Pagina documente » Stiinte Economice » Leasing, metoda moderna de finantare. Managementul riscului in operatiunile de leasing

Despre lucrare

lucrare-licenta-leasing-metoda-moderna-de-finantare.-managementul-riscului-in-operatiunile-de-leasing
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-leasing-metoda-moderna-de-finantare.-managementul-riscului-in-operatiunile-de-leasing


Cuprins

CUPRINS
Introducere 1
Capitolul I Aspecte generale privind operatiunile de leasing 4
1.1 Definitia leasingului 4
1.2 Istoria leasingului 7
1.3 Clasificarea operatiunilor de leasing 9
1.4 Participantii la operatiunea de leasing 14
1.5 Scheme de derulare si finantare a operatiunilor de leasing 15
Capitolul II Analiza evolutiei pietei leasingului in lume in ultimii ani in contextual evolutiei economiei mondiale 20
2.1 Cadrul economic mondial in ultimii ani 20
2.2 Primele 50 de tari 22
2.3 Pietele de rang inalt 29
2.4 Evolutia leasingului pe continentele americane 30
2.5 Evolutia leasingului in ASIA 32
2.6. Evolutia industriei leasingului in EUROPA 36
2.7 Piata leasingului in Romania 45
2.8. Tendinte in evolutia leasingului 47
Capitolul III Proceduri de calcul a ratelor de leasing, amortizarilor si a costurilor 48
3.1. Elementele componente ale ratelor de leasing 48
3.2 Calculul ratelor de leasing 54
3.3 Amortizarea plasamentului societatii de leasing 59
3.4 Costul operatiunilor de leasing pentru utilizator 62
Capitolul IV Comparatia leasingului cu alte forme de achizitionare a bunului 71
4.1. Achizitionarea bunului cu plata cash 71
4.2. Achizitionarea bunului prin contractarea unui credit bancar 72
4.3. Achizitionarea bunului cu plata in rate 73
4.4. Achizitionarea bunului in leasing 75
Capitolul V Managementul riscului in operatiunile de leasing 77
5.1 Generalitati privind managementul riscului 77
5.2. Riscul in operatiunile de leasing 86
5.3 Structura organizatorica a unui compartiment de gestiune a riscului 92
5.4. Program de implementare a compartimentului de gestiune a risculul 93
5.5 Cerinte de bazi pentru activitatea compartimentului de gestionare riscurilor 97
5.6 Cerinte privind pregatirea si perfectionarea profesionala 99
5.7 Rolul brokerului in asigurari si management de risc 102
Capitolul VI Concluzii si propuneri 104
6.1 Factorii care influenteaza derularea operatiunilor de leasing 104
6.2 Concluzii privind importanta leasingului 111
Bibliografie
Anexe

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERATIUNILE

DE LEASING

1.1 Definitia leasingului

Leasingul este un pas inainte in finantarea intreprinderilor care doresc sa isi achizitioneze utilaje si echipamente, dar care nu au posibilitati financiare. Aceasta tehnica de finantare care presupune un risc ridicat, vine sa dea satisfactie agentilor economici care nu pot sa obtina credite de la banci, ori nu vor sa-si greveze bunurile mobile si imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natura a afecta dinamismul specific domeniului comercial.

Interesul practic al leasingului este de a asigura finantarea integrala prin fonduri imprumutate a unei investitii fara ca beneficiarul sa constituie masuri asiguratorii; prin aceasta, leasingul se distinge de traditionala creditare a investitiilor, unde intreprinderea beneficiara suporta o parte din valoarea investitiei. De aceea, leasingul ca tehnica de finantare vizeaza in primul rand intreprinderile care urmaresc largirea activitatii si ridicarea performantelor, iar pe plan mai general, asigura progresul tehnic.

Termenul de leasing este necunoscut in limba romana, fiind preluat din jargonul economic si comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de tarile europene occidentale.

Definitia leasingului poate fi data atat din punct de vedere economic, cat si juridic.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezinta un contract complex care permite unei persoane sa obtina si sa utilizeze un lucru fara a plati imediat pretul.

