Pagina documente » Stiinte Economice » Rolul bancilor in realizarea relatiilor de credit

Despre lucrare

lucrare-licenta-rolul-bancilor-in-realizarea-relatiilor-de-credit
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-rolul-bancilor-in-realizarea-relatiilor-de-credit


Cuprins

CUPRINS
I. ROLUL BANCILOR IN REALIZAREA RELATIILOR DE CREDIT
II. SISTEMUL BANCAR SI RETEAUA BANCARA
II.1 ORIGINILE SISTEMULUI BANCAR
II.2 EVOLUTIA SECTORULUI BANCAR ROMANESC IN PERIOADA MODERNA
II.3 SISTEMUL BANCAR IN PERIOADA ECONOMIEI CENTRALIZATE
II.4 SISTEMUL BANCAR IN PERIOADA TRECERII ROMANIEI LA ECONOMIA DE PIATA
III. OPERATIUNI BANCARE
III.1 ASPECTE GENERALE
III.2 OPERATIUNILE PASIVE
III.3 OPERATIUNILE ACTIVE
III.4 ALTE OPERATIUNI, ACCESORII SI CONEXE EFECTUATE DE SOCIETATILE BANCARE
IV. CONTRACTUL BANCAR
IV.1 PARTICULARITATILE CONTRACTULUI BANCAR
IV.2 INCHEIEREA CONTRACTELOR BANCARE
IV.3 CONTRACTELE DE CONT DE DEPOZIT DE FONDURI IN BANCA
IV.4 RISCURILE CONTRACTULUI BANCAR
V. CREDITAREA PERSOANELOR FIZICE SI JURIDICE
V.1 CREDITAREA AGENTILOR ECONOMICI (PERSOANE JURIDICE)
V.2 CREDITAREA PERSOANELOR FIZICE
V.3 POLITICA DE CREDIT PROMOVATA DE B.N.R.
V.4 POLITICA DE CREDIT PROMOVATA DE B.N.R.
V.5 MANEVRAREA TAXEI SCONTULUI CA POLITICA MONETARA SI DE CREDIT
V.6 POLITICA APLICATIILOR LA PIATA LIBERA (OPEN MARKET)
V.7 SISTEMUL REZERVELOR MINIME OBLIGATORII
VI. EVOLUTIA RELATIILOR DE CREDIT IN PERIOADA TRANZITIEI

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I

ROLUL B?NCILOR ÎN REALIZAREA

RELATIILOR DE CREDIT

În conditiile amplificarii schimburilor comerciale, dezvoltarii inter-relatiilor economice intre state si in special datorita avantului fara precedent luat de tehnologia informationala in ultimele decenii, rolul bancilor in economie creste substantial, atat in ansamblurile economice nationale, cat si la nivel zonal si mondial.

Trebuie facuta o distinctie in ceea ce priveste definirea rolului si functiilor privite, pe de o parte, ca elemente ale unui sistem coordonat de banca centrala, iar pe de alta parte, ca unitati economice independente, indiferent de tipologia in care se incadreaza acestea. Atunci cand vorbim de banci ca societati comerciale, rolul lor este clar: acela de multiplicare a capitalului proprietarilor prin realizarea de profituri maxime in conditii de risc minim (aceasta restrictie explicita, decurgand din necesitatea de minimizare a riscurilor, este tipica bancilor, unde, spre deosebire de societatile nebancare, volatilitatea extrema a materiei prime utilizate de acestea – banii – impune construirea unor adevarate strategii manageriale de protectie impotriva diverselor riscuri de pierdere).

Odata cu aparitia bancilor centrale ca organisme administrative cu rol de emisiune monetara si coordonare a politicilor monetare, bancile au fost incluse intr-un sistem din ce in ce mai coerent, aflat sub coordonarea, la inceput dedusa, iar mai apoi determinata, a bancii centrale. Rolul bancilor ca elemente ale acestui sistem consta in aceea ca, alaturi de alte institutii financiare care au capatat importanta din ce in ce mai mare, in ultimele decenii, se constituie in canalele prin care banca centrala aplica masurile de politica monetara, bancile asigurand functiile esentiale pentru circulatia valorilor in economie, de intermediari intre depozitori si imprumutati si, pe de alta parte, de mijloc de realizare a transferurilor de bani in economie.

