Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Alte date

?

DREPTURILE SUCCESORALE ALE

SOTULUI SUPRAVIETUITOR

CAPITOLUL I – Notiuni Generale Privitoare la Mostenire

Sectiunea I – Mostenirea si felurile ei

Mostenirea sau succesiunea, inseamna transmiterea patrimoniului – adica a drepturilor si obligatiilor unei persoane defuncte (decedate) – catre una sau mai multe persoane fizice care sunt in viata – ori catre persoane juridice (statul, institutii de ocrotire, etc.).

În limbajul curent se foloseste notiunea de “mostenire” si pentru a desemna averea defunctului care formeaza obiectul transmiterii succesorale. Persoana care lasa averea succesorala – prin decesul ei – spunem ca este persoana despre a carui succesiune este vorba si este denumita si “de cujus”.

Mostenitor este acela caruia i se cuvine o parte sau intreaga avere succesorala.

Dupa ce s-a explicat intelesul acestor termeni este necesar sa prezentam regulile in baza carora are loc transmiterea patrimoniului (averii), transmitere declansata prin moartea unei persoane.

Îndelungata viata juridica a impus doua categorii de mosteniri: legala si testamentara.

În traditia seculara a poporului roman s-a incetatenit regula prin care defunctul lasa cu “limba de moarte” celor care se aflau langa patul sau de suferinta, felul in care acestia sa-si imparta intre ei averea ramasa de pe urma sa. Aceasta ultima vointa exprimata astfel de defunct era respectata cu sfintenie de catre familia sa si rudele sale apropiate.

Mai tarziu, exigentele vietii juridice moderne au impus consacrarea prin lege (in tara noastra Codul civil) a unor forme scrise, in care sa fie consemnata aceasta ultima vointa a defunctului.

În lipsa unei asemeni ultime vointe a celui decedat, legiuitorul a avut grija sa stabileasca el insusi regulile si conditiile care sa guverneze aceasta transmitere succesorala.

În situatia in care exista un act de ultima vointa a defunctului (manifestat cu respectarea legii) vom numi aceasta situatie “mostenire testamentara”; in situatia in care – fiind absenta ultima vointa a defunctului este necesara suplinirea acesteia cu aplicarea normelor juridice anume instituite – vom vorbi de “mostenirea legala”.

Mostenirea se caracterizeaza esential prin faptul ca opereaza o transmisiune de patrimoniu numai in cazul decesului unei persoane. Dreptul la mostenire al persoanelor care se cred indreptatite, se naste dupa moartea celui de la care ramane succesiunea. În aceste conditii determinarea momentului nasterii dreptului la succesiune, este foarte important, dar totodata si usor de realizat, deoarece coincide cu momentul incetarii din viata a autorului mostenirii. În termeni juridici acest fapt al declansarii transmiterii succesorale prin moarte s-a numit “deschiderea succesiunii”. Dovada decesului si a datei sale se face cu certificatul de deces sau hotararea judecatoreasca de declansare a mortii, ramasa definitiva. Întelesul practic al datei deschiderii succesiunii rezulta si din inceputul starii de indiviziune intre mostenitori, momentul pana la care retroactiveaza acceptarea sau renuntarea la succesiune, legea aplicabila in cazul unui conflict in timp al unor acte normative succesive, referitoare la succesiune.

De aceeasi importanta este determinarea locului deschiderii succesiunii, deoarece in raport cu acesta se stabileste notariatul si instanta de judecata competente sa rezolve problemele legate de mostenire. Regula stabilita prin lege precizeaza ca locul deschiderii succesiunii se situeaza la ultimul domiciliu al defunctului. În acest sens, nu are importanta (sub acest aspect) locul unde decedeaza persoana care lasa mostenirea. În cazurile in care defunctul nu are domiciliul in tara, este fara domiciliu sau cu domiciliu necunoscut, succesiunea se va deschide la locurile unde se afla bunurile de mai mare importanta ale acestuia.

Indiferent de calea pe care se transmite mostenirea (legala sau testamentara) legea prevede indeplinirea unor anumite conditii pentru ca o persoana sa poata mosteni si anume: