Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Introducere 2
Capitolul 1: Consideratii generale privind tezaurul Romaniei de la Moscova 3
1.1. Evacuarea tezaurului ?n Rusia 3
1.1.1. Primul transport 7
1.1.2. Al doilea transport 9
1.2. Situatia tezaurului din Moscova 10
Capitolul 2: Situa?ia tezaurului ?n timpul revolu?iei din Rusia 13
2.1. Evolutia relatiilor romano-ruse in perioada 1917-1920 13
2.2. Problema tezaurului ?n fa?a conferin?elor interna?ionale 18
2.2.1. Conferin?a de pace de la Paris 18
2.2.2. Conferin?a de la Copenhaga 19
2.2.3. Conferin?a de la Var?ovia 19
2.2.4. Conferin?a economic? de la Genova 22
2.2.5. Conferin?a interna?ionala de la Lausanne 22
2.2.6. Conferin?a rom?no-sovietic? de la Viena 22
Capitolul 3: Tratativele de recuperare a tezaurului 25
3.1. Prima restituire din 1935 26
3.2. Tezaurul in perioada 1941-1956 27
3.3. Ceasusescu si tezaurul 29
3.4. Situatia tezaurului in perioada 1989-2003 31
3.5. Problema tezaurului dupa 2003 33
Capitolul 4: Urm?rile evacu?rii tezaurului rom?n la Moscova 37
Concluzii 44
Bibliografie 45
Anexe 47

Alte date

Aproape un secol a trecut, de cand tezaurul roman a fost transportat in Rusia. Asupra lui, in acest timp, s-a scris destul de mult. Cercetatorii seriosi si iubitorii de senzational si-au spus cuvantul. Cu toate acestea opinia publica este tot atat de putin lamurita astazi, ca si acum 95 de ani.

Problematica Tezaurului Romaniei depus la Moscova in timpul Primului razboi mondial face obiectul de discutii al Comisiei comune romano-ruse pentru studierea problemelor izvorate din istoria relatiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului romanesc. Aceasta Comisie a fost creata in baza Declaratiei comune a ministrilor afacerilor externe roman si rus semnata la 4 iulie 2003, concomitent cu Tratatul politic de baza.

Comisia a avut trei sesiuni, prima la Bucuresti, in anul 2004, a doua si a treia la Moscova, in anul 2005, respectiv, in anul 2006. Ulterior, partea rusa nu a mai dat curs invitatiilor repetate ale partii romane pentru organizarea unei noi sesiuni a comisiei comune.

În cadrul recentelor discutii bilaterale la nivel de ministri ai afacerilor externe (februarie 2009), partea romana a solicitat sprijinul partii ruse in vederea impulsionarii organizarii unei noi sesiuni a acestei comisii in cel mai scurt timp posibil.

Pana in prezent au fost discutate aspecte privind contextul istoric in care a avut loc depozitarea Tezaurului Romaniei la Moscova si privind perioada imediat urmatoare (1916-1918), problema aurului Bancii Nationale a Romaniei, probleme de drept international conexe depozitarii Tezaurului Romaniei la Moscova, elemente legate de dialogul bilateral si multilateral pe marginea problemei Tezaurului Romaniei, precum si aspecte de natura organizatorica care tin de functionarea Comisiei comune.

Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei depus la Moscova in 1916 si 1917 este mereu o proble­ma deschisa. Nu atat de conditiile istorice in ca­re a fost transportat si depus spre pastrare la Mos­cova, cat mai ales de interpretarile care s-au dat acestei probleme in diverse momente ale ac­tualitatii. Un recent seminar organizat de BNR a avut marele merit ca a prezentat intr-o forma ex­trem de interesanta atat documentele care de­monstreaza drepturi istorice de necontestat, cat si cativa participanti directi la incercarile de recuperare a tezaurului.

Capitolul 1: Consideratii generale privind tezaurul Romaniei de la Moscova

1.1. Evacuarea tezaurului in Rusia

Problema tezaurului Romaniei la Moscova reprezinta un moment de o importanta deosebita din istoria relatiilor politice romano-ruse. Aceasta starneste in continuare interesul autoritatilor politice, istoricilor si al publicului larg.

