Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?Cuprins

Capitolul I: Consideratii generale privind unitatea de infractiune {p}

Sectiunea I Aspecte introductive {p}

Sectiunea a II-a Felurile unitatii de infractiune: {p}

2.1. Unitatea naturala de infractiune {p}

2.1. Unitatea legala de infractiune {p}

Capitolul II: Infractiunea continuata. Definitie si implicatii {p}

Sectiunea I Conceptul de infractiune continuata in doctrina {p}

Sectiunea a II-a Implicatii practice ale definirii infractiunii continuate {p}

Sectiunea a III-a Unele concluzii privind definirea infractiunii continuate {p}

Capitolul III: Conditiile infractiune continuate {p}

Sectiunea I: Unitatea subiectului activ. Definitie si implicatii practice {p}

Sectiunea a II- a Unicitatea rezolutiei infractionale {p}

Sectiunea a III-a Pluralitatea de actiuni (inactiuni) savarsite la diferite intervale de timp care sa realizeze fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni {p}

Sectiunea a IV-a Regimul sanctionator {p}

Consideratii finale {p}

Bibliografie {p}

Capitolul I: Consideratii generale privind unitatea de infractiune

Sectiunea I Aspecte introductive

În viata sociala se pot savarsi fapte (actiuni, inactiuni) neconvenabile care vatama sau pun in pericol interesele membrilor societatii, fie ca aceste interese apartin tuturor, adica colectivitatii in ansamblu, fie ca ele apartin numai unora dintre ei. [1 Vintila Dongoroz, Drept penal, 1939, p. 194.]

Toate aceste fapte intrucat tulbura ordinea sociala, sunt antisociale, insa ele nu pot fi caracterizate ca infractiuni decat in masura in care sunt incriminate prin legea penala si sanctionate cu o pedeapsa. Pornindu-se de la caracteristica sus-mentionata, aceea de a fi o fapta incriminata de legea penala, infractiunea - ca fenomen juridic - a fost uneori definita ca o violare a legii penale.

În legatura cu aceasta definitie este de observat ca legea penala nu stabileste in mod expres respectarea vietii altora, ci doar prevede o pedeapsa pentru infractor.

De asemenea, in loc de a defini infractiunea ca o violare a legii penale, uneori, pentru definirea infractiunii, se recurge in mod exclusiv, la cealalta caracteristica a ei - pedeapsa - spunandu-se ca infractiunea este o fapta pedepsita de legea penala.

Alte date