Pagina documente » Recente » Protectia consumatorilor in UE. Analiza cadrului general si a cazurilor particulare

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. PROTECTIA CONSUMATORILOR-TEORIE SI REALITATE 4
1.1.Problematica protectiei consumatorilor pe plan international 6
1.2.Optiunile Uniunii Europene privind protectia consumatorilor 13
1.3. Realizari ale Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor 15
CAPITOLUL 2. PROTEC?IA SOCIAL? ?I OBIECTIVELE PROGRAMELOR DE PROTEC?IA CONUMATORILOR 16
2.1. Conceptul de protec?ie 16
2.2 Structura c?mpului de ac?iune al protec?iei consumatorilor 17
2.3 Ap?rarea drepturilor consumatorilor 24
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ . STRATEGIA UE PENTRU POLITICA DE PROTEC?IE A CONSUMATORILOR 2007-2013 30
3.1. Rolul Politicii UE de protec?ie a consumatorilor 31
3.2.Obiective 33
3.3.Priorit??i 34
CONCLUZII 42
BIBLIOGRAFIE 43

EXTRAS DIN DOCUMENT

Protectia consumatorului, ca de altfel si protectia sanatatii, sunt domenii in care acquis-ul comunitar poate fi usor utilizat in dublu sens: fie pentru protectia efectiva a unor obiective si standarde comunitare, de integrare a sistemelor juridice si economice ale statelor membre ale UE, fie pentru justificarea unor masuri cu caracter protectionist din partea diferitelor state membre. Din aceasta perspectiva, capitolul 23 interfereaza si trebuie interpretat in stransa legatura cel putin cu primele sase capitole ale acquis-ului comunitar, dar nu numai. Numeroase decizii ale Curtii Europene de Justitie au ilustrat acest aspect, jurisprudenta in materie fiind cel putin la fel de variata ca si acquis-ul insusi.

Sanatatea si protectia consumatorului sunt domenii foarte vaste. Ele includ subdomenii cum ar fi: protectia sanatatii si a consumatorului in privinta produselor alimentare, a confectiilor, jucariilor, produselor cosmetice, a detergentilor sau a bauturilor alcoolice, etc.

CAPITOLUL 1. PROTECTIA CONSUMATORILOR-TEORIE SI REALITATE

Protectia consumatorilor se inscrie in cadrul politicilor sociale promovate de catre orice stat. [1 Blythe J., “Comportamentul consumatorului”, Ed. Teora, Bucuresti, 2008, pag. 11]

Totodata, ea trebuie, datorita importantei pe care o prezinta, sa se constituie intr-o politica de sine statatoare cu obiective, prioritati si insrumente proprii.

In prezent, consumatorul in calitatea sa de purtator al cererii de marfuri a devenit un real partener de piata, ale carui pozitii ocupate in cadrul pietei se consolideaza pe masura dezvoltarii societatii. Comportamentul de cumparare al consumatorilor afecteaza din ce in ce mai multe intreprinderi, organizatii, organisme si institutii; de aceea, consumatorului ii este acordata o atentie din ce in ce mai mare.

Relatiile complexe dintre agentii economici genereaza aspecte extrm de diverse care pot face obiectul unor programe de protectie a consumatorilor. Atat guvernele, cat si alte organisme ce activeaza in domeniul protectiei consumatorilor isi stabilesc anumite structuri si domenii pentru programele lor de protectie a consumatorilor. Dar sunt anumite domenii ale protectiei consumatorilor asupra carora s-au oprit toate guvernele, asociatiile, institutiile si organismele cu implicatii in protectia consumatorilor. Aceste domenii sunt : [2 Catoiu Iacob; Teodorescu Nicolae, „Comportamentul consumatorului: Abordare instrumentala”, Ed. Uranus, Bucuresti, 2007

]

? imbunatatirea consumului populatiei prin politicile sociale ale statelor;

? asigurarea calitatii bunurilor si serviciilor oferite spre vanzare in cadrul pietei;

? asigurarea unui sistem de preturi in concordanta cu cerintele pietei si cu calitatea produselor;

? organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori;

? apararea consumatorilor impotriva practicilor comerciale agresive si a publicitatii mincinoase.

Organizatia Natiunilor Unite a stabilit prin rezolutia 39/248 din aprilie 1985 o serie de „principii directoare” pentru protectia consumatorilor, menite sa asigure guvernelor tuturor tarilor un cadru care sa poata fi folosit in elaborarea si fundamentarea politicii si legislatiei pentru protectia consumatorilor.

„Principiile directoare” privind protectia consumatorilor,document adoptat de Adunarea Generala a ONU in 1985, este rezultatul eforturilor pe plan international ale Organizatiei Mondiale a Consumatorilor, Consumers International, formata in 1960 de cele cateva asociatii nationale de consumatori existente la acea vreme.