Gravele erori ale guvernului liberal condus de I.I.C. Bratianu, coruptia si armata nepregatita formata din romani “admirabil de dezorganizati” [1 Gener?lul Berthelot], la care se adaugau si neindeplinirea promisiunilor aliatilor vor aduce Romania intr-o situatie dificila.

Debutul interventiei Romaniei in primul razboi mondial, in 1916, s-a petrecut sub auspicii nefavorabile, sub amenintarea crescanda a armatelor germane de sub comanda maresalului Mackensen, pregatite de invazie pe teritoriul Romaniei. Dezechilibrul intre fortele beligerante in acest sector al frontului era net in favoarea inamicului nostru. Pericolul iminent al unor pierderi de vieti omenesti, distrugeri de bunuri, acapararea tezaurului Romaniei, a determinat retragerea din Bucuresti a familiei Regale, a Guvernului Romaniei, a institutiilor fundamentale in Moldova si stabilirea lor la Iasi, devenit astfel capitala vremelnica a Romaniei.

În toamna anului 1916, dupa ocuparea de catre armatele Puterilor Centrale a celei mai mari parti din teritoriul tarii, conducerea statului, institutiile centrale si o mare parte a populatiei s-au refugiat la Iasi. În aceste conditii, prin decretul nr. 3120 din 17 / 30 noiembrie 1916, s-a hotarat evacuarea in acelasi oras si a Bancii Nationale a Romaniei [2 Const?nt?n ?. Ba?co??nu, ?stor?? pol?t?ce? no?stre monet?re s? ? Banc?? N?t?on?le . 1914-1920, vol. ?l ???-le?, Bucurest?, Ed?tur? Mon?torul Of?c??l s? ?mpr?mer??le St?tulu?. ?mpr?mer?? N?t?on?la, 1933, p. 133.], astfel:

“Art.1. Sediul central al Bancii Nationale a Romaniei, pe ziua de 15 noiembrie 1916, se stramuta de la Bucuresti la Iasi.

Art.2. Toate operatiunile care, dupa legea si statutele Bancii, se faceau la Bucuresti, se vor face la Iasi, unde va fi sediul Consiliului General si al celui de Administratiune [3 Drept urm?re ? ?ceste? dec?z??, tez?urul B.N.R. v? f? ev?cu?t l? ??s?.].

La Bucuresti se vor face numai operatiunile ce va hotari Administratiunea Centrala a Bancii.

Art.3. Ministrul nostru secretar de stat la Departamentul justitiei, este insarcinat cu executarea acestui decret.” [4 “Mon?torul Of?c??l “, nr.189 d?n 20 nov 1916.]

Se produsese o prabusire a moralului general, determinata, asa cum consemna Radu R. Rosetti “atat de infrangerile ce le suferisem pana atunci, cat si de retragere si de greutatile sale” [5 R?du R. Rosett?, Martur?s?r? (1914-1919), vol. ?l ???-le?, Ed?t?e ingr?j?ta, stud?u ?ntroduct?v s? note de M?r?? Georgescu , Ed?tur? Model?sm, Bucurest?, 1997, p. 172]. Situatia era foarte grea. Constantin Kiritescu arata ca “ În genere, domnea in public credinta ca frontul nu va putea rezista si ca, prin urmare, Moldova nu este decat o prima etapa a evacuarii definitive spre Rusia“ [6 Const?nt?n K?r?tescu, ?stor?? razbo?ulu? pentru intreg?re? Roman?e?, 1916-1919, vol. ?l ??le?, Bucurest?, Ed?tur? St??nt?f?ca s? Enc?cloped?ca, 1989, p. 13]. Rusii exercitau presiuni puternice pentru evacuarea in Rusia a familiei regale, guvernului, armatei, principalelor organe ale administratiei si a populatiei civile refugiate romanesti. Motivul invocat de acestia era reprezentat de aglomerarea umana din Moldova care punea in pericol comunicatiile trupelor ruse de pe frontul romanesc cu bazele de aprovizionare din interiorul Rusiei [7 Cr?st??n Paunescu, M?r??n Stef?n, Tez?urul Banc?? N?t?on?le ? Roman?e? l? Moscov? . Documente, Cuvant in??nte Mugur ?sarescu, Bucurest?, Ed?tur? Fund?t?e? Cultur?le M?g?z?n ?stor?c, 1999, p. 12]. În acest sens, Radu R. Rosetti nota: “Aflam insa de la Iasi de la Ion si Vintila Bratianu, de la camarazi si de la altii aflati in posturile de conducere, greutatile ce le intampinau din partea rusilor care voiau sa evacueze armata si guvernul nostru in Rusia, ceea ce evident nu se putea admite atata vreme cat ramanea un petic oricat de mic de teritoriu national neocupat de adversar” [8 R?du R. Rosett?, op. c?t., p. 172]. Însa acesta evacuare nu s-a produs. Constantin Kiritescu sublinia faptul ca “Statul roman, regele, guvernul, armata si principalele organe de aministratie ale tarii si ale marii opere de refacere a puterii noastre militare au ramas aci, legate de pamantul stramosesc” [9 Const?nt?n K?r?tescu, op. c?t., p. 14.].

În urma unor consultari si analize cu reprezentantii Puterilor Aliate, alaturi de care Romania intrase in razboi, Franta, Anglia, Rusia, s-a conturat ideea de a stramuta tezaurul Romaniei intr-o tara care sa ofere garantia pastrarii in deplina siguranta a acestuia si restituirea lui dupa incheierea razboiului.

La 8 / 21 decembrie 1916, in scrisoarea nr. 777 a Ministerului de Finante adresata vice-guvernatorului Bancii Nationale I.G. Bibescu, se aratau urmatoarele: “„Stramutarea Bancii Nationale de la Bucuresti la Iasi, impreuna cu stocul sau metalic, a fost negresit facuta in scop de a asigura aceasta institutiune si averea Statului, cat si averile care au o relatiune mai stransa cu Statul. Stocul metalic al Bancii garantand intreaga circulatie a biletelor de banca, prezentand astazi o mare parte din averea publica, trebuie sa fie aparat cu mare bagare de seama de un asemenea rizic ... În consecinta s-ar impune poate trebuinta de a se lua si de Banca noastra Nationala precautiuni, ce s-au luat de puternica Banca Nationala a Frantei, asigurand stocul metalic intr-o tara straina. Daca Banca noastra Nationala ar crede, precum credem si noi, ca aceasta precautiune nu ar fi de prisos, atunci v-am propune mutarea stocului si a oricaror valori ar crede Banca la Moscova, unde tezaurul Imperiului aflat la Kremlin ofera o mai mare securitate decat oriunde. (sublinierea noastra). Transportul in alt loc, spre exemplu la Londra, este si mult mai greu si expus pericolului transportului pe mare, amenintat de submarinele germane.

Demersurile sunt facute de pe acum pe langa Guvernul rusesc pentru ca mutarea averei Statului de la Casa de Depuneri si de la Ministerul Finantelor sa se poata eventual duce tot la Moscova.” [10 V?or?c? Mo?suc (coord.), Tez?urul Roman?e? l? Moscov? . Documente (1916-1917), Bucurest?, Ed?tur? Globus, 1993, p. 32.]. La 11/24 decembrie 1916, in scrisoarea nr. 53.402 a Bancii Nationale, adresata Ministerului de Finante ca raspuns la scrisoarea nr. 777 de la 8/21 decembrie 1916, se faceau urmatoarele precizari: “Stramutarea tezaurului in tara straina prezentand o gravitate exceptionala, avem onoarea a va aduce la cunostinta, Domnule Ministru, ca, conform votului Consiliului General al Bancii, nu vom putea proceda la incarcarea tezaurului, adica la predarea lui in mina unor functionari straini, decit daca ni se va comunica conventiunea incheiata cu guvernul Imperiului rus pentru garantarea acestui tezaur si autorizarea data unor anume functionari de a primi acele valori in miinile si sub responsabilitatea guvernului imperial rus“ [11 ?b?dem, p. 33.]. În aceeasi zi, Ministerul de Finante, trimitea Bancii Nationale a Romaniei, adresa nr. 1152, prin care se stipulau urmatoarele: “Raspunzand adresei dv. nr. 53/402 din 11 decembrie 1916, va comunic ca puteti expedia in toata linistea stocul metalic al Bancii Nationale la Moscova, spre a fi depus in tezaurul imparatesc de la Kremlin” [12 ?b?dem, p. 34.]. A doua zi, prin jurnalul Consiliului de Ministri nr. 20910 bis, din care au facut parte Ion C. Bratianu, Victor Antonescu, Vintila Bratianu, Al. Constantinescu, M. Perechide, C.I. Istrate, M.G. Cantacuzino, E. Costinescu, I.G. Duca, D. Greceanu, Take Ionescu si G. Marzescu, se hotara faptul ca “este nevoie sa se puna in siguranta, in Rusia, tezaurul Bancii Nationale si aproba transferarea lui“ [13 ?b?dem, p. 39.].