Prima definitie legala a leasingului in Europa continentala provine din Franta, referindu-se doar la leasingul imobiliar, operatiunea numindu-se credit-bail. Operatiunile de credit-bail sunt cele prin care o intreprindere da in locatie bunuri imobiliare in vederea unei utilizari profesionale, cumparate de ea sau construite prin efortul ei financiar, daca aceste operatiuni, indiferent de calificarea lor, permit locatarului sa devina proprietarul bunurilor fie printr-o promisiune unilaterala de vanzare, fie prin achizitionarea directa ori indirecta a dreptului de proprietate a terenului pe care au fost edificate imobilele inchiriate, fie prin transferul de plin drept a dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate pentru acel locator. O definitie mai recenta a leasingului in Franta pune in evidenta functiile economice ale acestuia: leasingul reprezinta o finantare, in principiu integrala, a unei investitii productive garantata de beneficiar.

O definitie foarte sumara a leasingului a fost data in Germania prin circularele fiscale din anul 1971 si respectiv 1972, stabilind drept criteriu unic in caracterizarea contractului, durata sa fixa si perioada in care este reesalonata restituirea capitalului investit de finantator. Circularele mentionate prevad urmatoarele:

a) contractul este incheiat pe o perioada determinata (irevocabila), timp in care nici una din parti nu este indreptatita a proceda la reziliere;

b) marimea platilor care se fac de catre beneficiar, cuprinde, in afara costului de achizitie ori de productie, si toate cheltuielile accesorii suportate de societatea finantatoare.

În Italia, leasingul (locazione financiaro) este prevazut in mod expres prin Legea nr. 183 din 2 aprilie 1986, care Ia art. 17 alin. 2 defineste leasingul prin “inchirierea bunurilor mobile ori imobile, pe care finantatorul le dobandeste, ori le confectioneaza, in raport cu indicatiile date de utilizator, acesta din urma asumandu-si toate riscurile pe timpul valabilitatii contractului, avand si dreptul de a deveni proprietarul bunului primit in locatiune, cu conditia de a plati pretul stabilit la data incheierii”. Nu se specifica nimic despre natura platilor si a pretului.

In legislatia romana operatiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operatiuni prin care o parte, denumita locator, se angajeaza la indicatia unei alte parti, denumita utilizator, sa cumpere sau sa preia de la un tert, denumit furnizor, un bun mobil sau imobil si sa transmita utilizatorului posesia sau folosinta asupra acestuia contra unei plati numita redeventa, in scopul exploatarii sau, dupa caz, a achizitionarii bunului (Ordonanta 51/97, completata si modificata prin Legea nr. 90/28.04.1998, art. 1, alin. 1). In 1998 a aparut Legea privind reglementarea activitatii de leasing care a adus unele completari ordonantei initiale. Totusi, ultimele coordonate juridice in care se desfasoara aceasta activitate au fost stabilite in 1999 prin Legea 99.

Din punct de vedere economic, leasingul reprezinta o operatiune de finantare, pe baza unui contract de leasing, in care finantatorul asigura fondurile necesare pentru intreaga investitie. Pe toata durata contractului, inchiriatorul-proprietar permite utilizatorului-chirias sa foloseasca un anumit bun in schimbul promisiunii ultimului de a efectua o serie de plati (rate de leasing) pe durata contractului. Castigurile obtinute prin Ieasing sunt derivate din utilizarea bunului, nu din dreptul de proprietate asupra acestuia. O operatie tipica de leasing decurge astfel: utilizatorul hotaraste asupra echipamentului de care are nevoie, asupra intreprinderii producatoare, a marcii si modelului. De asemenea, specifica clar orice insusire speciala dorita a bunului, termenele de garantie, livrare, instalare si service-ul.

Totodata, utilizatorul negociaza pretul. Dupa ce echipamentul si aspectele importante au fost specificate, iar contractul de vanzare-cumparare negociat, utilizatorul incheie un contract de locatiune cu finantatorul-proprietar, negociind cu acesta durata contractului, ratele de leasing, daca taxele de vanzare, livrare, instalare vor fi incluse in pretul contractului, precum si alte considerente optionale. Termenul de leasing include o varietate de tranzactii de la cele in care leasingul reprezinta folosirea proprietatii inchiriate pentru o scurta perioada de timp, pana la cele in care leasingul este, de fapt, un mijloc de finantare a utilizatorului-chirias pentru a achizitiona bunul inchiriat.