In prezent, Organizatia Mondiala a Consumatorilor cuprinde peste 200 de organizatii membre din aproape toate tarile lumii. Aceste organizatii s-au intalnit in noiembrie 1997 la Santiago, in cadrul celui de-al 15-lea congres mondial, sub deviza „Puteri sporite pentru consumatori in secolul 21. Consumatorii in societatea civila”. [3 Coleman Richard, „The Continuing of Social Class to Marketing”, Journal of Consumer Research, 1983, pag. 280]

Mesajul congresului a fost foarte clar:in toate tarile, oamenii, in calitatea lor de consumatori, joaca un rol crucial in dezvoltarea institutiilor care apar ca urmare a procesului continuu de democratizare si liberalizare economica. [4 Sarbulescu, Ioan, Petre, Vasile, Constantinescu, Dan,Protectia consumatorilor si concurenta de piata:Radiografie, analiza, diagnostic, Editura Tipo-Radical, 2003 ]

Potrivit acestui cadru, se poate considera ca politica de protectie a consumatorilor vizeaza urmatoarele obiective: [5 Dumitrescu Luigi, „Marketingul Serviciilor”, Ed. Universitatii Lucian Blaga, Sibiu, 1999 , pag. 88

]

? promovarea unei cooperari internationale in domeniul protectiei consumatorilor;

? facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare cerintelor consumatorilor;

? promovarea eticii producatorilor si distribuitorilor de produse si servicii catre consumatori;

? stabilirea unui sistem de prioritati privind protectia consumatorilor din fiecare tara;

? asigurarea accesului consumatorilor la informatii corecte;

? crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

? asigurarea unor posibilitati reale de despagubire a consumatorilor;

? crearea, in fiecare tara, a unor organisme care sa-si asume responsabilitati de protectie a consumatorilor;

? asigurarea libertatii consumatorilor de a se uni in vederea realizarii de actiuni care au drept scop apararea intereselor lor;

? incurajarea si sustinerea concurentei si competitivitatii care sa contribuie la cresterea gamei sortimentale, la preturi avantajoase pentru consumatori.

Organizare protectie consumatorilor sub forma unui proces complex, in care este implicata atat puterea publica, cat si consumatorul insusi, are in vedere: [6 Mihut I.; Pop M., „Consumatorul si Managementul Ofertei”, Ed. Dacia, Cluj, 2006, pag. 259

]

? legislati asigurata la nivel national si international care sa stea la baza protectiei consumatorilor;

? institutiile publice create special pentru a veghea asupra protectiei consumatorilor din fiecare tara (Oficiul de Protectie a Consumatorilor);

? ministere, departamente, sau alte organisme guvernamentale ce actioneaza in ramuri in care, pe langa obiectivele de baza specifice sectorului in cadrul caruia activeaza, au in sarcina si protectia consumatorilor;

? institute sau centre nationale de cercetare stiintifica;

? organizatiile sau asociatiile de consumatori;

? consiliile consultative de consumatori;

? organizatiile internationale de protectie a consumatorilor.

1.1.Problematica protectiei consumatorilor pe plan international

Incercand un scurt istoric, trebuie mentionat ca toate comentariile legate de politica consumatorista incep cu expresia formulata pentru prima oara de scotianul Adam Smith, in secolul al XVIII-lea aceea ca unicul scop final al produsului este consumul, producatorul fiind subordonat in toate cerintele consumatorilor. Intr-o formulare moderna, se poate spune ca scopul activitatii economice este de a aloca resurse, cat mai eficient posibil, pentru a satisface nevoile consumatorilor.O asemenea actiune conduce direct la ideea de suveranitate a consumatorilor, in ultima instanta, persoana indicata a decide alocarea resurselor fiind consumatorul insusi, ideea in cauza avand suport politic, moral, logic si, nu in ultima instanta, economic. De altfel, in literatura de specialitate, se afirma ca, asa cum in politica democratia consta in asigurarea drepturilor alegatorilor, in economie, o asemenea democratie inseamna asigurarea drepturilor consumatorilor, posibilitatea acestora de a alege.

Conceptul privimd „drepturile consumatorilor” isi are originea, asa cum se mentiona intru-un capitol precedent, in „Carta drepturilor consumatorilor” definita de fostul presedinte al S.U.A. J.F.Kennedy – in martie 1962, sub forma unui mesaj special adresat Congresului american. Desi Carta nu a mai fost definitivata (in acelasi an, presedintele Kennedy a fost asasinat), ea ramane importanta prin conturarea drepturilor fundamentale ale consumatorilor (dreptul de a alege libera, dreptul la informatie, dreptul la petitie si ascultare, dreptul la protectie), dar mai ales prin faptul ca ea a servit drept model de referinta la elaborarea legilor de protectie a consumatorilor ce au aparut in deceniile sapte si opt in S.U.A. si in alte tari din continentul american (Canada, Mexic), cat si in Europa (Belgia, Franta, Germania, Suedia).

In ultimele decenii, problemele protectiei consumatorilor se afla in centrul atentiei teoriei si practicii economice si juridice din intreaga lume. [7 Mihut I.; Pop M., „Consumatorul si Managementul Ofertei”, Ed. Dacia, Cluj, 2006, pag. 273

]