Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Capitolul I - Aspecte generale
1. Notiuni introductive
1.1. Notiunea de societate comerciala din punct de vedere comunitar
1.2. Principiile creari si functionarii pietei interne a comunitatii europene
1.2.1. Libertatea de miscare a persoanelor si serviciilor
1.2.2. Libertatea de miscare a marfurilor
1.2.3. Libertatea de miscare a capitalului
1.3. Creatii societare comunitare
Capitolul II - Armonizarea comunitara in domeniul societar
2. Directivele europene in domeniul societatilor comerciale
2.1. Prima directiva nr. 68/151/CEE din 9 martie 1968
2.2. A II-a directiva nr. 77/91/CEE din 13 decembrie 1976
2.3. A III-a directiva nr. 78/855/CEE din 9 octombrie 1978
2.4. Directive privind conturile societatilor
2.4.1. A IV-a directiva nr. 78/660/CEE din 25 iulie 1978
2.4.2. A VII-a directiva a consiliului 83/349/CEE din 13 iunie 1983
2.4.3. A VIII-a directiva a consiliului 84/253/CEE din 10 aprilie 1984
2.5. A VI-a directiva a consiliului nr. 82/891/CEE din 17 decembrie 1982
2.6. A XI-a directiva a consiliului 89/666/CEE din 21 decembrie 1989
2.7. A XII-a directiva a consiuliului 89/667/CEE
Capitolul III - Forme comunitare de organizare a activitatilor economice
3. Societatea Europeana ( SE )
3.1. Aspecte introductive si scurt istoric
3.2. Constituirea societatii europene
3.2.1. Constituirea prin fuziune
3.2.2. Constituirea unui holding SE
3.2.3. Constituirea prin formarea unei filiale SE
3.2.4. Transformarea unei societati pe actiuni preexistenta intr-o SE
3.3. Actul constitutiv
3.4. Structura si functionarea SE
3.4.1. Organele de administrare
3.4.1.1. Sistemul dualist
3.4.1.2. Sistemul monoist
3.4.2. Adunarile generale
3.5. Modificarea actului constitutiv
3.6. Situatii financiare, conturi anuale si situatii consolidate
3.7. Incetarea SE
3.8. Compatibilitatea cu dreptul romanesc
4. Asocieri Cooperatiste Europene ( SCE )
4.1. Aspecte generale
4.2. Constituirea SCE
4.2.1. Capitalul social
4.2.2. Actul constitutiv si inregistrarea SCE
4.2.3. Dobandirea calitatii de membru al unei SCE
4.2.4. Procedura de constituire
4.2.4.1. Constituirea prin fuziune
4.2.4.2. Transformarea unei societati cooperative existente intr-o SCE
4.3. Structura si functionarea SCE
4.3.1. Adunarea generala
4.4. Modificarea actelor constitutive
4.5. Valori imobiliare, alocarea profitului
4.6. Conversia intr-o cooperativa nationala
4.7. Reglementarea romana ( Societatea Cooperativa )
4.7.1. Natura juridica si capacitatea juridica
4.7.2. Constituirea societatilor cooperative
4.7.3. Calitatea de membru
4.7.4. Functionarea societatii cooperative
4.7.5. Modificarea actelor constitutive
4.7.6. Incetarea societatii cooperative
5. Grupul European de Interes Economic
5.1. Aspecte generale
5.1.1. Reglementarea juridica
5.1.2. Notiunea de Grup European de Interes Economic
5.2. Constituirea GEIE
5.3. Functionarea GEIE
5.4. Modificarea actului constitutiv
5.5. Incetarea GEIE
5.6. Reglementarea romana ( Grupul de Interes Economic )
5.6.1. Reglementarea GIE
5.6.2. Constituirea GIE
5.6.3. Functionare GIE
5.6.4. Modificarea GIE
5.6.5. Incetarea GIE
6. Modificarile Legii 441/2006 in privinta societilor comerciale

Alte date

?

Capitolul I – Aspecte generale

1. Notiuni introductive

1.1. Notiunea de societate comerciala din punct de vedere comunitar

In conceptia dreptului comercial roman, societatea comerciala poate fi privita cel putin in doua sensuri: 1. ca o institutie jurdica in sine, considerata a fi un organism constituit de regula pe baze asociative, cu scopul obtinerii unui anumit profit, de catre cei care s-au asociat, si in vederea realizarii unei activitatii comerciale

ca un contract, cu caracteristici proprii, determinate de specificul scopului pentru care s-a realizat acordul de vointa

fapte de comert

Daca in dreptul comercial roman, o persoana are calitatea de comerciant datorita savarsirii de fapte de comert, in dreptul comunitar o persoana obtine calitatea de comerciant pentru desfasurarea oricarei activitati cu caracter economic, cu scop patrimonial declarat. [1 Cristian Gheorghe, Drept comercial comunitar, Institutii de drept comunitar din perspectiva dreptului roman, Editura Logisticon – Bucuresti 2005, p. 59.]

Cu alte cuvinte, in dreptul comunitar comercial, distinctiile doctrinare in privinta caracterului comercial, in contrapunere cu cel civil, nu-si gasesc locul tocmai datorita acestei aboradari specifice, conform careia, orice activitate cu caracter economic si scop patrimonial declarat confera calitatea de comerciant subiectului sau.

