Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Argument
Prezentare a localitatii
Privire generala asupra obiceiurilor familiale
I. Nasterea:
1. Introducere
2. Rituri de anticipatie
3. Rituri de separare de vechea stare
4. Rituri de trecere propriu-zise
5. Rituri de integrare
6. Bibliografie si subiecti chestionati
II. Nunta:
1. Introducere
2. Rituri preliminare
3. Rituri liminare
4. Rituri postliminare
5. incheiere
6. Bibliografie si subiecti chestionati
III. inmormintare
1. Introducere
2. Rituri de separare de vechea stare
3. Rituri de trecere propriu-zisa
4. Rituri de integrare in noua stare
5. Bibliografie si subiecti chestionati
IV. Concluzii
Bibliografie

Alte date

?Argument

Transformarile istorice, politice, economice, socio-culturale din ultimele decenii, si mai ales din ultimii 15 ani, au condus la schimbari multiple, resimtite si in mediul rural, asupra caruia s-au exercitat influente multiple prin mass-media, prin circulatia unor persoane in alte spatii etno-lingvistice, prin progresul tehnologic sau prin patrunderea unor produse comerciale noi. Aceste influente au determinat schimbari in preferintele si deprinderile romanilor. Daca in unele sate sau localitati apropiate de marile orase, care au cunoscut o dezvoltare economica accentuata, a luat amploare turismul agricol si s-au produs schimbari notabile, unele localitati mai izolate cu o populatie varstnica mai prezinta caracteristici conservatoare, localnicii reusind sa-si pastreze datinile asa cum erau ele cunoscute, practicate de stramosi. Trebuie avut in vedere insa ca, treptat, si aceste zone vor suferi influentele existente in societatea actuala, astfel incat surprinderea unor obiceiuri inca nealterate este o obligatie a tuturor celor care vor sa contribuie la inregistrarea traditiilor folclorice ale poporului roman inaintea disparitiei acestora.

În lucrarea de fata ne-am propus prezentarea obiceiurilor familiale – nasterea, nunta si inmormantarea – din satul Dobarceni, comuna Dobarceni, judetul Botosani, asa cum s-au petrecut in urma cu 70-80 de ani. Astazi unele momente ale acestora s-au pierdut sau au fost substituite de altele noi.

În realizarea lucrarii am folosit Chestionarul Folcloric si Etnografic General, aparut la Iasi, Editura Academiei Romane, 1970. Astfel, am aplicat 90 de intrebari in legatura cu obiceiurile de nastere, 86 de intrebari privitoare la obiceiurile de nunta si 98 de intrebari referitoare la obiceiurile de inmormantare. Pe langa acestea am pus si intrebari suplimentare, necesare intelegerii corecte a acestor obiceiuri. Întrebarile au fost puse in cadrul anchetei pe care am efectuat-o intre 1 iulie – 25 octombrie 2004 pe un esantion de 8 persoane, de varsta a treia. În perioada anchetei am discutat cu aceste persoane despre obiceiurile familiale din satul Dobarceni, iar intrebarile si raspunsurile le-am inregistrat pe casete audio, pentru a putea transcrie cat mai exact raspunsurile lor. Persoanele chestionate au varste cuprinse intre 63 si 91 de ani, agricultori, majoritatea cu studii primare si gimnaziale. Pe timpul anchetei subiectii chestionati, au manifestat tendinta catre o pronuntie cat mai frumoasa, in spiritul limbii literare, dar aceasta la inceputul anchetei.

Pentru fiecare obicei am folosit un numar de patru persoane, iar doua dintre cele 8 persoane le-am anchetat in legatura cu toate cele trei obiceiuri. Aceasta deoarece aceste persoane sunt cunoscute in sat ca bune cunoscatoare si pastratoare ale obiceiurilor traditionale mostenite de la stramosi.

Persoanele anchetate pentru obiceiuri in legatura cu nasterea sunt persoane cu multi copii, nascuti cu ajutorul moasei si persoane care au mai putini copii dar care si-au insusit bine obiceiurile, avand in vedere contactul lor cu moasa satului si cu alte persoane mai in varsta.

Pentru obiceiuri in legatura de nunta, persoanele anchetate au fost alese in functie de prestigiul lor in sat in ceea ce priveste cunoasterea regulilor si datinilor ce trebuie respectate la aceste obiceiuri. Aceste persoane au participat de-a lungul vietii la realizarea multor nunti, dar au fost si participanti pasivi, simpli privitori, care si-au insusit datinile stravechi.

