Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Introducere 1
Capitolul 1: Depresia 2
1.1. Definitia tulburarilor afective 3
1.2.Defintia tulburarilor depresive recurente 9
1.3.Definitia recurentei 14
1.4.Scurt istoric al cunoasterii depresiilor 21
Capitolul 2: Simptomatologia episoadelor depresive 22
2.1.Modele explicative biologice ale tulburarilor depresive 30
Capitolul 3:Anxietatea 38
3.1. Caracterizare general? 38
3.1.2 Anxietatea ?i stressul cronic 39
3.1.3.Tulbur?ri anxioase. Clasificare dup? DSM-IV: 41
3.2.Tratamentul psihoterapeutic al depresiilor si anxiet??ii 44
3.2.1. Obiectivul psihoterapiilor 44
3.2.2. Psihoterapia cognitiv? a depresiei 45
3.2.3. Psihoterapia cognitiv? a tulbur?rilor anxioase 47
3.3.Recaderea in depresie?????????????????????????...........51

Alte date

Abordare teoretica

Capitolul 1: Depresia

Depresia este o problema de sanatate publica majora care ne afecteaz?, intr-o m?sur? mai mare sau mai mic?, pe toti, cel putin o dat? in viat?. Ea ocup? locul doi pe lista celor mai intalnite afectiuni medicale, fiind depasit? doar de hipertensiunea arterial?. Se estimeaz? c? cel putin unul din zece pacienti care se prezint? la medic sufer? de depresie. Din nefericire, majoritatea cazurilor r?man nerezolvate.

Constituind o problem? major? de s?n?tate public?, aceast? durere moral?, psihic? este deosebit de intens?, asociindu-se in general cu anxietatea. Pacientul depresiv tr?ieste cu impresia de neputint?, de inutilitate, de fatalitate disperat?, de culpabilitate si adesea tinde s? se autodeprecieze si de asemenea pot ap?rea gandurile de suicid ce pot fi finalizate.

Depresia este un fenomen r?spandit pe intreaga planet? si de aceea multi oameni de stiint? au fost si sunt preocupati de studiul acesteia. În literatura de specialitate depresia este definit? ca fiind o „maladie mental? caracterizat? printr-o modificare profund? a st?rii timice, a dispozitiei, in sensul tristetii, al suferintei morale si incetinirii psihomotorii” (J. Postel, p.178). Aceast? stare de dispozitie poate fi determinat? de diverse cauze (atat biologice, cat si psihologice), cele mai frecvente fiind: tulbur?ri la nivelul neurotransmit?torilor, travaliul doliului, lipsa afectiunii in copil?rie, esecul profesional, viata de cuplu nesatisfac?toare sau lipsa unei relatii de cuplu, absenta unui suport social, tulbur?ri depresive sau alcoolism in familie, lipsa stimei de sine pe o perioad? lung? de timp, etc. [1 ?lbu, M. – Construir?? si utiliz?r?? t?st?lor psihologic?,?d. Clusium, Cluj- N?poc?, 1988;]Toate acestea conduc la un comportament dezadaptativ (neglijarea aspectului fizic, lipsa interesului si a sentimentului pl?cerii, slab? capacitate de concentrare, indecizie, autocritic?, tendint? de retragere, culpabilitate, tulburarea somnului), implicit la degradarea personalit?tii. Conceptul de depresie este intalnit intr-o varietate de domenii cum ar fi: psihiatrie, farmacologie, neurofiziologie, fiziopatologie, psihanaliz?, teoria cognitiv-comportamental?. Deoarece aceast? lucrare trateaz? tema amelior?rii depresiei prin metoda terapiei, relatez punctele de vedere ale psihanalistilor si cognitiv-comportamentalistilor cu privire la tulburarea de dispozitie.

Pentru psihanalisti depresia poate fi comparat? cu travaliul doliului care nu se realizeaz?, Eul se identific? cu „obiectul pierdut”, luand pe seama sa sentimentele ambivalente (cel de dragoste si mai ales de ur?) fat? de obiect. S. Freud in “Doliu si melancolie” (1915) spune c? „umbra obiectului cade astfel pe Eu, care poate fi in acest caz judecat de o instant? special? ca un obiect abandonat. În felul acesta, pierderea obiectului se transform? intr-o pierdere a Eului, iar conflictul dintre Eu si persoana iubit? se transform? intr-o sciziune intre critica Eului si Eul modificat prin identificare”. Astfel, depresivul trebuie s? infrunte o pierdere imaginar? si isi adreseaz? siesi agresivitatea si reprosurile destinate in mod firesc obiectului pierdut.

