Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Partea a I a. Studiu Bibliografic
Introducere.. .
Capitolul 1. Mierea de albine...
1.1.Clasificarea mierii de albine..
1.2.Specii de albine si particularitatile structurale ale acestora....
1.3.Producerea mierii de catre albine..
1.4.Compozitia chimica a mierii...
1.4.1.Apa...
1.4.2.Substantele zaharoase....
1.4.2.1.Monozaharidele..
1.4.2.2.Dizaharidele...
1.4.2.3.Trizaharidele....
1.4.2.4.Zaharuri superioare..
1.4.3.Substante nezaharoase...
1.4.3.1.Acizii....
1.4.3.2.Enzimele...
1.4.3.3.Vitaminele...
1.4.3.4.Sarurile minerale...
1.4.3.5.Proteinele.....
1.4.3.6.Alti compusi.....
1.5. Valoarea alimentara si dietetica a mierii de
albine....
1.6.Valoarea terapeutica a mierii de albine....
1.7. Caracteristicile organoleptice ale mierii de
albine.....
1.7.1.Aspectul si consistenta mierii...
1.7.2.Cristalizarea mierii...
1.7.3.Culoarea...
1.7.4.Gustul.....
1.7.5.Aroma...
Capitolul 2. Alte produse apicole.......
2.1.Laptisorul de matca....
2.2.Polenul si pastura....
2.3.Propolisul..
2.4.Veninul de albine....
2.5.Ceara de albine...
Capitolul 3. Controlul calitatii produselor apicole...
3.1.Mierea de albine.....
3.1.1.Generalitati....
3.1.2.Examenul organoleptic si determinarea
impuritatilor....
3.1.2.1.Examenul organoleptic...
3.1.2.2.Determinarea impuritatilor..
3.1.3.Determinarea caracteristicilor fizico-chimice...
3.1.3.1.Determinarea apei...
3.1.3.2.Determinarea cenusei...
3.1.3.3.Determinarea zaharului reductor prin
metoda Elser....
3.1.3.4.Determinarea zaharului usor hidrolizabil prin metoda Elser......
3.1.3.5.Determinarea substantelor insolubile
in apa....
3.1.3.6.Determinarea indicelui diastazic prin
metoda Gothe.....
3.1.3.7.Determinarea hidroximetilfurfuralui
(NMF) prin metoda Fiehe...
3.1.3.8.Determinarea hidroximetilfurfuralui
(NMF) prin metoda Winkler...
3.1.3.9.Identificarea glucozei indusriale prin
reactia cu alcol...
3.1.3.10.Identificarea fainei de cereale si a amidonului prin reactia cu iod..
3.1.3.11.Identificarea gelatinei si cleiului
prin reactia cu tanin.....
3.1.3.12.Identificarea clorurii de anilina..
3.1.3.13.Identificarea mierii de mana prin
reactia cu apa de var..
3.1.3.14.Determinarea indicelui colorimetric
3.1.3.15.Determinarea conductivitaii
electrice...
3.1.3.16.Determinarea continutului de
granule de polen...
3.1.3.17.Determinarea microcristalelor
de zaharuri......
3.1.3.18.Determinarea aciditatii prin
tritrimetrica....
3.1.4.Mentiuni in buletinul de analiza....
3.1.5.Conditii de calitate a mierii......
3.2.Posibilitati de falsificare a mierii....
3.2.1.Falsificarea cu sirop de zahar...
3.2.2.Falsificarea cu sirop de zahar invertit pe
cale chimica.....
3.2.3.Falsificarea cu sirop de porumb (HFCS)
sau alt hidrolizat enzimatic de amidon...
3.2.4.Falsificarea cu melasa.....
3.2.5.Falsificarea prin adaos de albus de ou...
3.2.6.Alte falsificari....
Partea a II a. Studii propice.
Capitolul 4. Controlul calitatii produselor apicole la S.C. Apicola
S.R.L. Com. Comarnic Jud. Prahova.
4.1.Prezentarea unitatii...
4.2.Rezultate. Concluzii. Recomandari.
Bibliografie..............

Alte date

?Introducere.

Se afirma de catre oamenii de stiinta, ca zaharul industrial care a intrat in circuitul alimentar de numai 200 de ani, a inlocuit in cea mai mare parte zaharul natural al produselor vegetale si din mierea de albine. A ceasta inlocuire cu zaharul industrial, pentru organism, este ca un “abuz”.Sa fortat astfel functia ficatului care, inca de la aparitia omului, a fost destinat de a se nutria cu zaharuri naturale din legume, fructe si miere.

Ca urmare a cercetarilor intreprinse s-au obtinut date referitoare la diferite utilizari ale merii in alimentatie, farmacie si ritualuri, la varietatile preferate in anumite regiuni, la legi cu privire la miere si la normele ce trebuie respectate in prelucrarea si comercializarea ei.

Multe marturii evidentiaza importanta larg cunoscuta si semnificatia majors religioasa a mierii la multe civilizatii antice, ce au inflorit si decazut, carora altele noi le-au luat locul.