În studierea obiceiurilor de inmormantarea am anchetat persoane care sunt cunoscute in sat ca fiind cele mai bune pastratoare ale acestor obiceiuri. Aceste persoane sunt chemate si la realizarea inmormantarilor de astazi sau daca nu doar li se cer sfaturi in legatura cu aceste obiceiuri.

Informatiile culese au fost sistematizate, comentate si explicate in vederea realizarii unei prezentari de ansamblu, obiective in ceea ce priveste obiceiurile familiale din satul Dobarceni, obiceiuri performate in urma cu 70 – 80 de ani si care o parte s-au pastrat pana astazi.

Deoarece unele secvente ale obiceiurilor familiale s-au pierdut in timp lucrarea de fata foloseste in prezentarea acestora timpul trecut, alternativ cu timpul prezent pentru obiceiurile care inca se mai pastreaza si se practica

Pentru informatii in ceea ce priveste aparitia satului Dobarceni si incadrarea lui in contextul socio-cultural al comunei si al judetului din care face parte, am apelat la arhivele despre sat aflate la Consiliul local al comunei Dobarceni: Harta comunei Dobarceni si date statistice recente.

În vederea fixarii identitatii satului Dobarceni, in perioada 15 – 20 februarie 2005 am efectuat o a doua ancheta in satul Murguta, comuna Dobarceni. Informatiile culese au fost necesare unei comparatii succinte intre cele doua sate.

Prezentarea localitatii

Satul Dobarceni face parte din comuna Dobarceni, judetul Botosani care este situata in partea central-estica a judetului si care se regaseste din punct de vedere geo-morfologic in marea unitate structurala cunoscuta sub denumirea de Platforma Moldoveneasca, reprezentata prin dealurile Cozancea – Guranda, in depresiunea Jijia – Miletin.

Satul este atestat documentar la 15 octombrie 1427 intr-un document unde se mentioneaza ca in regiunea in care se afla satul lui Dobracin se numea La Carpinis. Hronicul de la 1835 atesta ca la 19 mai 1606 aceasta localitate era cunoscuta sub denumirea de Selistea Dobracina. Astfel, satul Dobarceni, astazi cu o suprafata de 5847 ha, a luat fiinta pe mosia Dobarcea de unde si-a tras si numele. În arhiva localitatii, hotarul localitatii este precizat „ din jos de la satul lui Oprisac, dupa hotarul vechi la Baseu, apoi in sus dupa hotarele vechi, pana la Susman, pe vechiul hotar si dinspre satul panului Mihail si dinspre padure, pe hotarul vechi din toate partile. ” (1956, pag. 85)

Pe teritoriul satului daruit lui Oancea a fost mai intai casa lui Dobracin, de unde a derivat si numele localitatii de astazi – Dobarceni.

Comuna Dobarceni se caracterizeaza printr-un relief colinar, larg valurit, brazdat de o larga retea de vai inguste cu profil in forma de V, de unde raul Jijia se constituie ca principal emisar al tuturor apelor de suprafata si subterane din zona. Pe suprafata de 5847 ha pamant a comunei se intind paduri, pasuni, fanete, ape si teren arabil extravilan de cea mai buna calitate, format din cernoziomuri carbonatice.

Reteaua hidrografica a comunei este formata dintr-o serie de mici afluenti ai raului Prut, dintre care mentionam: paraul Hritcu, paraul Dobarceni, cursul superior al paraului Corogea. În general, teritoriul comunei este bogat in ape subterane dovada fiind numeroasele iazuri alimentate de izvoarele date de aceste panze acvifere.

Pe teritoriul satului Dobarceni se afla un parc dendrologic, terenuri de fotbal, volei, handbal. Flora si fauna comunei este variata: laleaua pestrita, (ocrotita de lege) ruscuta de primavara, nagara; bufnita, cucul, cucuveaua, buhaiul de balta, veverita, cerbul, caprioara, lebada, vulpea, diferite specii de lilieci,etc. vegetatia este caracteristica silvo-stepei cu formatiuni de padure cuprinzand preponderent: fag, stejar, carpen, frasin, artar, tei si jugastru.

Fosta parte a domeniului Sturdza parcul satului Dobarceni, nominalizat ca parc dendrologic in anexa nr. 1 a Hotararii nr. 5/ 1995 a consiliului judetean Botosani, cuprinde stejari seculari, o frumoasa alee strajuita de tei, artari si chiar un salcam japonez.

