Pagina documente » Stiinte Economice » Domeniul vamal, tariful si taxele vamale. Importul

Despre lucrare

lucrare-licenta-domeniul-vamal-tariful-si-taxele-vamale.-importul
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-domeniul-vamal-tariful-si-taxele-vamale.-importul


Cuprins

CUPRINS
Privire istorica.......
Pag.1
Cap.I
-
Cadrul juridic international privind domeniul vamal.......
Pag.7

A.
Conventia internationala in domeniul vamal la care Rominia este parte..............

Pag.7

B.
Acorduri interguvernamentale bilaterale privind cooperarea in domeniul vamal...........

Pag.8

C.
Recomandari de organizare mondiala a vamilor, acceptate de Rominia.........

Pag.9


Domeniul de aplicare..........
Pag.10


Definitii de baza...
Pag.10


Structura organizatorica a autoritatii vamale....
Pag.12


Atributiile autoritatii vamale..............
Pag.13


Drepturile si obligatiile autoritatii vamale........
Pag.17


Principiile de baza pentru aplicarea reglementarilor vamale...

Pag.18


Etape ale operatiunii de vamuire........
Pag.19


Stabilirea regimului vamal..
Pag.21


Dispozitii comune privind regimul vamal........
Pag.22


Importul
Pag.25
Cap.II
-
Rolul si obiectivele politicii comerciale in schimburile internationale de marfuri.....

Pag.29
Cap.III
-
Conceptul de politica vamala.............
Pag.31


Tariful vamal........
Pag.32


Categorii specifice de tarife vamale...
Pag.34
Cap.IV
-
Conceptul de sistem vamal.
Pag.37
Cap.V
-
Impunerea - instrument principal in aplicarea politicii vamale...

Pag.38
Cap.VI
-
Taxe vamale, instrumente ale politicii vamale.
Pag.39

A.
Natura juridica a taxelor vamale........
Pag.39

B.
Efectele generale ale aplicarii taxelor vamale asupra importurilor..........

Pag.40


Originea marfurilor.............
Pag.41


Clasificarea taxelor vamale.
Pag.43


Valoarea in vama.
Pag.48


Bunuri exceptate de la plata taxelor vamale la import.....
Pag.52


Operatiuni de vamuire.........
Pag.53


Completarea declaratiei vamale in detaliu.......
Pag.55


Documentele care insotesc declaratia vamala in detaliu..
Pag.60

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

PRIVIRE ISTORIC?

Supravietuirea umana complicandu-se in decursul timpului, omului nu i-a mai fost suficienta si eficienta propria-i economie. Translatia de bunuri si servicii de la o persoana la alta, pe un atare fond social a aparut si s-a perpetuat. Asa a aparut schimbul, care a fost tot timpul legat si conditionat de factori ca: vointa, afinitatea, necesitatea, posibilitatea. De la inceputuri si pina in prezent, omul s-a bazat, in efectuarea schimbului, pe principii asemanatoare, intre care a primat principiul vointei.

La inceput, principiul vointei era cel determinant, de aceea putem considera ca pe parcursul unei perioade indelungate din istoria omenirii schimbul a fost liber in mod absolut, conditionat de elemente definitiv interioare coschimbasului.

Fiind in relatie directa si in stransa conexiune cu societatea , schimbul a urmat o evolutie similara cu ceea a societatii. Cand grupurile umane s-au concentrat in forme de organizare prestatala, schimburile dintre formele diferite de organizare au inceput a fi cenzurate, aparand interesul de grup. Pe masura ce grupurile au capatat caracter statal, cenzura a inceput sa vina din directia interesului de stat.

Indiferent ce a determinat aparitia cenzurii in efectuarea schimburilor, acesta a avut de la inceput ca motivatie protectia, indiferent daca acesta se indrepta asupra societatii, in general, sau asupra unor grupuri de oameni.

Evolutia sociala a omului s-a desfasurat intr-o stransa legatura cu teritoriul. Notiunea de teritoriu a capatat extindere si atribute suplimentare pe masura ce s-a diversificat aria activitatilor umane, teritoriul se extinde de la aria individuala la aria statala, exigentele cenzurii schimbului capatand amploare in mod treptat de la o arie la alta.

Omul, organizat in stat, creaza institutia vamii. Acesta are la inceput un caracter unilateral, acela de percepere (suveranul unui teritoriu profita din circulatia sau desfacerea marfii pe teritoriul sau), cu timpul dobandind un caracter bilateral: de percepere si de control (protectie), acesta atragand si un alt caracter, subsecvent, cel sanctionar.

