Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
I. CONCEPTUL DE MANAGEMENT. ROLUL MANAGEMENTULUI IN ECONOMIA DE PIATA
I.1 CONCEPTUL DE MANAGEMENT
I.1.1 SURSELE FORMARII STIINTEI MANAGEMENTULUI
I.1.2 STIINTA ECONOMICA MANAGERIALA
I.2 ROLUL MANAGEMENTULUI
I.3 FACTORII DE INFLUENTA ASUPRA CONDUCERII MODERNE
I.3.1 IN DISTRIBUTIA MARFURILOR
I.3.2 IN TRANSPORTUL MARFURILOR
I.3.3 IN LOGISTICA SI DISTRIBUTIA FIZICA
I.3.4 IN MERCHANDISING
I.3.5 MERCHANDISING-UL
I.3.6 IN ACTIVITATEA DE VANZARI
I.3.7 IN PLANIFICAREA TERITORIALA
I.3.8 IN COTA DE PIATA
I.3.9 IN SALARIZAREA PERSONALULUI
I.3.10 IN ORGANIZAREA BIROULUI DE VANZARI
I.3.11 IN CONTROLUL CREDITULUI
I.3.12 MANAGEMENTUL DESFACERII
I.3.13 POLITICA PRODUSULUI
I.4 ATRIBUTELE MANAGEMENTULUI MODERN
I.4.1 CARACTERUL SISTEMIC AL CONDUCERII
I.4.2 CARACTERUL STIINTIFIC AL CONDUCERII
I.4.3 CARACTERUL INTERDISCIPLINAR AL CONDUCERII
I.4.4 UTILIZAREA MODELELOR DE CATRE CONDUCERE
I.4.5 UTILIZAREA COMPUTERULUI IN ACTIVITATEA DE CONDUCERE
I.4.6 CARACTERUL PROFESIONIST AL CONDUCERII
II. FUNCTIILE MANAGEMENTULUI SI DECIZIA IN COMERT
II.1 FUNCTIILE MANAGEMENTULUI
II.1.1 FUNCTIA DE PREVIZIUNE
II.1.2 FUNCTIA DE ORGANIZARE
II.1.3 FUNCTIA DE COORDONARE
II.1.4 FUNCTIA DE ANTRENARE
II.1.5 FUNCTIA DE EVALUARE - CONTROL
II.2 FUNCTIA DECIZIEI IN MANAGEMENT
II.2.1 FACTORII DECIZIEI STIINTIFICE
II.2.2 CLASIFICAREA DECIZIILOR
II.2.3 ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL
II.2.4 FUNDAMENTAREA DECIZIILOR IN INTREPRINDEREA COMERCIALA
II.2.4.1 MODELE DE LUARE A DECIZIILOR IN CONDITII DE CERTITUDINE
II.2.4.2 MODELE DE LUARE A DECIZIILOR IN CONDITII DE RISC
II.2.4.3 METODE DE LUARE A DECIZIILOR IN CONDITII DE INCERTITUDINE
II.2.4.3.1 METODA PRAGULUI DE RENTABILITATE
II.2.4.3.2 TEHNICA ACTUALIZARII
III. METODE SI TEHNICI DE MANAGEMENT IN COMERT
III.1 MANAGEMENTUL PRIN OBIECTIVE
III.2 MANAGEMENTUL PRIN PROIECTE
III.3 MANAGEMENTUL PRIN PRODUS
III.4 MANAGEMENTUL PRIN BUGETE
III.5 MANAGEMENTUL PRIN EXCEPTIE
III.6 MANAGEMENTUL PARTICIPATIV
III.7 METODE DE STIMULARE A CREATIVITATII PERSONALULUI
III.7.1 TEHNICA PHILLIPS 6/6
III.7.2 METODA DELBECQ

Alte date

?CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE MANAGEMENT. ROLUL

MANAGEMENTULUI IN ECONOMIA DE PIATA

1.1. CONCEPTUL DE MANAGEMENT

Definirea managementului nu trebuie sa inceapa ce o enumerare de diverse concepte, cu atat mai mult cu cat originile sale sunt extrem de indepartate.