Vechimea satului este documentata si de numeroasele descoperiri arheologice de pe teritoriul ei. De exemplu in zona numita La Holbaci s-au descoperit vase din ceramica si piese din silex apartinand culturii Cucuteni intr-o faza neprecizata. De pe dealul Viei s-au cules fragmente ceramice, numeroase bucati de chirpici ars si piese de silex apartinand culturii Cucuteni din faza A precum si fragmente ceramice atribuite sfarsitului epocii bronzului (Cultura Noua) si inceputul migratiilor (sec. III – IV e.n.), fragmente ceramice apartinand epocii fierului (faza neprecizata).

Orasul care se afla cel mai aproape de satul Dobarceni este Trusesti, iar statia C.F.R. ce deserveste teritoriul comunei este statie Dangeni.

În satul Dobarceni isi desfasoara activitatea primaria, politia, dispensarul medical uman, dispensarul veterinar, scoala cu clasele I – X, gradinita, societati comerciale private dintre care mentionam: Presa de ulei, Atelierul de cojocarie, Atelierul de lemnarie, Moara de porumb.

Satul are echipa de fotbal care participa la meciurile intercomunale, iar activitatea artistica a comunei este reprezentata de fanfara din Murguta.

În centrul satului Dobarceni se afla biserica. Biserica actuala construita in anul 1800 de familia Negri stapana mosiei, in locul altei biserici este intretinuta de aceasta familie pana in 1864, apoi de sateni. Reparatii generale au avut loc in anii 1879, 1897 si 2003. Ziua satului se sarbatoreste la data de 8 noiembrie, odata cu hramul bisericii, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Aceasta sarbatoare este un bun prilej de adunare a tuturor locuitorilor satului, de aici si de pretutindeni, cu toti aducandu-si aminte de vatra satului, de cei care au fost si nu mai sunt, de sarbatoriti, purtatorii numelui de Mihai, Mihaela, Gabriel, Gabriela.

Pentru a se infiinta scoala in satul Dobarceni, Preotul Casimir, proprietarul mosiei Dobarceni pune la dispozitie casa sa in 1866, dar nu se stie daca scoala si-a inceput activitatea in acel an.

La 25 mai 1876 este numit ca invatator provizor normalistul Spiridon Hasnas la scoala de gradul I Dobarceni. La 28 august 1876 Hasnas este trecut ca invatator la scoala Bucecea, iar Andici Danilov de la scoala Bucecea este trecut la Dobarceni. Din toamna acelui an Andici Danilov se intoarce la scoala Bucecea iar scoala din Dobarceni nu mai functioneaza;localul este folosit de primar, iar la 12 noiembrie 1876 este propus invatator I. Murarasiu de la scoala din Ripiceni. Dar din lipsa mobilierului si a manualelor din decembrie 1876 scoala inceteaza s mai functioneze. Localul propriu al scolii se construieste in anul 1929 de catre Elena Sturdza, functionand doar cu clasele I – IV. În anul 1989 s-a mai construit un local nou care functioneaza si astazi cu clasele I- IX.

Satul Dobarceni a avut caracter razesesc, subordonat ocolului Stefanesti, a fost in stapanirea lui Caraiman paharnic, in timpul lui Ieremia Voievod, apoi trece la Dimitrie Buhus si sora lui Safta, fiica lui Caraiman, in vremea lui Radu Voievod la 18 ianuarie 1617.

Asezat in zona de ses satul este adunat, cu casele apropiate unele de altele si despartite printr-un gard iar in spatele lor se afla mici gradini pentru cultivarea legumelor necesare in gospodarie.

Satul Dobarceni este impartit in doua parti: Satul Nou si Satul Vechi. Aceasta impartire nu tine de istoria satului, ci doar de faptul ca tinerii au construit case noi intr-o parte a satului, iar in partea cealalta au ramas casele vechi, batranesti.

În jurul satului se afla terenurile destinate culturilor mai intinse ca: porumb, floarea-soarelui, sfecla de zahar, grau. Aceste terenuri au denumiri ca Drogi, Dealul Parului, Dealul Viei, La Gradini, Ciritei, Valmasie, La Vantu, În Sus. Pasunile din jurul satului asigura hrana necesara pentru animale: oi vaci, cai si capre.

Populatia comunei Dobarceni este de aproximativ 2900 persoane, cu familii avand multi copii (3 - 5).