Consideram ca aceasta abordare are o dubla utilitate in prezenta structura organizationala a UE. In primul rand, in privinta diferitilor comercianti, persoane fizice sau jurdice, din statele membre care sunt scutiti de indeplinirea unor noi formalitati legale in vederea constituirii sau reorganizarii propriei societati comerciale. In al doilea rand, aceasta abordare prezinta o utilitate practica in contextul armonizarii comunitare la nivelul pietelor nationale cu Piata Interna.

Totusi, legiutorul comunitar nu a avut aceeasi viziune extinsa in privinta obiectului de reglementare. Atunci s-a cand a realizat reglementarea pe calea dreptului secundar, diversitatea de structuri societare nascuta din diversitatea societatilor statelot membre a fost pastrata nealterata in corpusul directivelor. Legiutorul comunitar a preferat sa detalieze fiecare structura societara nationala, sub denumirea nationala proprie care face obiectul reglementarii, orice fel de echivalare fiind explicit exclusa. [2 Cristian Gheorghe, op.cit., p.60.]

1.2. Principiile creari si functionarii pietei interne a comunitatii europene

Unul din principalele obiective ale Comunitatii Europene, era infiintarea unei Piete Interne care avea ca urmarea inlaturarea obstacolelor din calea liberei circulatii a persoanelor,a marfurilor, a capitalurilor si a serviciilor . Acest deziderat a fost realizat prin intermediul Tratatului de la Maastricht, in anul 1993.

Piata Intena este definta ca “un spatiu fara frontiere interne, in cadrul caruia libera circulatie a marfurilor, a persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor este asigurata in conformitate cu dispozitiile Tratatului de la Maastricht”. [3 Tratatul de la Maastricht, art. 7A.]

Astfel, pentru crearea si functionarea acestei Piete Interne, legiutorul comunitar a instituit 4 libertati fundamentale: libertatea de miscare a persoanelor si servicilor, libertatea de miscare a marfurilor si libertatea de miscare a capitalurilor.

1.2.1. Libertatea de miscare a persoanelor si serviciilor

Aceste doua libertati sunt indispendabile in vederea exercitarii unei cetatenii europene si au cea mai mare incidenta in privinta infiintari si demararii activitatii formelor asociative economice reglementate la nivel comunitar.

Cele doua libertati sunt interdependente din punct de vedere economic, sprijinindu-se una pe cealalta in realizarea aceluiasi obiectiv, si anume realizarea Pietei Interne pentru exercitarea activitatilor economice.

Libertatea de stabilire reprezinta dreptul recunoscut resortisantilor statelor membre de a accede la activitatile nesalariale pe teritoriul statelor membre, prin intermediul unei “instalari” materiale si, eventual juridice. [4 Augustin Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Ed. II, Editura Universul Juridic – Bucuresti 2006, p. 98.]

Notiune de resortisant, poate fi privita din punctul de vedere a unei persoane fizice ca, orice persoana care are cetarenia unui stat membru, sau in ceea ce priveste o filiala a unei persoane juridice care isi are sediul social intr-un stat membru. [5 Augustin Fuerea, op.cit , p. 99.

]

Libertarea de stabilire se circumscrie tuturor protagonistilor relatiilor de munca, adica atat muncitorilor cat si angajatorilor. De aceea aceasta libertate include atat libertatea garantata lucratorilor si neingradita miscare a fortei de munca in spatiul economic european ( SEE ) dar, si libertatea de stabilire a unei forme de activitate economica de catre orice cetatean al UE.

Declararea acestei libertati trebuie urmata de un efort de compatibilizare a sistemelor normative nationale astfel incat, cetatenii unui stat membru vor avea dreptul sa practice activitati independente sau sa infiinteze si sa conduca intreprinderi in aceleasi conditii ca si cetatenii statului gazda. [6 Cristian Gheorge, op. cit., p. 59.]

Cu alte cuvinte, pentru realizarea acestui obiectiv va fi nevoie de impunerea unor masuri de recunoastere reciproca a diplomelor, certificatelor si a altor forme de recunoastere profesionala si de o armonizare dispozitiilor legale si a procedurilor nationale privind infiintarea unei forme de organizare a activitatii.

Libertatea de a presta servicii poate fi definita ca fiind dreptul de a oferi servicii persoanelor sau firmelor care isi au resedinta pe teritoriul altor state membre, avandu-se ca baza un sediu plasat in Comunitate. [7 Augustin Fuerea, op. cit., p. 100.]

Libertatea in cauza tinde sa elimine toate restrictiile care privesc oferirea de servicii de catre cetatenii unui stat membru catre cetatenii altor state membre.

Notiunea de “servicii” este reglementata in art. 50 al Tratatului de la Roma care stabileste serviciile ca fiind “ acele prestatii efectuate in mod firesc in schimbul unei remuneratii”. Tot in acelasi Tratat, legiutorul completeaza notiunea indicand catre acele activiati cu caracter industrial, comercial, artizanal sau activitati a unei profesiuni liberale.

Totodata nu orice fel de prestare de servicii beneficiaza de libertate comunitara, in sensul ca nu este suficient sa existe numai o activitate economica de prestare a unor servicii, ci este necesar, de asemenea, ca prestatia sa apartina unui resortisant al unui stat membru. [8 Augustin Fuerea, op. cit., p. 102.]