Cognitivistii G. A. Kelly si A. T. Beck inteleg depresia ca fiind o perturbare a proceselor cognitive (stilistic, semantic si logic) spunand c? acestea sunt inadecvate si afecteaz? trei domenii: Eul, lumea exterioar? si viitorul, care, la randul lor perturb? reprezent?rile legate de ele. Celor trei procese cognitive le corespund erori particulare: inferente arbitrare (elimin? explicatiile plauzibile), abstractii selective (concentreaz? atentia asupra unui detaliu luat din afara contextului), generaliz?ri abuzive, supra sau subestim?ri si denumiri inadecvate. Pacientul trebuie s? isi corecteze conceptiile eronate, distorsiunile si ipotezele dezadaptative cu scopul de a corecta viziunea inadecvat? a evenimentelor si a Eului. [2 Ch?brol, H. – L?s toxicom?ni?s d? l’ ?dol?sc?nt,?d. Pr?ss?, P?ris, 1992]

Fiecare din aceste abord?ri contribuie la eficienta tratamentului pacientului depresiv, si in functie de acesta trebuie aleas? metoda propice pentru vindecarea sa.

1.1. Definitia tulburarilor afective

Depresia nu-si asum? o form? universal?, desi aspectele somatice sunt generale. Exist? clasific?ri ale depresiei inc? din medicina veche greac?, din anul 400 i.H., cand Hipocrate a descris „melancolia” ca asociere a unor conditii sau simptome cum ar fi tristetea, aversiunea fat? de mancare, tulbur?ri ale somnului, iritabilitate, agitatie, tabloul apropiindu-se de criteriul modern al identific?rii depresiei majore. Cateva secole mai tarziu Aretaeus din Cappedocia observ? asocierea dintre manie si melancolie, sugerand c? mania reprezint? stadiul final al melancoliei. În timp, termenii depresie, melancolie si manie si-au schimbat total semnificatia pentru a descrie cu o cat mai mare precizie fenomenele psihopatologice.

Cel care dezvolt? primul model de boal? bazat pe observatii si descrieri exhaustive si organizate este Kraepelin spre sfarsitul secolului XX. El a segregat bolile psihice prin accentuarea caracteristicilor specifice psihozei maniaco-depresive in raport cu dementa precoce: dezvoltare episodic?, prognoz? mai benign? si o istorie familial?. Sistemele moderne de clasificare si diagnostic pentru tulbur?rile depresive s-au dezvoltat mai ales pe baza psihiatriei franceze, germane si engleze de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX.

Primele clasific?ri contemporane incep cu dualismul cercetare-practic?. Desi exist? controverse semnificative intre practicieni si cercet?tori legate de definirea si clasificarea depresiei, se remarc? totusi si elemente comune cum ar fi acordul asupra existentei unei distinctii intre tulburarea unipolar? si cea bipolar?, acordul asupra tr?s?turii comune a tulbur?rii dispozitiei referitoare la anormalitatea acesteia in raport cu functionarea anterioar? a subiectului. De fapt, controversele dintre cercet?tori si practicieni sunt legate de identificarea celei mai bune modalit?ti de separare a subtipurilor din acest grup eterogen. [3 D?finoiu, I.; V?rgh?, J.L. – Psihot?r?pii scurt?, ?ditur? Polirom, I?s, 2005]

Tulburarea depresiv? a fost clasificat? de cele mai multe ori dihotomic, in urm?toarele subtipuri: usoar? / severa; cronic? / episodic?; nevrotic? / psihotic?; endogen? / reactiv?; primar? / secundar?; bipolar? / unipolar?; cu agitatie psihomotorie / cu retard psihomotor; biologic? / caracterologic?; familial? / spectrum. Desi pot avea unele elemente similare, nu poate exista echivalent?, intrucat fiecare subtip (grup) accentueaz? aspectele determinate de tulburarea depresiv?. În continuare voi exemplifica (trata) cele mai frecvent intalnite clasific?ri dihotomice.

Depresie endogen? – depresie reactiv?