Amprenta statului asupra circulatiei bunurilor pe teritoriul unde isi exercita suveranitatea a capatat pregnanta si legitivitate prin dobandirea unui caracter de continuitate. Aplicarea continua de catre aceeasi structura a puterii, a unei perceperi pe circulatia bunurilor prin teritoriul sau cere existenta unor reguli in interiorul carora fluctuatia sa fie controlata.

Norma vamala reglementata in termeni sintetici si precisi devenea si un instrument prin care sistemul statal se facea prezent intr-un teritoriu.

Locuitorii antici ai teritoriilor romane nu puteau face exceptie de la aceasta evolutie fireasca a umanitatii. Relatiile de schimb in circulatia marfurilor inglobeaza in esenta lor existenta a doua entitati, intre care se translateaza un bun. Uzantele / atitudinea uneia dintre entitati se transmit in mod necesar si obligatoriu celeilalte.

Aceasta facea ca regulile cu privire la circulatia bunurilor peste granite sa ia fiinta numai prin contractul dintre doua sisteme statale. De aceea reglementarile vamale au avut de foarte multe ori drept punct de plecare reactia unuia, la atitudinea celuilalt, si s-au creat intr-o mare masura prin mimetism.

În urma unor astfel de contracte se produc schimbari in viata economica geto-daca, se produc diversificari structurale in societate, numarul populatiei creste. Numarul oraselor creste, ele devin adevarate centre economice producatoare de marfuri, devin targuri, in care mestesugarii, comerciantii locali isi schimba marfurile cu comerciantul strain, grec sau roman in principal.

Vamuirea a fost in aceasta perioada un mijloc de formare a veniturilor formei de organizare prestatala respectiva.

Sistemul administrativ roman, desi copiat si anterior cuceririi romane (cu caracter aleatoriu) se impune cu pregnanta dupa anul 106 e.n. Dacia este organizata financiar ca si celelalte provincii romane. Sistemul binar de impozitare se aplica si aici. Impozitele directe – funciar, capitatie – existau impreuna cu cele indirecte – pe mosteniri, pe eliberari de sclavi, pe marfuri (taxele vamale), monopolurile.

Sistemul vamal asigura un venit important Imperiului Roman. Se stie insa ca circulatia marfurilor in interiorul imperiului nu era libera. Imperiul Roman nu se reducea la o parte a lumii, ci cuprindea aproape intreaga lume pe atunci cunoscuta. În consecinta, taxele vamale nu puteau fi percepute limes imperii, ci s-au format anumite circumstante vamale (Italia, Sicilia, Spania, Gallia, Britannia, Illyrium), ce cuprindeau mai multe provincii: Dacia romana era cuprinsa in regiunea vamala a Illyriei (portorium Illyrici).

Tarifele vamale erau diferite de la o regiune la alta. Taxele se incasau pentru produse si pentru calatorii, atat pentru trecerea dintr-o regiune in alta, cat si ca taxe speciale pentru trecerea peste poduri, intrarea in orase, folosirea drumurilor. Din izvoarele istorice se trage concluzia ca taxa vamala pentru marfuri era de 2% si se percepea la punctele vamale fixate de administratie.

În prima perioada, vamile erau administrate dupa tipicul concesiunii, ulterior sistemul fiind inlocuit cu regia.

Dupa retragerea aureliana si pana in perioada sec.al XIV-lea izvoarele istorice nu mai pot da referire cu privire la modul de functionare a sistemului vamal. Se poate deduce insa ca relatiile incetatenite sub administratia romana s-au mentinut atat timp cat s-au mentinut, chiar si fragmentat, tipurile de organizare statala de tip roman. Pe parcurs, Imperiul Bizantin si-a pus o amprenta serioasa asupra regulilor vamale in teritoriile poporului roman in formare. Una dintre primele conventii comerciale la nivel international, cunoscuta pe teritoriul tarii noastre, este cea incheiata in 20 ianuarie 1368, intre domnitorul Munteniei, Vladislav Basarab si Ludovic I, regele Ungariei.

De obicei, astfel de conventii tratau in principal probleme militare si politice, transau dispute teritoriale dar contineau si dispozitii cu privire la comert. Cele mai multe astfel de tratate contin dispozitii mixte, dar sunt si acte care contin numai dispozitii comerciale, in special incepand cu sec.al XVI-lea (27 august 1588 – Tratatul de comert dintre Petru VII (Schiopul) al Moldovei si Regina Elisabeta a Angliei.