Problema managementului se pune atunci cand acesta devine un mijloc prin care se pun in balanta aspectele tehnice si cele umane, care constitue o relatie intre manager (conducator) si subordonat (condus), relatie care este de cele mai multe ori imperfecta.

In definirea contemporana a conceptului de management se remarca o preocupare in stabilirea faptului daca acesta este un mestesug, arta sau stiinta. Evident ca un raspuns asupra acestui aspect nu poate fi dat, adevarul fiind undeva, la mijloc. In aceste conditii, trebuie sa pornim de la premisa ca in societatea contemporana exista o multitudine de valori intr-o continua schimbare si de o complexitate foarte ridicata, iar pentru manager problema este de a alege intre folosirea cunostintelor stiintifice acumulate sau adoptarea unor decizii pe baza intuitiei sale.

Exista mai multe incercari pentru a descrie continutul activitatii de management. Acesta a fost considerat ca o activitate separata de cele de productie marketing sau finante. Numerosi economisti precum Alfred Marshall au separat aceasta activitate de ceilalti factori de productie (pamant, munca si capital) iar un alt mare economist J.A.Schumpeter (fiind preocupat de inovatiile din administratie) a fost de acord cu ideea ca managementul este o entitate.

In prezent managementul este influentat de un numar de factori ce se interconditioneaza reciproc.

Acesti factori vor creste la numar odata cu dezvoltarea organizatiei si va fi din ce in ce mai greu sa se urmareasca efectele lor pentru a delimita responsabilitatile specifice managementului. Astfel, exista un numar ridicat de probleme de rezolvat, unii autori avand in vedere schimbarile din structura organizatiei si din zona autoritatii si responsabilitatii, altii sperand sa impulsioneze calitatea deciziei prin mijloacele tehnicii de calcul si utilizarea prelucrarii datelor. In fine, un alt grup asteapta rezolvarea acelorasi probleme prin concentrarea asupra relatiilor umane. Se remarca faptul ca un aspect vital este acela ca laturile structurale tehnice si umane nu pot fi separate atata timp cat ele interactioneaza.

Termenul de management are doua intelesuri importante. Dictionarul defineste managementul ca "actul, arta sau maniera de dirijare, control si directionare" si "grupul celor ce conduce sau directioneaza o intreprindere". Aceasta definitie sugereaza ca managementul implica actiunu direct indreptate spre anumite scopuri, iar managerii sunt oamenii implicati in acest proces. Activitatile manageriale nu pot fi puse in discutie fara referire la latura umana si performanta ei, pozitia managerilor in intreprindere este definita ca fiind nu un simplu titlu ci insasi indeplinirea practica a unei activitati.

Managementul este procesul de stabilire si atingere a scopurilor prin utilizarea si coordonarea resurselor umane, tehnice si financiare in contextul mediului.

Managementul este un proces de stabilire si atingere a obiectivelor. Orice organizatie este creata si opereaza pentru a obtine ceva, de obicei multe lucruri cum ar fi dezvoltarea unui produs, sau sa serveasca nevoilor unui grup de clienti. Posibilitatile sunt fara sfarsit. Pentru a atinge fiecare scop managerii trebuie sa analizeze obiectivele organizatiei pe care o conduc.

Managementul foloseste coordonatele uman - tehnologie si resursele financiare. Pentru a indeplini scopurile, managerii folosesc impreuna cu cei angajati materiale, bani, tehnologie. Acest scop implica determinarea cantitatilor de resurse necesare indeplinirii lui, gasirea acestor resurse si administrarea lor in asa fel incat scopul sa fie atins in final in cel mai bun mod posibil. In concluzie, managementul implica folosirea creativa a resurselor aflate in coordonare pentru indeplinirea scopurilor oricarei organizatii.

Managementul opereaza in contextul mediului inconjurator. Managementul exista in cadrul unui mediu care cuprinde: concurenta, cererile clientilor, restrictiile impuse de guvernanti, de stat si uneori de actiunile guvernelor straine.

Fiecare factor din mediu poate avea o influenta aupra unei organizatii, fie in sensul stimularii activitatii, fie in sensul impiedicarii acesteia.