Legea votata in aceeasi zi si promulgata prin Decretul nr. 3204/24 decembrie 1916 sanctioneaza hotararea Consiliului de Ministri din jurnalul de mai sus si prevede la articolul 1 :

„... Consiliul General al Bancii va putea stramuta tezaurul Bancii in oricare alta parte cand va crede ca o asemenea masura ar fi necesara pentru a pune tezaurul in siguranta ...”

În toata acesta perioada, au avut loc negocieri cu guvernul imperial rus prin intermediul generalului Mossoloff care il inlocuia pe ministrul rus la Bucuresti, Poklewsky-Koziell, care se afla in concediu.

O serie de oameni politici si bancheri s-au opus trimiterii tezaurului in Rusia. Unul dintre acestia era si bancherul Mauriciu Blank, care sustinea ideea expedierii tezaurului la Londra, chiar daca se cerea o prima de asigurare de 10 milioane de lei. Declaratia acestuia suna astfel: “Cunosc Rusia - a raspuns bancherul - cunosc mobilitatea spiritelor de acolo si nesiguranta terenului pe care se calca in acel vast imperiu. Un asemenea depozit in mana Moscovei nu este sigur in clipele actuale si vom avea deziluzii amarnice. Mult mai indicat ar fi sa trimitem tezaurul la Londra”.

Bancherului i s-a replicat ca “rusii s-ar simti jigniti prin faptul ca prefeream puternica Anglie tarii lor. Si apoi calatoria tezaurului pana la coasta Norvegiei si de acolo cu vaporul spre Londra ar costa ca prima de asigurare vreo 10 milioane”.

Replica insa nu l-a descurajat pe bancher “Consider - spunea el – ca intr-o vreme cand se prapadesc miliarde prin razboi, o prima de asigurare chiar de 10 milioane pentru tezaurul tarii noastre nu este exagerata. Dar mai este si o alta cale. Ce ar fi sa incredintam tezaurul nostru Bancilor din Cristiana? Am lua cu chirie la acele Banci atatea safeuri cate ne trebuie si vom avea toata linistea”.

Obiectia ca Rusia s-ar simti jignita in cazul in care Romania ar depozita tezaurul in alta tara a fost din nou ridicata fata de solutia data problemei de bancher care nu s-a lasat invins.

“Bine – a continuat el – in acest caz am putea recurge la urmatoarea combinatie care sa scoata Romania din joc. Vom spune Guvernului rusesc ca Romania incheie la Londra un imprumut important si ca in acest scop ni se cere ca gaj tezaurul. Vom interveni pe langa Guvernul englez ca sa confirme aceasta, inlesnindu-ne astfel asigurarea tezaurului nostru intr-o tara neutra. Dar pentru Dumnezeu nu-l trimiteti in Rusia”.

