Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Alte date

Metodologia cercetarii

Avand in vedere ca esantioanele de lucru au fost aproape omogene din punct de vedere al dezvoltarii intelectuale, morale si comportamentale, mai ales ca metode de cercetare: observatia, convorbirea, experimentul pedagogic, teste si probe psihologice, metoda analizei rezultatelor activitatii.

1. Metoda observatiei

Pe parcursul activitatii de cercetare am recurs la cele doua tipuri de observatie: spontana, in care faptele mi-au fost puse la dispozitie in mod intamplator si observatie provocata, prin care am urmarit atent si sistematic unele manifestari de conduita, care au dus la cunoasterea cat mai profunda a particularitatilor individuale ale copiilor.

Observatia ca metoda de investigatie, nu este reductibila la simpla impresie asupra unei conduite, a unui document, ci se prelungeste intr-un act de clasificare, de incadrare a informatiei, in anumite concepte si de anticipare a unei relatii cauzale. Observand tinta copilului, comportamentului lui in colectiv, indeplinirea diferitelor sarcini ce I se incredinteaza, comportarea lui in diverse activitati, atitudinea sa fata de adulti si fata de ceilalti copii, mi-au ajutat printre altele, la cunoasterea nivelului de insusire a unor cunostinte de formare a unor priceperi, deprinderi si atitudini prin intermediul jocului didactic.

2.Metoda convorbirii

Consta intr-un dialog intre cercetator si subiectii supusi investigatiei, in vederea corelarii unor date in legatura cu fenomenele pe care le urmareste. Se desfasoara pe baza unui plan de intrebari dinainte elaborate. Daca pe parcurs intervin situatii neprevazute, cercetatorul se poate abate, intervenind cu intrebari suplimentare, lasand impresia ca dialogul se desfasoara cat mai natural posibil. Raspunsurile sunt consemnate imediat fara ca cel ce raspunde sa observe acest lucru.

3.Experimentul pedagogic

Metoda experimentarii, spre deosebire de cea a observatiei, provoaca faptele, furnizeaza date din faptele provocate special pentru rationamentul experimental al cercetarii. Deci experimentul este cercetarea unui fenomen modificat de cercetator, el „nu reprezinta decat o observatie provocata” asa cum rezulta din descrierile lui Claude Bernard. Interventia cercetatorului se intemeiaza pe ipoteza ca inovatia care va conduce in mod inevitabil la obtinerea unui randament mai bun in urma desfasurarii actiunii respective.

În cadrul experimentului sunt trei categorii variabile: independente (care constau in modificarile introduse sau conditiile nou create de cercetatori), dependente (care constau in rezultatele aparute in urma introducerii variabilelor independente) si intermediare (care mijlocesc relatiile dintre variabilele independente si cele dependente).

Cu ajutorul experimentului cercetatorul reuseste sa surprinda diferite relatii cauzale si functionale dintre cele trei categorii de variabile in vederea ameliorarii si perfectionarii actiunii educationale. Experimentul imbraca doua forme: una gnoseologica (de cunoastere a unor aspecte noi privitoare la actiunea educationala) si alta practica (de introducere a unor elemente noi in cadrul acestei actiuni).

Fazele experimentului pedagogic prezinta trei etape: preexperimentala, experimentala propriu-zisa si postexperimentala.

Etapa preexperimentala include cateva actiuni si operatii cum ar fi: stabilirea cadrului cercetarii, formularea ipotezelor, alcatuirea esantioanelor, alegerea metodelor si tehnicilor de cercetare, inregistrarea datelor, precizarea factorului experimental, stabilirea strategiei desfasurarii experimentului.

În etapa experimentala propriu-zisa se intocmesc elemente noi la nivelul esantionului experimental, se administreaza probele, se fac masuratori si determinari.

Etapa postexperimentala este etapa inregistrarii rezultatelor obtinute la cele doua esantioane (experimental si de control), de stabilire a diferentelor, de prelucrare statistica a datelor si de interpretare a rezultatelor. (1)

4. Testele si probele psihologice

Testul este o proba standardizata in ceea ce priveste normele de aplicare si masurarea, corespunzatoare unor trasaturi stabilite si consta intr-o sarcina de executat, indicata pentru orice subiect examinat, cu o tehnica de apreciere numerica precisa a rezultatelor exprimarii. Ca instrument proiectat special pentru depistarea si masurarea anumitor trasaturi psihice, testul psihologic se sprijina pe cercetarea stiintifica fiindca ii ofera o informatie plauzibila.

Prin specificul cercetarilor pedagogice, la care se studiaza efectul unor interventii instructiv - educative se fac masuratorile inainte si dupa acele interventii, pentru a evalua diferenta dintre rezultate.

Testul docimologic reprezinta un sistem de probe precise care studiaza examinarea si notarea progresului in munca de invatare. Probele aplicate folosesc ca instrumente de masurare obiectiva a randamentului, reliefeaza stadiul dezvoltarii proceselor psihice de cunoastere, nivelul de cunostinte, priceperi si deprinderi.

Rezultatele obtinute au relevat progresele obtinute, inregistrate la nivelul clasei si al fiecarui subiect in parte, dovedind ca probele aplicate au fost bine alese, ca tehnologiile didactice au fost in conformitate cu particularitatile de varsta.