Viata si munca organizata in familia de albine, precum si produsele apicole, au atras atentia omului inca din timpuri indepartate. Popoarele au creat multe legende si mituri in legatura cu provenienta albinelor, ci insusirile nutritive si terapeutice ale mierii. Dintre civilizatiile antice, cea mai bine cunoscuta e cea egipteana, de la care ne-au ramas multe marturii ce infatiseaza cum se scotea mierea din stupi si la care era falosita. Albina a aparut cu 5000-6000 de ani inaintea omului. Multe dovezi istorice arata ca omul a cunoscut si i-a placut mierea.

In urma cu aproximativ 6000 de ani in Egipt, existenta albinei constituia una din preocuparile importante ale populatiei. In special in regiunile de pe cursul Nilului, vegetatia ofera conditii deosebite pentru dezvoltarea albinaritului. Populatia transporta stupii in aceste locuri pe lese impletite care plateau pe apa si dupa aceea se intorceau acasa cu cantitati mari de miere.Probabil acesta a fost unul dintre inceputurile stuparitului pastoral.

Se constata cat de mult au fost atrasi egiptenii de albine, din faptul ca de la prima dinastie de faraoni pana in timpul romanilor, pe emblemele regilor egipteni ca sip e cavourile faraonilor este imprimata albina.

In piramidele egiptene si pe obeliscuri sunt scene din care reiese ca egiptenii au falosit mierea, nu numai ca hrana ci si in terapeutica, in cosmetica si ca produs conservant.

De asemenea se folosea multa miere de catre preoti la diferite ritualuri, pentru hranirea animalelor sacre si la multe ceremonialuri. Ca si la alte civilizatii starvechi, trupurile celor morti erau pastrate, conservate in miere.

Apicultura era foarte dezvoltata in Grecia Antica. In mitologia greaca existau legende despre efectul miraculous al mierii. Marele Homer, in operele sale nemuritoare “Iliada si Odisea” canta mierea si calitatile ei miraculoase.

Eroina Agomeda vindeca bolnavii, linistea nervii, dadea somn si curaj soldatilor greci, dandu-le miere. Bautura Kikeen in al carui continut mierea reprezinta partea cea mai importanta.

Hipocrat (460-377i.e.n.) scrie despre viata albinelor, despre calitatile nutritive si terapeutice ale mierii. In lucrarile lui, mierea este indicate ca dezimfectant, expectorant si pentru prelungirea vietii omului. El recomanda mierea in imbolnavirile stomacului, ficatului si la rani purulente.

Grecii aveau tain de miere pentru soldati, aceasta facandu-i mai puternici si mai curajosi. Mierea a fost probabil primul “doping” care nu avea influenta daunatoare asupra organismului.

In Grecia, painea si mierea alcatuiau hrana principala a elevilor lui Pitagora, dupa cum afirma Aristosenos, care spunea ca de “cai care mananca miere dimineata, nu se mai atinge boala toata viata”.

Apicultura a fost foarte dezvoltata si in Palestina. Pe stanci traiau multe familii de albine iar in zilele calde de vara mierea curgea, fapt pentru care acestei tari I se spunea “ pamantul unde curge miere si lapte”.

Chinezii recomandau de asemenea mierea ca fiind un medicament independent. In China mierea era foarte pretuita, dandu-i-se numele de “licoare de viata vesnica”.

Strabon (63i.e.n.-19d.Hr.), de origine greaca si calatorind foarte mult, afirma ca in Arabia producerea si consumul de miere era destul de mare, arabii considerand acest produs ca pe un dar dumnezeiesc, denumind-o “elixir”.

Mahomedanii au fost apicultori vestiti, fiind mari consumatori de miere. Mahomed insusi spunea bolnavilor: “mancati miere si va veti ridica”.

Apicultura a fost bine reprezentatasi intre granitele Imperilui Roman. Renumitul invatat Dicovit, ce a trait cu un secol inainte de Hristos, releteaza in lucrarea sa, “Materia Medica”, despre folosirea mierii in tratarea ranilor purulente si a fistulelor.

Germanilor, in vechime, le placea sa bea o bautura obtinuta din miere, aromata cu diferite plante. Semizeitele ofereau in corn asa-zisa “bautura dumnezeiasca” lui Vadon, zeu al eroilor la vechii germani.

In Rig-Veda, cae mai veche carte sfanta din India atat mierea cat si albinele erau citate in numeroase randuri.

Cele mentionate pana acum, cat si alte documente scrise, arata cat de vechi sunt convingerile asupra insusirilor binefacatoare ale mierii de albine, insusiri recunoscute secole de-a randul la toate civilizatiile care au intrat in contact cu activitatea de apicultor in general si cu mierea in special.

Mierea de albine era folosita in ritualuri, ceremonii, precum si in farmacii. Se cunoaste ca se facea negot cu miere in jurul anului 1000i.Hr., deoarece acesta era interzisa in mod expres brahmanilor.

