunile vasculonervoase destinate capului si membrului superior.

Spatiile conjunctive periviscerale si perivasculare de la acest nivel comunica larg cu mediastinul , cu regiunile fetei si cu regiunile axilare , ceea ce explica simptomatologia si evolutia pluripotentiala a unor afectiuni aparute initial la nivelul gitului dar care se pot complica prin extinderea lor in spatiile aratate. ( fig.1 )

Fig.1. Regiunile topografice ale gitului :

Legenda :

1. – reg. oralis

2. – reg. mentalis

3. – reg. buccalis

4. – reg.parotideomasseterica

5. – trigonum submandibulare

6. – reg. colli anterior

7. – trigonum caroticum

8. – reg. sternocleidomastoidea

9. – reg. colli lateralis

10. – fossa supraclavicularis minor

11. – fossa supraclavicularis major ( trigonum omoclaviculare )

REGIUNEA ANTERIOARA A GITULUI are forma rombica , iar limitele sale sunt : lateral – marginea anterioara a m. SCM ; superior – baza mandibulei si prelungirea ei pina la marginea anterioara a m. SCM ; inferior – incizura jugulara.

Este subimpartita in partea superioara si laterala in doua regiuni simetrice cu aspect triunghiular : trigonul carotic si trigonul submandibular. Considerente practice determina insa recunoasterea in plus a partii infra si suprahioidiana , complet deosebite ca alcatuire anatomica si continut.

Partea infrahioidiana a regiunii anterioare este delimitata superior de marginea inferioara a osului hioid ; superior si lateral de pintecele superioare ale mm. omohioidin ; inferior si lateral de marginile anterioare ale mm. SCM , iar inferior de incizura jugulara. Se invecineaza lateral cu trigoanele carotice si regiunile sternocloidomastoidiene ; superior cu partea suprahioidiana a reg. anterioare a gitului si inferior cu reg. infraclaviculara.

In profunzime , regiunea se intinde pina la coloana vertebrala , cuprinzind intre aceasta si planul superficial musculo-facial o serie de organe.

Stratigrafie : pielea este urmata de m. platysma si un strat adipos in care exista ramuri inferioare ale n. transvers al gitului si cele doua vv. Jugulare anterioare. Venele impreuna cu vasele limfatice strabat lama superficiala a fasciei cervicale deasupra incizurii jugulare. Sub lama superficiala a fasciei cervicale se afla inveliti de lama pretranheala mm. infrahioidieni. Deasupra incizurii jugulare lama superficiala si cu cea pretranheala ( unite pe linia mediana ) se indeparteaza si delimiteaza spatiul suprasternal ce contine tesut conjunctiv , ganglioni limfatici si arcul venos jugular. Spatiul se prelungeste lateral in reg. SCM.

Planul visceral situat intre lamele pretranheala si prevertebrala ale fasciei cervicale , cuprinde pe linia mediana si anterior complexului hioid – laringe si traheea , iar posterior partea laringiana a faringelui si partea cervicala a esofagului. Lobii glandei tiroide , uniti prin istm si prezentind pe partea lor posterioara glandele paratiroide , sint situati lateral. In jurul tuturor acestor organe se gasesete tesut conjunctiv care le asigura mobilitatea in deglutitie , fonatie si respiratie. Osul hioid

- 7 -

serveste ca insertie si pentru membrana tirohioidiana care este strabatuta spre profunzime de n. laringeu superior si a. laringiana superioara. Marginile posterioare ale laringelui sint inconjurate de m. constrictor inferior al faringelui si prin intermediul acestuia vin in raport cu manunchiurile vasculonervoase ale gitului. Intre fata posterioara a esofagului si lama prevertebrala a fasciei cervicale se gaseste spatiul retroesofagian in care tesutul conjunctiv este mai abundent si contine un plex venos si ganglioni limfatici.

Viscerele din partea infrahioidiana a regiunii anterioare sunt vascularizate de ramurile arterelor tiroidiene: a. tiroidiana superioara ( patrunde paralel cu marginea inferioara a cornului mare a osului hioid , apoi coboara pe fata laterala a laringelui ) , a. tiroidiana inferioara ( desprinsa din trunchiul tirocervical pe marginea mediana a m. scalen anterior ) si ramurile a. tiroidiana ima. Venele formeaza o retea bogata la suprafata capsulei fibroase a gl. Tiroide din care rezulta v. tiroidiana superioara , vv. Tiroidiene mijlocii si v. tiroidiana inferioara ce se varsa in v. jugulara interna si v. branhiocefalica stinga.

Nervii sunt reprezentati de n. laringeu superior si laringeu recurent. N. laringeu superior se ramifica la nivelul cornului mare al osului hioid intr-o ramura exterioara si una interna ce perforeaza membrana tirohioidiana. N. laringeu recurent urca pe fata posterioara a laringelui trecind intre trahee si esofag. In continuarea traseului lor nn. Laringei recurenti iau denumirea de nn. Laringei inferiori si ajung pe fata posterioara a laringelui.

Planul profund al regiunii este format din : lama prevertebrala a fasciei cervicale , mm. prevertebrali si de fata anterioara a coloanei vertebrale. Planul mai cuprinde un segment al vaselor vertebrale si al unor trunchiuri de origine ale plexurilor cervical si branhial.

Partea suprahioidiana a regiunii anterioare se gaseste intre pintecele anterioare ale mm. digastici , marginea superioara a osului hioid si cea inferioara a corpului mandibulei. Stratigrafie : pielea este urmata de m. platysma sub care se gasesc ramuri

din n. facial si n. transvers al gitului si vasele submentale. In ultimul plan , acoperit