Privit din punctul de vedere al societatii de leasing, leasingul constituie o cumparare a unui bun cu scopul inchirierii, urmata de o inchiriere in scopul vanzarii. Deci leasingul este o operatie de finantare (creditare) pe baza unui contract prin care utilizatorul poate folosi un bun cu posibilitatea de a-1 cumpara Ia finele locatiei, dupa ce a fost platita chiria aferenta si ultima transa de plata (pretul rezidual). Prin prisma finalitatii, operatiunea de leasing poate fi asemanata cu cea de vanzare-cumparare cu plata in rate, in cazul in care bunul trece in proprietatea beneficiarului. Deosebirea este aceea ca prin operatiunea de vanzare un anumit bun este cedat contra unei sume de bani, in timp ce prin leasing se cedeaza dreptul de folosinta a bunului respectiv.

Din punctul de vedere al benficiarului, leasingul reprezinta o forma de creditare in cadrul careia sumele necesare achizitionarii bunului se obtin din exploatarea acestuia, iar rambursarea lui se face esalonat, sub forma ratelor de leasing, si, in final a pretului rezidual. În aceasta situatie, leasingul apare ca o vanzare in rate, in cadrul careia dreptul de proprietate se transfera odata cu achitarea pretului rezidual, respectiv odata cu achitarea bunului. Diferenta fata de vanzarea in rate se observa la durata de rambursare a ratelor, care este de minim 75% din durata de functionare normala a bunului, in anumite tari.

1.2 Istoricul leasingului

Leasingul, ca tehnica de afaceri economice, a aparut dintr-o nevoie stringenta de a solutiona o problema.

Inca din antichitate s-a observat ca beneficiile sunt obtinute prin folosinta unui lucru, avand mai putina importanta cine detine titlul de proprietate. Prin anii 210, in orasul samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le inchiriau fermierilor, pastrand o evidenta a acestui fapt pe placi de argila. Aristotel exprima ideea ca „bogatia nu se masoara prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar daca sunt proprietatea altora” — Aristotel, „Retorica”.

Leasingul isi afla radacinile in forma arhaica a creditului pe care o constituia in dreptul roman „fiducia”: imprumutatorul isi rezerva pentru garantia creantei sale proprietatea unui lucru.

Exista o mare asemanare a leasingului si in special a modalitatii „sale and lease-back” cu forma arhaica a gajului din dreptul roman „fiducia cum creditare”. In cadrul operatiunii „fiducia cum creditare”, imprumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui bun mobil sau imobil in patrimoniul imprumutatorului (fiduciar) cu titlu de garantie a imprumutului primit. La randul sau, fiduciarul se obliga sa-i restituie bunul dupa inapoierea datoriei. In practica, datorita necesitatilor economice sau sociale, imprumutatul pastra in mod frecvent folosinta bunului vandut.

In epoca moderna, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, aveau loc in S.U.A. primele operatiuni care prefigurau leasingul. In 1877 aparatele de telefon au fost inchiriate abonatilor, iar acest contract avea sa fie denumit „lease”. In 1936, Safe Stores Inc. a cumparat un teren pe care ulterior a ridicat super-magazinul Safeway Stores; avand nevoie de capital mobil, acesta l-a vindut imediat unui grup de investitori care la randul lor l-au lasat spre exploatare fostului proprietar, in regim „lease” pe o perioada indelungata.

Cam in aceeasi perioada, o operatiune similara lease-back-ului avea loc in Ohio. Operatiunea consta in vinderea unui imobil catre o banca, cu titlu de garantie (trustee), imobil ce urma sa fie exploatat de vanzator in regim de „lease” timp de 99 de ani, dupa care utilizatorul avea optiunea cumpararii bunului.

Leasingul (lease financing) s-a folosit in S.U.A. in anii 30 pentru finantarea bunurilor imobile. La inceputul anilor 50, el a inceput sa fie folosit si ca instrument de finantare a echipamentelor mobiliare. Operatiunile de lease financing s-au dezvoltat foarte mult dupa al II-lea razboi mondial si datorita incurajarilor pe care S.U.A. le-au dat prin facilitatile fiscale.

In 1950, peste 150 de universitati si colegii americane erau angajate in tranzactii de „sale and lease-back”, beneficiiind de multiple avantaje fiscale. Principalele sustinatoare ale operatiunilor de „sale and lease-back” au fost marile companii de asigurare.