Depresia endogen? are mai multe acceptiuni (intelesuri) incluzand depresiile care sunt biologice in etiologie, r?spund la tratament biologic, apar la pacienti care nu prezint? tulbur?ri de personalitate, pun in evident? un anumit model de simptomatologie. Depresia reactiv? se deosebeste de cea endogen? prin faptul c? este determinat? de factori psihosociali, este precedat? de evenimente stresante, este lipsit? de factori biologici in determinare. Distinctia endogen-reactiv presupune c? etiologia depresiei este ori biologic?, ori psihosocial?, accentueaz? dualismul minte-corp neadecvat si nespecific tulbur?rii depresive.

Depresie nevrotic?-depresie psihotic?

Termenii nevrotic-psihotic au fost tradusi mult timp usor, respectiv grav sau endogen echivalent pentru psihotic, reactiv sinonim pentru nevrotic. Cu timpul, termenul psihotic a fost folosit pentru depresia extrem de grav? caracterizat? de iluzii si halucinatii, iar cel de nevrotic pentru tulbur?ri depresive f?r? aceste caracteristici. Ele sunt greu de descris datorit? polimorfismului tabloului clinic, asocierii simptomelor depresive cu manifest?ri obsesive, isterice, agresive sau astenice.

Depresie primar?-depresie secundar?

Conform opiniilor autorilor care au elaborat aceast? clasificare, un pacient cu tulburare depresiv? primar? este acela care anterior diagnosticului index a fost s?n?tos sau a avut episoade afective (depresive sau maniacale). Tulburarea depresiv? secundar? apare la o persoan? care anterior a suferit de o boal? mintal? non-afectiv?, sau la o persoan? care sufer? de o boal? somatic? invalidant? sau amenint?toare de viat?. [4 ?g?rgun MY, K?r? H, Solm?z M. (1997): Sl??p disturb?nc?s ?nd suicid?l b?h?vior in p?ti?nts with m?jor d?pr?ssion. J Clin Psychi?try,] Esenta deosebirii primar / secundar in tulbur?rile depresive o reprezint? cronologia, introducandu-se astfel un criteriu longitudinal in diagnostic. Dihotomia primar-secundar se bazeaz? pe ideea c? depresiile se diferentiaz? prin etiologie, pattern familial, curs si r?spuns la tratament dup? cum ele apar singular sau urmeaz? bolii. Aceast? clasificare a fost supus? unor critici legate in special de dificultatea stabilirii diagnosticului numai pe baza cronologiei.

Depresia unipolar?-depresia bipolar?

Termenul unipolar/monopolar se refer? la acest tip de tulburare afectiv? care vizeaz? doar depresia (ceea ce ast?zi se intelege prin tulburare depresiv? major?), iar cel de bipolar se refer? la cel de boal? afectiv? in care mania apare impreun? cu depresia. Existenta unei astfel de distinctii a fost probat? de numeroase cercet?ri cu indicatori genetici, biochimici, farmacologici, ceea ce a determinat o larg? si rapid? acceptare. Dac? depresia bipolar? este mai bine definit?, cea unipolar?, incluzand mai multe tulbur?ri si subtipuri apare ca o categorie rezidual? ce reuneste tot ceea ce nu intr? in prima. Distinctia unipolar-bipolar este punctul de plecare al unei clasific?ri ierarhice cu care opereaz? majoritatea deoarece reprezint? unul din punctele cheie ale consensului cercet?torilor si practicienilor referitoare la subtipurile tulbur?rii de dispozitie. Tulbur?rile bipolare sunt imp?rtite dup? criteriul severit?tii in tulburare bipolar? I, respectiv II si tulburare ciclotimic?. Tulbur?rile unipolare sunt divizate in primare si secundare in functie de existenta in antecedente a unui diagnostic psihiatric. Cea primar? poate fi divizat? la randul ei in endogen? sau exogen?, iar cea secundar? poate fi clasificat? in tulburare temporar? in grup (dac? pacientii prezint? nivele inalte de internaliz?ri) si in tulburare temporar? in clasificarea grupului, dac? pacientii prezint? un nivel redus al internabilit?tii in antecedente (Andreasen, 1983, apud L. Filimon, p.18).