Acest rol al entitatilor bancare incluse in sistem s-a amplificat in ultimele decenii in conditiile in care au aparut o serie de mutatii in structura, forma, directia si viteza fluxurilor de marfuri financiare si informationale, nationale si internationale. Piata financiara mondiala nu mai este in prezent dependenta de piata marfurilor, fluxurile financiare au alte directii si alte localizari temporale decat cele materiale, noile instrumente financiare permitand decolaje in timp fata de miscarile de marfuri. Se efectueaza azi tranzactii financiare – bursele de valori opereaza dupa criterii ce nu au legatura directa cu concretul economic, piata valutara creeaza in conditii de independenta, functionand in baza unor variabile ce depind mai degraba de evenimente aleatorii (politice, sociale sau chiar naturale).

Pe de alta parte, tehnologia informatica a pus la dispozitia operatorilor financiari mecanisme de evidenta si instrumente ce tind sa inlocuiasca documentele financiare cu informatii financiare si banii cu atestari ale banilor. Operatiile de cont devin regula, iar cele cu numerar se fac numai in tranzactii cu amanuntul. Bancile, prin care se deruleaza cea mai mare parte a operatiunilor financiare, devin din ce in ce mai importante in cadrul sistemelor economice nationale si internationale. Functiilor fundamentale ale sistemului bancar, de intermediar financiar si de transfer, li se adauga in prezent alta, datorata cresterii rolului bancilor in cadrul politicilor monetare ale statelor: aceea de factor de atragere si mentinere a nivelului ........ financiare nationale in cadrul miscarilor internationale de fonduri, prin aceasta bancile asigurand echilibrul monetar relativ, element considerat esential in realizarea echilibrului economic.

Banca este definita ca o entitate economica de stat sau particulara ale carei principale functiuni sunt [1 Dan Drosu Saguna, “Drept financiar si fiscal”]:

1. atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor in conturile deschise acestora;

2. acordarea de credite pe diferite termene;

3. efectuarea de viramente intre conturile clientilor si de transferuri in conturile deschise de alte banci;

4. emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente;

5. vanzarea-cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare.

În sistemul de common low o institutie este considerata ca fiind o banca daca activitatea sa indeplineste trei caracteristici esentiale:

1. incasarea C.E.C.-urilor pentru clienti;

2. plata C.E.C.-urilor trase de catre clientii sai;

3. tinerea de conturi curente pentru clientii sai.

În legislatia bancara, literatura de specialitate si practica bancara se utilizeaza frecvent notiunea de aparat bancar si sistem bancar.

Prin aparat bancar se intelege ansamblul coerent al diferitelor categorii de banci care functioneaza intr-o tara, raspunzand cerintelor unui anumit mod de productie si unei anumite etape de dezvoltare social-economica. În general aparatul bancar este organizat pe doua nivele. În centrul aparatului bancar, la primul nivel se afla Banca Centrala (Banca Nationala) care exercita si coordoneaza politica monetara valutara si de credit a statului, uneori emitand si reglementari legale in acest domeniu.

Al doilea nivel il constituie celelalte banci, cum sunt bancile comerciale, bancile de afaceri, institutiile de credit specializate (de exemplu: bancile agricole, mestesugaresti, miniere, etc.) sau institutii specializate pe unele operatii specifice (de exemplu: bancile financiare sau ipotecare).

Daca Banca Centrala este, in general, de stat sau cu capital de stat, celelalte banci cu capital particular, de stat, sau mixt sunt organizate sub forma societatilor pe actiuni.

Notiunea de activitate bancara defineste operatiile si tranzactiile active si pasive efectuate de aparatul bancar. Astfel, Banca Centrala exercita operatiuni privind emisiunea monetara, concentrarea rezervelor banesti ale bancilor comerciale si acordarea de credite acestor banci, influentarea volumului si costului creditului, acordarea de imprumuturi statului si pastrarea tezaurului public.

În acelasi timp, celelalte banci efectueaza mai ales operatii de atragere a mijloacelor banesti temporar disponibile in conturi ale clientilor – persoane fizice sau juridice –, de acordare de credite pe diferite termene, de efectuare de viramente intre conturile clientilor si de transferuri de conturi deschise la alte banci, de emitere de instrumente de credit si de efectuare de tranzactii cu acestea, vanzarea si cumpararea de valori si alte operatii valutare.

Din cele de mai sus rezulta legatura stransa, organica, existenta intre aparatul bancar, care defineste aspectul organizatoric, adica sistemul de organizare bancara, si sistemul bancar care cuprinde operatiile si tranzactiile operate de banci, adica activitatea bancara ca activitate specifica acestui domeniu.