Mierea si albinele mai sunt amintite in unele legi vechi irlandeze(438d.Hr.), astfel copii oamenilor erau hraniti cu terci de paine de grau, lapte si miere. In acelasi timp se aminteste de o corabie irlandeza in a carei incarcatura intra si mierea. Norvegienii aduceau sclavi, cai, miere, malt, grau, iar irlandezii dadeau in schimb blanuri, vin, unt, tesaturi. Se pare ca s faceau negot in ambele sensuri.

In Galia (989d.Hr.) se obisnuia ca darile sa se plateasca in miere, mai tarziu trecandu-se la plata in bani pesin.

Exista documente in care se mentioneaza despre comertul ce se facea cu miere si pretul acesteia pe mai multe perioade de timp in Anglia. Tot in aceasta tara, in anul 1957, mierea a devenit un produs de lux, exotic, pretul acestiu produs fiind foarte mare.

Prima expozitie internationala de miere a avut loc la Crystal Palace, in Londra.

Prima carte despre miere, si unica in limba engleza, a fost publicata la Londra in anul 1957 de catre Sir John Hill. Titlul cartii era “Virtutile mierii in prevenirea multora dintre cele mai grave tulburari si in vindecarea sigura a altor cateva”. Hill da indicatii complete cu privire la folosirea mierii de albine in vindecarea bolnavilor cu pietre la rinichi, la vezica biliara, pentru tuse, ragusala si astm.

Intre 1850-1900, productia si comercializarea mierii extrase au ridicat probleme noi. Cumparatorii aveau simtamantul ca nu au nici o asigurare ca mierea pe care o cumpara este pura ca cea pe care o cumparau din figure. Uneori temerile lor erau intr-adevar indreptatite si calitatea altor alimente dulci erau puse sub semnul intrebarii din cauza falsificarilor. Aceasta problema s-a ivit in toate tarile si de obicei au fost introdus legislatii care interziceau vanzarea unui produs mai scump in amestec cu unul mai ieftin sau vanzarea mierii falsificate. In unele tari, printer care si Africa de Sud nu exista nici astazi o legislatie corespunzatoare, vanzarea de miere falsificata fiind permisa.

Intre 1850-1900 in tarile producatoare de miere au capatat o importanta crescanda trei elemente caracteristice ce se impleteau unul in altul:reviste apicole, asociatii apicole si expozitii de miere.

O importanta deosebita o avea stabilirea de norme de calitate si puritate a produsului finit, expozitiile de miere jucand un rol important in acest sens.

Prima adunare generala a apicultorilor cat si prima mare expozitie apicola a avut loc in 1873.

In 1886, la Expozitia Regala de laNorwich, a avut loc o intrecere in privinta borcanelor si care a avut o asemenea influenta in cresterea cerintelor in ceea ce priveste limpezirea mierii, incat un borcan in care exista cea mai mica impuritate sau particular de spuma, nu putea fii premiat.

In Anglia anilor 1750, in magazinele din Celsea se gaseau de vanzare, pe langa servicii de masa din portelan si castroane cu capac pentru miere. Tot in Anglia intre anii 1750-1850 vasele folosite pentru miere aveau forma unei cescute din pai rasucite si erau facute din argint sau alte metale, iar in interior din sticla, portelan sau ceramica.

Progresele tehnice ce au avut loc s-au datorat crescatorilor profesionisti ce practica apicultura pe scara industriala, care produc marea majoritate a mierii pe piata mondiala.

Datorita faptului ca mierea produsa de ei este supusa unei prelucrari si unui tratament termic minim, aceasta a devenit deosebit de preferata de un public din ce in ce mai larg.

In secolul nostru, prelucrarea mierii a devenit din ce in ce mai complexa si mai mecanizata ca urmare, ambalatorul poate furniza miere lichida sau pasta care isi pastreaza calitatile sufficient de mult timp incat sa corespunda conditiilor de comercializare in magazine.

Mierea ca produs in sine, isi mentine calitatile un timp indelungat fara un tratament prealabil.

In deceniile anterioare s-au depus mari stradanii pentru producerea industriala a unei mieri cu insusiri standard ce puteau fi mentinute aceleasi intotdeauna printr-un amestec bine chibzuit.

Acest fel de miere este concurat din ce in ce mai mult de mierile cu insusiri deosebite una de alta dupa sursa din care provin. Sursa poate fi indicate prin zona geografica- asemenea denumiri posibile, in principiu sunt de exemplu:de pasune, faneata, alpine, sau denumirea poate fi data dupa sursa florala:de salcam, trifoi, floarea-soarelui.

Productia mondiala de miere a crescut in acest secol si au avut loc schimbari considerabile in ceea ce priveste ponderea relative a diferitelor regiuni in acest sens.

Comertul mondial al mierii a trecut prin diverse perioade de inflorire si depresiune.

In 1972, pretul mierii de toate provenientele, atinse in principalele tari importatoare o valoare mai mult decat dubla, astfel ca preturile au continuat sa creasca, dupa 1990 prezentand o tendinta de stabilizare la aceste valori ridicate.

In lucrarea de fata voi trata, pe langa miere si produsele apicole-laptisor de matca, polenul si pastura, propolisul, veninul de albine si ceara.

CAPITOLUL I