Au existat doua argumente decisive in luarea deciziei trimiterii tezaurului la Moscova. În primul rand transportul tezaurului prin Rusia, care era o mare putere si aliata Romaniei, ar fi putut fi interpretat ca o jignire adusa guvernului rus. Un al doilea motiv era reprezentat de faptul ca trimiterea tezaurului in alta tara, datorita drumului nesigur, necesita o prima de asigurare care ajungea pana la o treime din valoarea acestuia [14 ?on C?l?fete?nu, N?col?e T?tulescu s? Tez?urul Roman?e? de l? Moscov? (1917), in N?col?e T?tulescu . Etern?t?te? unu? dest?n exempl?r, ( coord. L?urent?u Gut?ca-Florescu , Dor?n Teodorescu ), Sl?t?n?, Ed?tur? “Un?vers?t?te? pentru tot?”, 2005, p. 99]. Guvernul rus isi dadea acordul pentru a primi tezaurul Romaniei. Totodata rusii garantau integritatea acestuia in timpul transportului cat si dupa sosirea si depunerea acestuia la Kremlin [15 Cr?st??n Paunescu , M?r??n Stef?n , op. c?t., p. 16.].

1.1.1. Primul transport

Primind asigurarile necesare, statul roman a trimis, la 14/27 decembrie 1916, dupa incheierea unui protocol la Iasi, intre ministrul de finante al Romaniei, Victor Antonescu si ministrul rus Mossoloff [16 V?or?c? Mo?suc (coord.), op. c?t., p. 39.], un prim transport, care continea valori ale Bancii Nationale si ale Casei Regale. Bijuteriile reginei Maria, trimise prin intermediul acestui transport, erau evaluate la 7 000 000 lei aur [17 Cr?st??n Paunescu , M?r??n Stef?n , op. c?t., p. 17.]. La 16 / 29 decembrie 1916, cu ocazia depunerii la Kremlin, s-a semnat un protocol in care era evidentiat continutul lazilor cat si valoarea totala a transportului in lei aur (321.580.456, 84) [18 V?or?c? Mo?suc (coord.), op. c?t., p. 42.].

Întregului tezaur incredintat delegatului Guvernului Rus si incarcat in prezenta sa, ii era asigurata de catre Rusia transportarea la Moscova, siguranta depozitarii si reintoarcerea in tara. Inventarierea urmand a se face la depozitare.

Dupa incarcarea tezaurului a fost incheiat un protocol in trei exemplare originale: unul pentru reprezentantul rus, unul pentru ministrul roman de finante, iar ce de al treilea pentru delegatii Bancii.

Dupa semnarea protocolului, V. Antonescu certifica : “(…) ca Banca Nationala a Romaniei a transportat tezaurul sau prin interventia si cu consimtamantul Guvernului roman si ca tezaurul constituie proprietatea privata a Bancii Nationale a Romaniei” [19 ?hr. M.?.E., fond 71/1914, E2, P?rte? ?, vol 183, f.50-53.].

La 21 decembrie 1916, tezaurul ajunge la Moscova, unde a fost intocmit un protocol provizoriu de receptie a casetelor, care au fost depozitate in Palatul Armurelor la Kremlin, intr-un departament de rezerva al Bancii de Stat din Moscova.

La 9 ianuarie delegatii romani si cei rusi au inceput operatiunea de inventariere ce s-a incheiat la 4 februarie 1917.

Dupa inventariere s-a constatat ca tezaurul Bancii Nationale era de 314.580.456,84 lei si era inchis in 1738 de casete, acestora alaturandu-se si cele doua casete cu bijuteriile Reginei.

La 16 februarie 1917 [20 ?hr. M.?.E., fond 71/1914, E2, P?rte? ?, vol.183, f.54-60, ?cest protocol ? fost semn?t de: V?s?l ??covlevc? Kov?ln?tk?, N.V.Ven??m?nov, V.?. ??covlev s? Th. C?p?t?nov?c?, M.Z. Dum?trescu s? ?. S?l?gny, in p?tru exempl?re s? in prezent? consululu? roman l? Moscov? P. Guer?n] s-a incheiat un protocol definitiv ale carui rezultate sunt:

Numar casete

Continut

Valoare totala in lei aur

111

Lire engleze

22.357.076,04

550

Coroane austriace

92.188.488,00