D.S.M.-IV publicat in 1994 este o elaborare ce reprezint? rezultatul unei munci colective de durat? care deschide noi c?i de cercetare si noi provoc?ri pentru practic?. Aici se reg?sesc clasificarea depresiei si criterii de diagnostic ale diferitelor tipuri de tulbur?ri de dispozitie. Se inf?ptuieste obiectivul descriptiei simptomelor relevat atat longitudinal, cat si intersectional, aceasta fiind considerat? caracteristica cea mai important? a ultimelor sisteme de clasificare si diagnostic, nel?sand loc interpret?rilor subiective. De asemenea, sunt respinse modelele teoretice sau etiologice, ceea ce permite utilizarea lor de c?tre toti cercet?torii si practicienii, indiferent de orientare. Factorii etiologici sunt luati in considerare numai pentru tulbur?ri mintale cu substrat organic si pentru tulbur?rile de adaptare (reactii la stresorii psihosociali), deoarece intrunesc acordul general. Modelele teoretice biologice, psihanalitice, comportamentale, psihosociale, etc. care accentueaz? o explicatie teoretic?, intrand astfel in conflict unele cu altele nu sunt luate in consideratie. [5 B?ck ?T, Rush ?J, Sh?w BF, ?t ?l, (1979): Cognitiv? Th?r?py of D?pr?ssion. N?w York: Guilford Pr?ss, 230-278 ] De aici atributul de ateoretic, aplicat noului sistem de clasificare si dechidere larg? datorit? descrierii obiective a tulbur?rilor mintale. Se descriu detaliat in termeni concreti si conditii de clasificare caracteristice relevante pentru diagnoz? (simptome, pattern comportamental, baze sociale, aspecte culturale, evolutia tulbur?rii si severitate. Sunt de asemena riguros precizate caracteristicile clinice obligatorii si succesiunea lor pentru stabilirea diagnosticului, precum si caracteristicile incompatibile cu diagnosticul. Dep?sirea sistemelor traditionale de clasificare orientate mai mult pe modelele ierahice in care diferitele simptome trebuiau subsumate unei singure diagnoze se realizeaz? pe baza diagnozei multiple in tulbur?rile mintale.

Anormalitatea fundamental? in tulbur?rile de dispozitie este considerat? schimbarea dispozitiei si afectului care sunt dominate in cazul tulur?rii depresive de tristete, mahnire. Schimbarea poate include iritabilitate, apatie, amnezie insotit? in general de schimb?ri in nivelul de ansamblu al activit?tilor.

O „depresie clinic?” sau tulburare de dispozitie este o boal? sau un sindrom care datorit? calit?tii si persistentei semnelor simptomelor este prezent? in fiecare zi, in cea mai mare parte a zilei, cel putin dou? s?pt?mani. Calitatea simptomelor este diferit?, pot exista tulbur?ri in regl?rile somatice, comportamentale, cognitive sau emotionale, iar prezenta simptomelor genereaz? disfunctionalitati psihosociale semnificative. Aceste tulbur?ri reprezint? continutul episodului depresiv major care este categorizat separat de tulburarea depresiv? major?, diagnosticul cu tulburare depresiv? major? aplicandu-se pacientilor cu unu-dou? episoade depresive anterioare.

Tulburarea depresiv? major? trebuie s? se intemieze si pe alterarea function?rii in plan social sau ocupational si pe distres.

Tulbur?rile depresive imprecis definite (atipice) cuprind tulburarea disforic? premenstrual?, tulburarea depresiv? minor?, tulburarea depresiv? de scurt? durat?, dar repetat? si tulburarea depresiv? postpsihotic? din schizofrenie. Tulburarea de dispozitie include tulbur?rile de dispozitie datorate st?rii generale a s?n?t?tii, tulbur?rile de dispozitie datorate unor substante, respectiv tulbur?rile de dispozitie atipice.

Formele unipolare ale tulbur?rii de dispozitie primar? sunt imp?rtite in trei categorii: tulburare depresiv? major?, tulburare distimic? si tulburare depresiv? nespecific?.

Episodul depresiv major

Caracteristica principal? a episodului depresiv major este c? timp de cel putin dou? s?pt?mani este prezent? dispozitia depresiv? si/sau pierderea interesului, a pl?cerii pentru aproape toate activit?tile. La copii si adolescenti dispozitia poate fi iritabilitate mai mult decat tristete. De asemenea trebuie s? fie prezente inc? cel putin patru simptome aditionale din lista simptomelor mentionate in subcapitolul anterior: schimb?ri ale apetitului, ale somnului, ale activit?tii psihomotorii, reducerea energiei, sentimente de vin? sau devalorizare, dificult?ti in gandire, in concentrarea atentiei, in luarea deciziilor, ideatie suicidar?. [66 Bilici M, ?f? H, Koroglu M?, Uydu H?, B?k?roglu M, D?g?r O. (2001): ?ntioxid?tiv? ?nzym? ?ctiviti?s ?nd lipid p?roxid?tion in m?jor d?pr?ssion: ?lt?r?tions by ?ntid?pr?ss?nt tr??tm?nts, J. ?ff?ct. Disord, 64: 43–51.]Pentru a putea fi incluse in cadrul episodului depresiv major, simptomele trebuie s? determine o schimbare evident? in r?u fat? de situatia anterioar? a subiectului, s? se manifeste cel putin doua s?pt?mani consecutiv aproape in fiecare zi si s? persiste in cea mai mare parte a zilei. Episodul depresiv major trebuie s? fie insotit de distres semnificativ sau s? diminueze functionarea in plan social, ocupational sau in alte domenii importante.

