Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?- CAPITOLUL I -

MOTIVATIA, PRINCIPALUL IMPULS AL COMPORTAMENTULUI UMAN

„Motivatia este centrul vital al activitatii economice. Un sistem economic, de la cel mai simplu pana la cel mai complex, este de neconceput fara motivatii, adica fara factor stimulator intern care sa-i asigure fuctionalitatea normala.”

Aurel Iancu

1.1. Motivatia - o abordare generala

Pentru a obtine bunuri si/sau servicii, dar si pentru a-si atinge obiectivele strategice si pe cele tactice, orice organizatie economica trebuie sa combine o seama de resurse (umane, materiale si financiare, in principal) carora in functie de conducerea fiecarei organizatii, li se acorda atentie diferita.

În prezent, resursele umane sunt percepute si implicit, tratate de tot mai multi conducatori drept esentiale si specifice, pentru soarta unei organizatii. [1 Emilian, Radu (coord.), Conducerea resurselor umane, Ed. Expert, Bucuresti, 2005, p. 33.]

Esentiale, pentru ca sunt resursele fara de care organizatia de fapt nu exista, oamenii care o anima conferind nu numai „viata” (utilitatea) celorlalte resurse ci si „dorinta” de a reusi. Adevarata valoare a unei intreprinderi este data de „savoir-faire”-ul personalului sau. Asa cum afirma Lee Iacocca - un mare lider si presedintele General Motors - „principalul talent al unui manager consta in a sti cum sa atribuie sarcinile si sa aleaga oamenii potriviti care se duca la bun sfarsit aceste sarcini.” [2 Ziglar, Z., Savage, J., Motivatia. O cale spre performante deosebite, Business Tech International Press, SRL, Bucuresti, 1998, p. 180.]

Specifice, pentru ca este vorba de femei si barbati cu valori, aspiratii si nevoi „specifice care le dicteaza comportamentul in general si cel profesional in special. Oamenii pot avea motive diferite in abordarea unui anumit tip de comportament, motive ce pot explica acelasi comportament. În plus, un motiv comun mai multor indivizi poate conduce la rezultate diferite de personalitate. Pe langa personalitate, conditiile sociale, experienta, influentele grupului sau alti factori pot avea impact asupra motivatiei.

Concluzia este ca nu trebuie sa ne purtam la fel cu toata lumea. Managerul care spune: „ii tratez pe toti oamenii mei la fel”, va fi ineficient. A sti sa capteze energia creatoare si productive a oamenilor care alcatuiesc intreprinderea reprezinta, de fapt, esenta profunda a conducerii resurselor umane a intreprinderii. În acest context, problema de baza a unui conducator ar trebui sa fie cum sa reuseasca sa influenteze performantele oamenilor care muncesc pentru el. Rezolvarea acestei probleme sta numai in puterea managerilor care pot percepe resorturile (motivatia) comportamentului uman si deci in ultima instanta, in puterea celor care cunosc si inteleg motivatia.

Din punct de vedere etimologic, termenul de „motivatie” provine din cuvintele de origine latina moveo/movere si inseamna a pune in miscare/deplasare. În definirea ei generala motivatia „este o lege a organizarii si a dezvoltarii sistemului psihic particular, fie el percepere, gandire, emotie, memorare etc.; orice comportament se desfasoara pe fondul si imediat de o stare interna falicitatoare si este subordonat unei finalitati, unei sarcini de reglare (echilibrare). [3 Golu, M. , Dicu, A., Structura si dezvoltarea personalitatii, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1972.]