Leasingul echipamentelor (finance equipment leasing) a aparut in 1952, odata cu primele societati specializate de leasing.

Leasingul financiar este strans legat de numele omului de afaceri californian Schoenfeld, care a fondat in 1952, alaturi de cativa parteneri, intre care si D.P. Bootle Jr. „United States Leasing Corporation” - prima societate specializata in operatiuni de leasing al echipamentelor mobiliare, societate care este si astazi una din cele mai puternice in domeniu. Schoenfeld si D.P. Bootle pot fi considerati pe drept cuvant, parinti ai leasingului modern. Principalele sustinatoare ale leasingului echipamentelor industriaie au fost bancile, fie indirect, prin intermediul unor societati specializate de leasing, fie direct dupa ce acestea au primit autorizatia sa desfasoare asemenea operatiuni.

În 1963, cea mai importanta retea bancara, National Banks, a primit aceasta autorizatie urmata de Bank Holding Companies in 1970. Pana in anul 1975, deci in mai putin de 15 ani, bancile fusesera autorizate sa desfasoare operatiuni de leasing in mod direct in 41 de state americane.

Dezvoltarea exploziva a leasingului in America a avut loc pe fondul unei economi expansive si intr-un climat fiscal incurajator.

Foarte rapid, aceasta operatiune a fost preluata in Marea Britanie, pentru ca apoi, incepand cu anii 60, sa se raspandeasca in Europa continentala (Franta, Olanda, Belgia etc.), unde au aparut reglementari juridice specifice. Ca si in Statele Unite, prima forma a leasingului care s-a raspandit in Marea Britanie a fost „sale and lease-back”.

In Marea Britanie, cele mai multe dintre societatile de leasing - „leasing companies” - sunt infiintate si sustinute de banci. Ele beneficiaza de un regim fiscal extrem de favorabil. Valoarea bunului, spre exemplu, poate fi dedusa pana la 100% din profitul impozabil. Acest fapt a determinat ca si Marea Britanie sa cunoasca o dezvoltare exploziva a acestor societati, ele finantand un sfert din totalul investitiilor de la finele anilor 80.

In anul 1972 a luat fiinta Federatia Europeana a Societatilor de Leasing, LEASEUROPE, care controleaza aproximativ 80% din industria leasingului european Aceasta a ajuns ca pana in decembrie 1993 sa cuprinda 25 de tari afiliate si 1054 institutii membre. In acel an, Franta avea cele mai multe societati de leasing (103 in leasing mobiliar si 124 in leasing imobiliar), dar pe de alta parte nu avea nici o societate specializata pe ambele tipuri de leasing.

1.3 Clasificarea operatiunilor de leasing

Complexitatea si diversitatea operatiunilor de leasing sunt puse in evidenta prin clasificarea lor in anumite clase, in functie de durata inchirierii, ponderea ratelor in pretul net de vanzare, partile participante si alte criterii.

In functie de durata inchirierii, operatiunile de leasing se clasifica in:

a) leasing pe termen scurt — consta in inchirierea bunurilor pe o durata de cateva ore, zile sau luni, mai multor beneficiari, in vederea amortizarii. Operatiunile de “renting” sau „hire” sunt vazute ca operatiuni intermediare de leasing, insa ele nu indeplinesc conditia esentiala a unui contract de leasing (de a nu fi revocat de niciuna dintre parti). Operatiunea de hire presupune inchirierea unor echipamente, mijloace de transport etc. pe o perioada scurta (cateva ore, o zi) odata cu service-ul aferent. La renting, perioada este ceva mai mare decat in cazul anterior.

b) leasing pe termen mediu - (equipment leasing) - presupune amortizarea bunului prin inchirierea consecutiva a acestuia mai multor beneficiari pe termene scurte de 2-3 ani.

c) leasing pe termen lung (plant leasing) — se realizeaza pe termen lung, durata normala de leasing corespunzand celei de functionare normala a bunului; dupa perioada de inchiriere beneficiarul poate opta pentru cumpararea acestuia la un pret inferior celui initial. Leasingul pe termen lung se practica in mod frecvent pe piata bunurilor imobiliare pentru cladiri complet utilate.

Oferta anului

Reducere 2020