Astfel de conventii s-au incheiat pana la finele sec. al XIX-lea, cand efectul acestora, in marea majoritate inceteaza (facea exceptie Conventia cu Tarile de Jos, care incheiata fiind pe baza clauzei natiunii celei mai favorizate, nu producea efecte vamale).

Un tarif vamal general intra in vigoare la 29 iunie / 11 iulie 1891, iar peste un an Romania incheie o serie de conventii comerciale internationale cu Anglia, Italia, Franta, Elvetia, Germania, Austro-Ungaria (1892) si apoi in 1897 cu Turcia. Printr-un schimb de note se incheie si un acord comercial provizoriu cu Bulgaria si formal, Rusia acorda Romaniei tratamentul natiunii celei mai favorizate.

Tariful din 1891 este ulterior modificat prin legea din 20 decembrie 1893 (modificari cerute de incheierea Tratatului cu Germania) si prin legea din 31 martie 1895 (aceasta din urma avand doar dispozitii cu privire la taxe).

În cele din urma, printr-un Tratat incheiat cu Turcia in februarie 1898, se reduc drepturile de intrare pentru mai multe marfuri specificate intr-o anexa la tratat. Aceasta reducere afecteaza toate statele cu care Romania are invoieli comerciale.

Noul tarif specific apare in 1904 dupa scurta criza din 1901. Aceasta are un specific pronuntat protector pentru industria romaneasca in formare. Legea vamilor, care data de la 1875, modificata in 1882, era onocronica, date fiind pedepsele ei riguroase. Într-o expunere din 1905, Tache Ionescu aprecia ca pedepsele prevazute sunt neeficace si nedrepte, confiscarea marfurilor nedand rezultate practice, cel mai adesea valoarea acestora neacoperind nici taxele de import.

În plus, legea vamilor trata in amanunt contrabanda la import, pedepsind-o destul de drastic, cu confiscarea marfurilor importate prin frauda, condamnarea la amenzi grele si chiar inchisoare. Contrabanda la export insa este pusa intr-un singur alineat, la art. 198, prin care se constituie o pedeapsa cu amenda intre limite de 50 la 5000 lei.

Sub aceste suspicii se voteaza o noua Lege a vamilor la 1 septembrie 1905, care va fi apoi modificata la 25 februarie 1912, modificarea viza marirea numarului de birouri vamale.

Începutul primului razboi mondial a gasit Romania in situatia putinelor tari din care se mai puteau importa marfuri fara restrictii. Pe un asemenea fond, a luat o amploare deosebita atat exportul cat si contrabanda. S-au scos astfel din tara bogatii imense, in special vite, cereale, care treceau peste Carpati. Emil Costinescu, ministrul de finante al vremii, aprecieaza cu privire la aceasta situatie: “ lipsa de rigorile legii a dat pe de o parte o indrazneala nemarginita contrabandistilor si a facut sa intre in randurile lor oameni care, prin pozitia ce o au in societate, ar trebui sa fie cei dintai a reprima asemenea infractiuni. “ De fapt, contrabanda nu mai era considerata de populatie ca o contraventie, ci ca un comert tulburat intrucatva de jandarmi, atunci cand acestia nu erau chiar ei partasi la contrabanda.

Evenimentele care se declanseaza si la noi in 14 august 1916 suspenda de fapt activitatea tuturor vamilor pe tot restul anilor 1916 si 1917, ramanand in inactivitate.

Dupa formarea Romaniei Mari, prin Decretul lege nr.3466/12 august 1919, Legea vamilor se extinde si in Transilvania, Banat, Bucovina si celelalte teritorii unite cu Romania.

Între 1919 si 1921 se aduc continuu modificari acestor reglementari, referitoare la cuantumul sanctiunilor la diversificarea acestora sau la marfurile carora li se aplica regimul vamal. Ultima modificare pe cale de lege intervine in octombrie 1921 si priveste magazinajul.

Cu privire la calea urmata de autoritati in interpretarea reglementarilor in vigoare, opinia unui analist al vremii “ Merlescu” este urmatoarea: “ Jurisprudenta noastra in aceasta materie nu a urmat o linie unitara, schimbandu-se vederile deseori si aruncand in nedumerire cand organele vamale, cand pe preveniti. […] Ea n-a facut decat sa dea o interpretare cat mai logica textelor existente si daca a variat deseori, aceasta dovedeste tocmai tendinta ei de a asigura o cat mai buna impartire a justitiei. Legea fiind vicioasa , rolul jurisprudentei a fost ingrat. Stransa dintr-o parte intr-un sistem de prezumtii legale, dintr-alta de principiul echitatii, ea nu s-a putut mentine decat sau trecand peste textul legii sau punandu-se in conflict cu echitatea.”