Rezulta ca la baza conduitei umane se afla intotdeauna un ansamblu de mobiluri care sustin realizarea anumitor actiuni si care sensibilizeaza diferit persoana la influentele externe, facand-o mai mult sau mai putin permeabila la ele. Asa cum afirmam anterior, una si aceeasi influenta externa produce efecte diferite la persoane diferite sau la aceeasi persoana in momente diferite ale existentei sale. În literatura de specialitate exista o relativa acceptare a faptului ca „sistemul de motivatii trebuie sa fie totodata strict personalizat, deoarece oamenii au personalitati, asteptari diferite, ceea ce motiveaza pe un lucrator poate insa sa nu intereseze pe altul. [4 Lefter, V., Manolescu, A., Managementul resurselor umane, E.D.P., Bucuresti, 1995.]

Prezentata in maniera de mai sus, motivatia este un concept prea general. Pentru a intelege mai bine ce se are in vedere atunci cand se vorbeste despre motivatie, voi prezenta in continuare cateva structuri motivationale. [5 Emilian, Radu (coord.), Conducerea resurselor umane, Ed. Expert, Bucuresti, 2005.]

Trebuintele (nevoile) reprezinta structuri motivationale de baza fundamentale ale personalitatii, reflectand modul cel mai pregnant dezechilibrul biopsihosocial al individului in conditiile solicitarii mediului extern. Ele semnalizeaza cerinte de reechilibrare sub forma unor stari si imobolduri specifice. Trebuinta poate fi vizualizata ca o diferenta intre starea actuala a unui individ si o stare ideala pe care aceasta si-o doreste. De exemplu, daca un elev percepe o diferenta intre capacitatea sa intelectuala si cea a unui coleg de clasa pe care il invidiaza pentru istetimea sa, el va simti nevoia de a face ceva in sensul eliminarii acestei diferente.

În functie de geneza si continutul lor, trebuintele pot fi clasificate in:

- primare (innascute, cu rol de asigurare a integritatii fizice a organismului);

- secundare (formate in decursul vietii, cu rol de asigurare a integritatii psihice si sociale a individului).

Nevoile nesatisfacute sunt „energizantele comportamentului uman” [6 Prodan, Adriana, Managementul de succes. Motivatie si comportament, Ed. Polirom, Iasi, 2005, p. 44.], clasificarea si ierarhizarea trebuintelor, precum si rolul lor in motivarea indivizilor facand obiectul a numeroase teorii motivationale, care vor fi prezentate in capitolul urmator.

Motivele, ca structuri motivationale, reprezinta reactualizari si transpuneri in plan subiectiv ale starilor de necesitate. De exemplu, cand individul isi da seama de deficitul de substante nutritive din organism (ii este foame) si se orienteaza spre inlaturarea lui, trebuinta

s-a transformat in motiv. Nu toate motivele sunt insa constiente.

Exista unele motive inconstiente, al caror substrat nu este clar delimitat, dar care indeplinesc un rol important in activitatea oamenilor. Spre deosebire de trebuinta, care nu intotdeauna reuseste sa declanseze o actiune, motivul asigura declansarea comportamentelor corespunzatoare de satisfacere.

Deci motivul reprezinta cauza, ratiunea, pricina unei actiuni, imboldul, mobilul care provoaca, sustine energetic si orienteaza o actiune, iar motivarea este rezultatul ei. [7 Rotaru, A. Prodan, A., Managementul resurselor umane, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 1998, p. 114.]

Interesele reprezinta orientari selective, relativ stabile si active spre anumite domenii de activitate. Ele orienteaza atentia, in scopul de a obtine ceea ce este avantajos, necesar sau folositor pentru individ. Orientarile globale, nediferentiate, facultative nu pot fi considerate interese, ci cel mult un inceput de cristalizare a acestora. De exemplu, daca individul care incepe mai multe activitati si nu finalizeaza corespunzator nici una dintre ele, inseamna ca nu si-a format inca interesele. Ele sunt doar tendinte, preferinte sau atractii ale individului, centrate pe un obiect, o persoana sau activitate, fara a viza foloase materiale sau avantaje. Interesele sunt formatiuni motivationale mai complexe decat trebuintele si motivele, deoarece implica organizare, constanta si eficienta.

Alte date