Populatia satului Dobarceni care este si centru de comuna este formata din romani localnici sau stabiliti aici in urma improprietaririi din 1919 – 1921, si are in prezent un numar de aproximativ 770 de locuitori. În anul 1774 satul avea 30 de case din care 8 case plateau bir.

Ocupatia de baza a locuitorilor este agricultura si cresterea animalelor.

Asemeni celor mai multe sate ale Romaniei si in satul Dobarceni, unitatea sociala de baza este gospodaria. Fiecare gospodarie este marginita, in mod normal, de un gard, cel mai adesea din leaturi sau sarma.

La persoanele mai instarite, se constata o frecventa sporita a stalpilor din beton si a temeliilor de piatra pe care se pun garduri metalice.

Accesul persoanelor in gospodarie se face pe o poarta mica alaturi de care se afla o poarta mai mare folosita pentru accesul carutelor si al masinilor.

În satul Dobarceni mai exista putine case monocelulare predominante fiind casele cu doua sau trei camere si veranda sau cerdac. Exista si case cu mai multe camere, gen vila, dar care nu au trasaturi bine definite.

În interiorul curtilor se pot observa mai multe acareturi asezate imprejurul casei. Aceste acareturi sunt, de fapt, adaposturi pentru animale ( sura pentru vaci, grajd pentru cai, poiata pentru gaini, ocol pentru oi si cotet pentru porci) si pentru cereale (cosari pentru porumb, beci ).

Majoritatea gospodariilor au in curte fantana facuta din tuburi de beton, dar mai exista si unele facute din lespezi de piatra.

În jurul satului, primavara, oamenii isi aseza stanele pentru oi, pe care le dau in ingrijire ciobenilor si nu le iau acasa decat toamna tarziu.

Cu toate ca ocupatia de baza a locuitorilor din satul Dobarceni este agricultura, muncile agrare nu au fost nici cand insotite de ceremoniale spectaculoase. Anotimpurile se circumscriu unor date anume, stabilite in functie de observarea indelungata a aspectelor vremii, a vegetatiei si a vietuitoarelor. Astfel, primavara incepe la Alexii „can’ ies sarpi din pamant” (Elena Carciuc), vara incepe „can’ is papusoi in doua frunza”(Elena Carciuc) si se termina „can’ chica frunza” (Elena Carciuc) si incepe toamna. Începutul iernii e situat undeva pe la Sfantul Andrei, dar cel mai adesea odata cu prima ninsoare.

Pentru a vedea daca in anul care urmeaza vor avea ploi destule pentru culturi, in noaptea dintre ani, oamenii din satul Dobarceni pun in 12 foi de ceapa cate o cantitate egala de sare si se lasa undeva la rece. Cele 12 foi semnifica cele 12 luni ale anului si in functie de apa care se acumuleaza in aceste foi, oamenii vad in care luni ale anului vor fi ploi abundente si in care vor fi ploi mai putine.

Dupa primele zile ale lunii martie, numite aici zilele babei, oamenii se pregatesc pentru muncile de primavara. Majoritatea oamenilor lucreaza pamantul cu ajutorul cailor fiind putini cei care isi permit sa lucreze pamantul mecanizat.

În afara agriculturii si a cresterii animalelor, oamenii se mai ocupa cu pomicultura, stuparitul, dar si cu unele mestesuguri precum: cojocaria, fieraria, tamplaria. În timpul liber, adica in zilele de sarbatoare, oamenii satului, dar mai ales tinerii, merg la pescuit la iazurile din jurul satului: Iazul Mare, Iazul Moara Negri, Iazul din Sus. Altii, daca este zi de sarbatoare, prefera sa mearga la biserica sau sa stea pe Pod la Dora si sa discute cu primarul comunei sau cu alti reprezentanti ai conducerii despre problemele satului.

În ceea ce priveste manifestarile cultural-artistice, oamenii satului urmaresc cu mare interes emisiunile T.V. si ascuta diverse posturi de radio. În afara de acestea ei beneficiaza de spectacole date de copii de gradinita si de elevi in unele zile ale anului cum ar fi: 8 Martie, Pasti, 1 Iunie, 15 Iunie, Craciun, etc.

Portul national, mai bine spus, elemente ale acestuia se pot vedea numai cu ocazia manifestarilor culturale din cadrul Caminului Cultural.

Poezia folclorica este reprezentata de strigaturile de la petreceri, inchinarea paharelor, la nunta, texte de plugusor, iar teatrul popular de piesele interpretate de Anul Nou.