Capitolul II

Sistemul bancar si reteaua bancara

Sectiunea I

Originile sistemului bancar

Istoria sistemului bancar isi gaseste originile in trecutul indepartat, existand marturii foarte vechi ce atesta practica unor activitati care intr-o forma mai mult sau mai putin evoluata se pot constitui ca primii pasi pe taramul practicii bancare.

Exista diferite pareri cu privire la originea bancilor [2 Lucian C. Ionescu, “Bancile si operatiuni bancare”;]. Unii cercetatori apreciaza ca primii bancheri au fost cei ce efectuau schimbul de bani, moment asociat aparitiei si circulatiei monedei metalice.

Dupa alti cercetatori, notiunea de banca este asociata momentului in care un grup de persoane a avut idea sa primeasca disponibilitati banesti, sub forma de depuneri de la cei ce doreau sa faca economii si, in baza acestor depozite, sa ofere imprumuturi celor care aveau nevoie de fonduri suplimentare.

Primele dovezi ale unei activitati bancare se regasesc in Orientul Apropiat (Babilon) si Egiptul Antic. În acea perioada templele erau, deopotriva, loc de rugaciune si loc de pastrare a banilor si tezaurelor.

Au fost descoperite marturii scrise privind activitatea de depuneri si imprumuturi efectuata de temple. Încrederea pe care o aspirau templele furniza intermedierea monetara, asemanator bancilor de mai tarziu.

Detaliile referitoare la depozite, imprumuturi, dobanda perceputa si rambursarea creditelor se gasesc deja in Codul lui Hammurabi [3 Hammurabi a fost suveran al regatului babilonian; a trair in sec. XVIII i.Ch.;], descoperit la Susa, in anul 1901.

În secolul VI i.Ch. orase-state si temple din Grecia Antica au inceput sa emita monede proprii. Datorita faptului ca fiecare oras-stat isi avea moneda proprie a aparut necesitatea schimbarii valutare.

În aceeasi perioada, preotii ofereau imprumuturi taranilor, iar unele persoane specializate in “negotul cu bani” ofereau aceleasi servicii altor categorii sociale. În timp, acesti “creditori”, cunoscuti sub denumirea de “trapeziti [4 Denumirea de “trapeziti” vine de la “trapeza” care era o masa instalata in piete la care isi rezolvau afacerile;]” au inceput sa perceapa dobanzi foarte mari, avand multe nemultumiri in randul populatiei.

Drept urmare, unele cetati grecesti au decis sa creeze banci publice. Aceste institutii erau conduse si controlate de agenti publici in faza unor norme ce pot fi asociate primelor reglementari statale cu privire la activitatea bancilor.

În perioada timpurie a dezvoltarii imperiului roman, romanii nu s-au aratat interesati in activitati specifice bancilor. Însa, pe masura ce au cucerit teritoriile grecesti si au vazut cum functionau bancile, am inteles importanta lor. Foarte curand dupa aceea in intregul imperiu roman au aparut atat banci de stat cat si private.

Pentru facilitatile de imprumut acordate, aceste banci aveau permisiunea, sa solicite plata unei taxe al carei nivel nu rea limitat. Exceptie faceau bancile din Roma unde, pentru aceste taxe, a fost fixata o limita serioasa.

Este interesant de remarcat faptul ca aceste banci nu putem sa perceapa comisioane pentru serviciile acordate. Totodata, bancile furnizau clientilor situatii ale conturilor pentru operatiunile efectuate. Din aceste informatii se observa ca serviciile oferite clientilor erau in proces de diversificare.

În Evul Mediu, manastirile, ca si templele din Egiptul sau Grecia Antica, au continuat sa joace un rol important in efectuarea unor activitati specific bancare. Desi oficial, nu aveau voie sa perceapa dobanzi, foloseau alte metode pentru comisioanelor pentru credite acordate etc.

La sfarsitul sec. al IX-lea activitatile in acest domeniu s-au retras datorita cruciadelor si patrunderii in spatiul europene a popoarelor migratoare.

Primele institutii de tip efectuau preponderent operatiunii de transfer(ceea ce azi se cunoaste sub denumirea de casa de compensare), astfel incat sistemul de plati sa devina mai eficient.

Prima banca de acest tip a fost Banca Venetiei, creata in 1171 si recunoscuta oficial in 1597 ca Banca de Rialto.

Oferta anului

Reducere 2020