Episodul depresiv major se diagnosticheaz? in functie de urm?toarele 5 criterii:

1. trebuie s? fie prezente timp de dou? s?pt?mani cinci sau mai multe din simptomele mentionate anterior, cel putin unul din simptome trebuie s? fie dispozitia depresiv? sau pierderea interesului sau a pl?cerii. Nu se includ simptomele ce rezult? in mod evident din conditiile de ordin medical general sau iluzii si halucinatii din dispozitii incongruente;

2. simptomele s? nu intruneasc? criteriile pentru episodul mixt;

3. simptomele trebuie s? determine distres clinic semnificativ sau perturb?ri in plan social, ocupational sau in alte domenii de functionare;

4. simptomele nu trebuie s? fie cauzate in mod direct de efectele psihologice ale substantelor (abuz de droguri, alcool) si nici de conditiile medicale generale (hipotiroidism);

5. simptomele nu trebuie s? se justifice ca urmare a pierderii a persoanei iubite.

Tulburarea distimic?

Tr?s?tura esential? a tulbur?rii distimice este dispozitia depresiv? cronic? in cea mai mare parte a zilei, in majoritatea zilelor timp de cel putin doi ani. În timpul perioadei caracterizate prin dispozitie depresiv? trebuie s? fie prezente cel putin dou? simptome aditionale. Întrucat simptomele devin parte a experientei cotidiene a indivizilor, nici nu mai apar ca nefiresti si nici nu sunt descrise, ci rezult? numai in urma interviului cu r?spunsuri directe. În timpul perioadei de doi ani, nici un simptom nu trebuie s? lipseasc? mai mult de dou? luni. Diagnosticul de tulburare distimic? se poate stabili doar dac? nu a fost prezent un episod depresiv major in perioada primilor doi ani ai tulbur?rii, iar tulbur?rile nu intrunesc criterii pentru tulburarea depresiv? major? cronic? sau in remisie. De asemenea nu trebuie s? fi existat vreodat? episod maniacal, episod mixt sau hipomaniacal, nici criteriile pentru tulburarea ciclotimic?. Se poate vorbi de tulburare distimic? doar dac? ea nu apare exclusiv in cursul tulbur?rilor psihotice cronice (schizofrenie). Tulburarea distimic? se poate asocia cu unele tulbur?ri cronice cum ar fi dependenta de substante.

Tulburarea depresiv? nespecific?

Tulburarea depresiv? nespecific? include tulbur?rile cu aspect depresiv care nu intrunesc criteriile pentru tulburarea depresiv? major?, tulburarea distimic?, tulburarea de adaptare cu dispozitie depresiv?, tulburare depresiv? mixt? (anxietate si depresie). Tulburarea depresiv? atipic? cuprinde:

1. tulburarea disforic? premenstrual? caracterizat? de simptome precum: dispozitie depresiv? pronuntat?, anxietate, labilitate afectiv? evident?, diminuarea interesului in activit?ti. Apar in s?pt?mana de incheiere a perioadei si dispar in cateva zile dup? instalarea menstruatiei. Simptomele trebuie s? fie destul de severe pentru a interfera semnificativ cu munca, scoala sau activit?tile obisnuite si pentru a fi in intregime absente, timp de cel putin o s?pt?man? dup? menstruatie.

2. tulburarea depresiva minora cuprinde episoade de cel putin doua saptamani cu simptome depresive;

3. tulburarea depresiva recurenta scurta cuprinde episoadele ce tin de la doua zile la doua saptamani, cel putin o data intr-o luna dintr-un an (neasociate cu ciclul menstrual);

4. tulburarea depresiva postpsihotica in schizofrenie cuprinde episodul depresiv major care apare in timpul fazei reziduale a schizofreniei;