Necesitatea unei cat mai clare reglementari vamale a impus de-a lungul timpului instituirea unor clasificari ale marfurilor, in special pentru a se determina amploarea miscarilor de marfuri peste granite. Astfel s-au elaborat tarife vamale care sa corespunda atat criteriilor privind natura marfurilor, cat si statutului lor fiscal. Cu toate acestea, nu exista o uniformitate de reglementare in acest domeniu, astfel ca peisajul schimburilor economice era deschis in urmatorii termeni: “Unele tarife nationale erau prezentate intr-o forma empirica, in timp ce altele, stabilite pe o baza metodica dar sofisticata, sufereau de precizari insuficiente, determinate de masuri succesive de protectie, aparute ca urmare a acordurilor comerciale cu alte tari sau ca urmare a negocierilor tarifare multilaterale pe plan international.“

A aparut astfel necesitatea de a dispune de o nomenclatura vamala cu caracter permanent, care sa asigure o clasificare metodica a marfurilor sa stabileasca pentru fiecare marfa locul cel mai potrivit si care sa fie acelasi in toate tarifele tarilor care adopta clasificarea, sa unifice terminologia si limbajul vamal, sa faciliteze negocierea tratatelor si acordurilor comerciale si vamale bilaterale si multilaterale si in fine, sa faciliteze culegerea uniforma de date destinate elaborarii statisticilor detaliate comparate.

Elaborarea unei astfel de nomenclaturi a inceput de circa un secol si s-a concretizat prin punerea la punct a unui sistem de clasificare utilizat atat in scopuri tarifare, cat si statistice.

Reusite in elaborarea a astfel de nomenclaturi prezinta Belgia (1831 si 1854), Austro-Ungaria (1892). În 1889, la Paris, Congresul International al Comertului si Industriei a pus problema ca toate natiunile sa adopte pentru tarifele lor vamale si statisticile oficiale, un sistem de clasificare compatibil si o tehnologie uniforma. Ideea a fost reluata la Congresul international al Camerelor de Comert de la Milano (1906).

Numai in Conventia de la Bruxelles (1913) a fost adoptata o noua nomenclatura vamala cu 186 de pozitii repartizate pe 5 grupe.

Mai tarziu, Societatea Natiunilor da in sarcina unor experti efectuarea unui proiect de nomenclatura vamala, care va fi adoptata intr-o prima versiune in 1931 si revizuit in 1937. Nomenclatura de la Geneva, cum a fost denumita, cuprindea 991 de pozitii, repartizate pe 86 de capitole, grupate in 21 de sectiuni.

Dupa razboi a fost initiat grupul de studii pentru Uniunea Vamala Europeana, care incerca, pe baza nomenclaturii de la Geneva, elaborarea unui tarif comun. S-a ajuns astfel la un proiect, care a fost anexat la Conventia de la Bruxelles din 1950 asupra nomenclaturii pentru clasificarea marfurilor si tarifelor vamale. Nomenclatura de la Bruxelles a intrat in vigoare la 11 septembrie 1959, iar in 1974 a fost denumita Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamala (NCCD).

Aceasta ultima nomenclatura se prezinta ca un repertoar sistematic de marfuri ce cuprinde 1241 de pozitii, grupate in 96 de capitole, repartizate pe 21 de sectiuni.

În 1944 in urma acordurilor de la Bretton Woods, ia fiinta Fondul Monetar International si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare. Apoi in 1947, este elaborata Carta de la Havana, in urma careia ia fiinta Acordul General pentru Tarife si Comert - G.A.T.T. Consecinta a realizarii acestor mari piloni institutionali ai sistemului comercial si monetar-financiar international (ulterior li se adauga si Asociatia Europeana a Liberului Schimb - A.E.L.S.) este ca, in relatiile economice dintre state, locul bilateralismului este luat de multilateralism.

Pe un astfel de fond institutional international s-au dezvoltat si relatii protectioniste intre state, precum si regimuri preferentiale aplicate unor state de catre alte state. De fapt, se considera ca protectionismul economic este predominant in toate statele. El este vazut ca un fenomen general, al carui vitalitate este conditionata de cauze generale independente de spatii si timp.

CAPITOLUL I

CADRUL JURIDIC INTERNATIONAL

PRIVIND DOMENIUL VAMAL

Oferta anului

Reducere 2020