Daca lumea care se afla in jurul managerilor si organizatiilor ar fi stabila, s-ar putea cu usurinta determina un plan, ducand la indeplinirea lui de catre organizatie, chiar prin angajatii sai si chiar la controlul tuturor organizatiilor fara nici un incident. Dar nu toate lucrurile sunt la fel de stabile in mediu. Invatand cum sa te adaptezi intru mediu schimbator este cu atat mai interesant, dar si mai dificil, sa realizezi un lucru - schimbarea.

In concluzie, se poate considera ca managementul este procesul de administrare a unei inteprinderi care include elaborarea strategiei de dezvoltare si planificare pe termen lung, la nivel de varf, organizarea, coordonarea si controlul unor activitati de productie, vanzari, finante, marketing, personal, cercetare - dezvoltare, la nivel de mediu si urmarirea celor enuntate mai sus.

In anii de dupa 1900, practica de management a devenit inadecvata cerintelor care decurgeau din schimbarile de mediu. Au existat cativa pionieri care au examinat cauzele acestor ineficiente si au experimentat diverse tehnici si metode pentru a depasi aceste probleme. Din asemenea experimente s-a dezvoltat o gandire de management care a fost cunoscuta mai tarziu sub numele de managementul stiintific.

- Etapa de inceput a managementului, cunoscuta si sub denumirea de management clasic, ai carei reprezentanti sunt Frederik Taylor (1895 - 1915) si Henry Fayol (1841 - 1925), care se intinde din momentul aparitiei primelor intreprinderi si pana la sfarsitul secolului al XIX-lea si se caracterizeaza prin incercarea de rationalizare a muncii,prin desprinderea conducerii de executie si prin delimitarea unor principii si functii pe baza carora sa se asigure o activitate cat mai eficienta.

- Odata cu dezvoltarea stiintei si tehnicii si cu cresterea gradului de complexitate a proceselor de productie, atributele conducerii sunt transferate unor specialisti, unor manageri profesionisti.

- Etapa a doua in dezvoltarea managementului incepe cand stiinta detine un rol tot mai important in actele de conducere. Spre deosebire de prima etapa, cercetarile in domeniul managementului se preocupa in mod special de comportamentul uman si de relatiile interumane in procesele de productie.

- Cea de-a treia etapa in dezvoltarea managementului poate fi considerata cea actuala, incepand din perioada postbelica in care cercetarile beneficiaza de noile conditii de dezvoltare a stiintei.

Sursele formarii stiintei managementului

Managementul urmareste, in primul rand, atingerea scopurilor prin utilizarea unor resurse variate in contextul mediului si, in al doilea rand, asigurarea succesului unei organizatii prin asumarea uonr responsabilitati tehnice, administrative si institutionale. Chiar daca aceasta pare simpla, dezvoltarea acestor doua principii a durat secole intregi, au derivat de-a lungul timpului din surse diferite. Unele principii sunt bazate pe pricepere si intuitie si altele reflecta experienta si succesul antreprenorilor sau initiativa muncitorilor din organizatia respectiva. Inca din anii 1900, experienta si intuitia au fost primele surse ale stiintei managementului, cercetarea a devenit o sursa foarte importanta de asemenea pentru principiile managementului.

Principiile managementului care ghideaza actiunile managerilor actuali deriva din toate cele trei surse. Cele mai multe sunt bazate pe acumulari ale experientei si ale practicii trecute, combinate cu perfectionarea si analiza cercetarii managementului si a altor domenii care au contribuit la aceasta.

Exista numeroase cai pentru organizarea intuitiei si a actiunilor instinctive, iar in multe companii de mica putere intuitia este inca prima faza si cea mai importanta pentru luarea deciziilor. Ideal este ca un manager sa imbine cunostintele teoretice cu indemanarea si aspectele concrete, practice ale experientei unei organizatii. Cel mai important lucru in management este de a folosi toate instrumentele (parghiile) disponibile. Un manager cu experienta nu trebuie sa ignore informatiile provenite din cercetarea actuala.

Una dintre cele mai importante cerinte pentru un manager de succes este abilitatea de a lua decizii bune, iar cel mai important mijloc folosit de managerii de succes este metodologia stiintei economice manageriale.

Stiinta economica manageriala aplica metodele teoriei economice in luarea deciziilor pentru desfasurarea cu succes a afacerilor. Stiinta economica manageriala utilizeaza mijloace si tehnici ale analizei economice pentru a dezvolta problemele de management, foloseste stiinta economica traditionala la fundamentarea si dezvoltarea procesului de luare a deciziei.

