Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Introducere...... 3
Partea I...... ......... 4
1. Etiopatogenia fracturilor de mandibula si incidenta comparativ
cu alte fracturi ale craniului..... ...........4
2. Mecanisme de producere... .............4
3. Anatomia patologica a fracturilor de mandibula... .4
4. Simptomatologia fracturilor de mandibula si formele anatomo-clinice..... .....5
5. Evolutia fracturilor de mandibula... ...6
6. Tratamentul fracturilor mandibulare... .6
Istoric....... 6
A. Tratament ortopedic... 8
- Imobilizarea de urgenta si tehnologia de realizare a
dispozitivelor......... 8
- Imobilizarea definitiva si tehnologia de realizare a
dispozitivelor.. ......11
B. Tratament chirurgical 23
Partea a II-a........ 25
1. Ipoteza de lucru....... 25
2. Material si metoda de lucru...... 26
3. Rezultate si discutii... 35
4. Cazuri clinice.......... 46
5. Concluzii......... 53
Bibliografie......... 63

Alte date

?

INTRODUCERE

Patologia traumatica cu leuziuni osoase la nivelul viscerocraniului este frecvent intalnita. Tratamentul acestor bolnavi reprezinta o urgenta medico-chirurgicala. Adesea complexitatea tratamentului necesar implica obligatoriu si confectionarea unor proteze chirurgicale sub forma unor atele.

Tipurile de atele folosite pentru imobilizarea fracturilor de mandibula sunt numeroase, dar toate au in comun faptul ca indeplinesc rolul cunoscutelor atele din ortopedia generala, atele care la nivelul cavitatii bucale primesc aspecte cu totul particulare. Necesitatea si uneori imposibilitatea tratamentului fracturilor de mandibula fara ajutorul acestor proteze chirurgicale justifica interesul stiintific si practic pentru acestea.

Lucrarea isi propune sa aprecieze statistic folosirea constructiilor protetice chirurgicale in tratamentul fracturilor de mandibula, precum si studiul clinic detaliat implicand si aspecte terapeutice practice la o serie de bolnavi de la sectia de chirurgie maxilo-faciala. Departe de a fi monografic, studiul efectuat urmareste sa desprinda aspecte cu caracter practic si aplicativ din experienta acumulata prin tratamentul fracturilor mandibulare in sectia clinica. De asemenea, s-au confectionat cateva din cele mai uzuale tipuri de proteze chirurgicale si s-au folosit in tratamentul fracturilor mandibulare ale acestora.

Considerate de unii ca depasite moral datorita tehnicii sofisticate de chirurgie ortopedica, atelele acrilice raman un instrument terapeutic valoros din arsenalul medico-chirurgical.

PARTEA I

1. ETIOPATOGENIA FRACTURILOR DE MANDIBUL? SI INCIDENTA COMPARATIV CU ALTE FRACTURI ALE CRANIULUI

Fracturile mandibulei sunt cele mai frecvente fracturi ale splahnocraniului fiind intr-un procentaj de 70-80 %, reprezentand 5 % din numarul total al fracturilor. Ele sunt mai frecvente la barbati 80 % si la varsta de 20-30 de ani.

În peste 50 % din cazuri, fracturile mandibulare sunt insotite de alte leziuni. Din punct de vedere etiologic fracturile mandibulei se datoresc agresiunilor, accidentelor rutiere, loviturilor directe, caderilor, accidentelor de munca si sportive. De asemenea, se pot datora unor interventii chirurgicale, sau pot apare in os patologic.

2. MECANISME DE PRODUCERE

Mandibula este expusa traumatismelor directe. În producerea fracturilor si in dislocarea fragmentelor osoase, intervin urmatorii factori: forta si directia traumatismului, rezistenta osului datorita structurii sale variate la diferitele sale nivele, actiunea muschilor mobilizatori ai mandibulei, starea sistemului dentar, sediul si directia liniilor de fractura.

Osul poate ceda la locul de aplicare al traumatismului producandu-se fractura directa, sau la distanta de impactul traumatic, producandu-se fractura indirecta.

Fracturile se pot produce prin flexiune, presiune sau smulgere.

3. ANATOMIA PATOLOGIC? A FRACTURILOR DE MANDIBUL?

În functie de factorii etiologici, fracturile pot fi partiale si totale. Ele pot fi complete si incomplete. La copii si tineri se produc fracturile "in lemn verde", in care periostul ramane intact. Liniile de fractura pot fi transversale, longitudinale sau multiple cand apar fracturi cominutive.

4. SIMPTOMATOLOGIA FRACTURILOR DE MANDIBUL?

Indiferent de sediul fracturilor sau de forma anatomo-patologica, fracturile mandibulare se manifesta clinic prin: semne de intrerupere a continuitatii osoase, tulburari functionale si semne asociate. Examenul clinic e insotit si de exarnenul radiologic.

FORMELE ANATOMO-CLINICE

Fracturile mandibulare se clasifica in functie de sediul si orientarea liniilor de fractura ca si de gradul de interesare al osului . Ele pot fi partiale si totale. Cele totale pot fi liniare, cominutive, complete si incomplete. Prezenta sau absenta dintilor pe maxilarul fracturat va face sa varieze si tehnica de tratament, motiv pentru care fracturile mandibulare au fost clasificate in trei grupe: fracturi la adultul dentat, fracturi la edentat, fracturi la copii.

Fracturile totale simple pot fi: fracturi mediane avand linia de fractura intre incisivii centrali; fracturi paramediane cu linia de fractura intre incisivul lateral si canin, fracturi laterale cu linia de fractura intre canini si molarii de minte; fracturile gonionului; fracturile ramurii ascendente (care pot fi orizontale, oblice sau verticale); fracturile apofizei condiliene (care pot fi subcondiliene joase, inalte sau intraarticulare); fracturile apofizei coronoide.

Fracturile totale multiple apar in traumatisme violente cu deplasari mari ale fragmentelor osoase. Fracturile partiale cele mai frecvente sunt fracturile de creasta alveolara si fracturile portiunii bazilare.

5. EVOLUTIA FRACTURILOR DE MANDIBUL?

Fracturile tratate corect se consolideaza de obicei in 4-6 saptamani cu refacerea morfologica si functionala a mandibulei. Consolidarea este mai rapida la copii, 3-4 saptamani si mai inceata la batrani, 6-8 saptamani. Evolutia procesului de consolidare consta in formarea calusului care se va produce in patru faze: calusul fibrino-protetic, calusul fibros, calusul osos primitiv si calusul osos definitiv. Evolutia poate fi tulburata prin complicatii imediate, secundare sau tardive.

6. TRATAMENTUL FRACTURILOR MANDIBULARE

Istoric.

Chirurgia buco-maxilo-faciala a luat nastere in cadrul stomatologiei, in trecut o parte din preocuparile sale facand obiectul activitatii chirurgiei generale, iar o alta intrand in activitatea dentistilor si apoi a medicilor stomatologi. Aceasta disciplina este una dintre cele mai tinere ramuri ale medicinei, capatandu-si individualitate proprie dupa primul razboi mondial.

Aruncand o privire retrospectiva vom vedea ca dezvoltarea acestei discipline a urmat in general dezvoltarea evolutiva a stiintelor medicale.

Papirusul copiat sau recopiat cu 1 700 ani i.e.n. dupa texte redactate probabil in timpul primelor dinastii (3 000 ani i.e.n.) ca si papirusul copiat in jurul anului 1 550 i.e.n. contin date de chirurgie stomatologica prezentand tratamentul fracturilor de maxilar.