Importanta stiintei economice manageriale poate fi examinata prin analizarea componentelor prescriptive si descriptive. Stiinta economica manageriala ajuta, de asemenea, managerii sa recunoasca cum fortele economice afecteaza organizatiile si sa descrie consecintele economice ale comportamentului managerial. Stiinta economica manageriala poate fi utilizata pentru a identifica moduri eficiente de lucru in atingerea scopurilor organizatiei.

Ea ofera reguli de protectie, comert care permite organizatiei sa-si maximizeze profiturile in conditiile in care au fost atinse obiectivele legate de dezvoltare. Totodata, ea isi are aplicabilitatea atat in sectoarele profit cat si in cele nonprofit. Pe scurt, stiinta economica manageriala ajuta managerii sa foloseasca un set de reguli de operare pentru utilizarea eficienta a resurselor umane si a capitalului.

1.2. ROLUL MANAGEMENTULUI

Toti oamenii trebuie sa se conduca intr-un anumit mod pentru a reusi intr-o activitate sau cerinta. De asemenea, fiecare persoana trebuie sa indeplineasca diverse obligatii in fiecare zi. Trebuie sa manance si sa doarma, sa mearga la scoala sau la serviciu. In fiecare dimineata trebuie sa determine ce are nevoie pentru a rezolva problemele, cand si cum, in limitele timpului sau banilor. A lua o masina de la magazin poate insemna sa-ti iei liber intr-o dimineata de la seviciu sau sa renunti la mica vacanta de week-end. In sens simplu, acesta este managementul - determinarea a ceea ce trebuie facut si alocat in concordanta cu resursele, pentru a reusi intr-un context dat.

Importanta managementului rezida din faptul ca vine in intampinarea nevoilor personale.

Managementul poate fi privit ca un mod de a controla activitatile care urmaresc atingerea obiectivelor organizatiei. Aceasta include activitati precum luarea deciziilor privind achizitionarea si (sau) alocarea resurselor dintr-o organizatie, controlul structurii organizatorice, alaturi de comanda (leadership) si motivare.

Aceasta determina ca toate organizatiile indiferent de natura - economice, politice, religioase sau sportive - sa aiba nevoie de un management performant. Sarcina managerului poate deveni din ce in ce mai dificila, pe masura ce creste complexitatea organizatiei.

In conditiile cresterii complexitatii si dinamicii fenomenelor social-economice (criza de materii prime, energie, etc.), progresului tehnico-stiintific contemporan, avantului informaticii, trecerii de la o societate (economie) centralizata la una descentralizata, de piata, ale interdependentei crescande dintre unitatile economice si dintre economiile nationale, recesiune sau avant economic in diverse tari etc., managementul in general, inclusiv cel comercial, capata valente noi si un rol major in cresterea eficientei, dezvoltarea si modernizarea economica, progresul material si spiritual al individului si societatii.

Valentele multiple ale conducerii economice sunt influentate de mai multi factori economici, sociali, tehnologici, politici, culturali etc., corespunzator mutatiilor profunde ce au loc pe plan national si mondial.

Este clar si evident pentru oricine ca in conditiile trecerii tarii noastre de la o economie centralizata excesiv, riguros planificata, dominata de monopolul de stat, cu multe intreprinderi nerentabile si mari dezechilibre intre ramuri, resurse etc., la o economie de piata, reglata de legea cererii si ofertei, autonomia agentilor economici, pluralism economic si competitivitate, conducerea macro, dar in special cea microeconomica, nu numai ca au un rol determinant in procesul de tranzitie, in optimizarea deciziilor si actiunilor ce se intreprind, dar si suporta influente corespunzatoare noilor mutatii ce au loc in sfera economica, politica, sociala, tehnologica si cultural-educativa.

1.3. FACTORII DE INFLUENTA ASUPRA CONDUCERII MODERNE

Astfel de factori precum:

- progresul stiintifico-tehnic contemporan (noi tehnologii si produse, noi forme organizatorice si structuri, noi forme de vanzare si manipulare a marfurilor);

- diminuarea interventiei statului in orientarea vietii economice;