Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
1. RETEAUA INTERNET SERVICII INTERNET . . . 3
1.1. Internet - descriere
1.2. . Internet - scurt istoric.
1.3. Adresarea in Internet
1.4. Cultura, eticheta si politete pe Internet
2. SERVICII INTERNET . . . . . . 8
1.2.. Serviciul de posta electronica - e-mail
2.2. Serviciul de transferul fisierelor - ftp
2.3. Serviciul World Wide Web - www
2.4. Serviciul de conectare la distanta - telnet
2.5. Serviciul de conferinta on-line - IRC
2.7. Serviciul Archie
2.8. Serviciul WAIS
2.9. Serviciul UseNet
3. COMERTUL ELECTRONIC . . . . . 13
3.1. Prezentare
3.2. Comertul electronic - paradis fiscal ?
4. MAGAZINE VIRTUALE . . . . . . 15
4.1. Prezentarea conceptului de magazin virtual
4.2. Magazine virtuale in Rominia
4.3. Web - magazinul virtual cu cele mai multe produse gratuite
4.4. Vinzare de automobile
4.5. Bursa de valori in fotoliul de acasa
4.6. Comertul electronic pentru Cluburile de fotbal
4.7. Reclama pe Internet
4.8. Concedii aranjate prin Internet
4.9. Parteneriat de afaceri prin Internet
4.10. Licitatii si pariuri pe Internet
5. ELECTRONIC BANKING (EB) SI INTERNET BANKING (IB) 25
5.1. Prezentare
5.2. Informatizarea bancilor in Rominia
5.3. Aspecte ale Internet banking-ului in strainatate
6. PROBLEME DE SECURITATEA INTERNETULUI
Reversul medaliei - hackers . . . . . 31
7. TENDINTE iN COMERTUL ELECTRONIC . . . 33
ANEXA - GLOSAR - TERMINOLOGIE INTERNET . . 34
BIBLIOGRAFIE . . . . . . . 50

Alte date

?{p}

Servicii Internet - Magazine virtuale

{p}

?

1. RETEAUA INTERNET SERVICII INTERNET

1.1. Internet - descriere

Internet-ul este o gigantica retea de calculatoare – mai precis o retea de retele de calculatoare, care ofera, dupa cum vom vedea mai departe o multime de servicii pentru cei care doresc acest lucru.

Definitia Internet-ului cuprinde doua aspecte – calculatoarele si oamenii. Din punctul de vedere al oamenilor Internet-ul este o vasta comunitate de oameni care schimba intre ei informatii, produse ( din magazine aflate la distanta ) sau o multitudine de servicii ca posta electronica , transfer de fisiere, discutii, aflarea de noutati din varii domenii, etc. Din punctul de vedere al calculatoarelor Internet-ul reprezinta reteaua mondiala ce leaga retele de calculatoare, indiferent de platformele calculatoarelor componente sau a topologiilor folosite, la care oricine isi poate conecta propriul calculator personal, de acasa sau de la serviciu. Se poate afirma ca Internet-ul constituie un conglomerat extrem de complex de arhitecturi, componente fizice si sisteme de operare.

Din fericire, utilizatorul nu trebuie sa cunoasca sau sa inteleaga in profunzime filozofia calculatoarelor, a retelelor si implicatiile acestora. La Internet, din punct de vedere conceptual asupra hardware-ului, nu se remarca vreo componenta care sa fie numita ”server central” sau ”punct de con-trol central” al Internet-ului. Internet-ul trateaza in mod egal atat minicalculatoarele, cat si PC-urile sau mainframe-urile, fiind un mediu cu componente de tip unu-la-unu, in care aproape toate facilitatile care configureaza retelele componente au importanta egala si in care componentele se comporta una fata de cealalta in mod egal, nediscriminatoriu.

În prefata cartii sale Retele de calculatoare - Prentice Hall, 1981, autorul sau, Andrew S. Tanenbaum afirma referitor la proiectarea retelelor de calculatoare si a Internet-ului : ”Cheia proiectarii unei retele de calculatoare a fost prima data enuntata de Julius Cezar : Devide et impera ( Dezbina si stapaneste )”. Cheia pentru intelegerea Internet-ului si a retelelor de calculatoare se bazeaza pe acest principiu, in sensul ca sarcina Internet-ului se imparte in sarcini mai mici pentru fiecare retea , care la randul lor se vor imparti in sarcini si mai mici rezol-vate de fiecare componenta a Internet-lui – calculator, repetor, punte ( bridge ), hub, router, poarta ( gateway ) sau orice alta componenta activa a retelei.

Comunicarea si schimbul de informatii in Internet se realizeaza prin inter-mediul serviciilor care permit cautarea si extrapolarea informatiilor din retea. Pentru oricare din serviciile Internet-ului exista un calculator care solicita informatii, deci un client al respectivului serviciu, de la un alt calculator care furnizeaza informatiile cerute, denumit server. Fiecare calculator legat in retea, numit si nod de retea, poate fi atat client cat si server al oricarui serviciu Internet. Exista totusi o organizatie a utilizatorilor de Internet numita ISOC (Internet Society ), care are un caracter voluntar si ca unic scop promovarea schimbului global de informatii prin intermediul acestei retele. Conducatorii acestei organizatii, numiti IAB (Internet Arhitecture Board Comitetul de arhitectura Internet), au responsabilitatea de a gestiona din punct de vedere tehnic Internet-ul si de a standartiza tehnologia folosita. Aceasta activitate este sprijinita de un alt grup de la ISOC, anume IETF ( Internet Engineer Task Force- Grupul Internet pentru Probleme Tehnice ), care este format tot din voluntari si care incearca sa rezolve problemele tehnice cu care se confrunta Internet-ul, propunand noi alternative tehnice care apoi sunt standartizate de IAB.

1.2. Internet - scurt istoric.

În anul 1969, Ministerul Apararii al Statelor Unite ale Americii a creat Agentia pentru Proiecte de Cercetare Avansata ( Advanced Research Projects Agency - ARPA ). Obiectivul sau consta in proiectarea unei retele de comunicatii care sa asigure transmiterea mesajelor chiar si in cazul distrugerii sale partiale intr-un bombardament nuclear. Ca sa nu mai vorbim de facilitatile oferite in proiectele nuclearo-militare din timpul razboiului rece. Rezultatul a fost incununat de succes si s-a numit ARPAnet. ARPAnet avea 4 noduri, iar participantii la retea erau Universitatea din L.A. California, Institutul de Cercetari Stanford, Universitatea din Santa Barbara California si Universitatea din Utah. Ulterior reteaua dezvoltandu-se, prin conectarea altor universitati americane.

În anul 1983, din motive pragmatice, ARPAnet s-a despartit in doua retele diferite numite ARPAnet si MILNET. ARPAnet a fost rezervata domeniilor civile, precum cercetarea, in timp ce MILNET a fost destina-ta exclusiv operatiunilor militare. Retelele au ramas conectate, astfel incat utilizatorii sa poata schimba informatii. Prima retea a devenit cunoscuta sub numele de INTERNET. Dezvoltarea ARPAnet s-a facut lent, din cauza diversitatii de tipuri de calculatoare si de sisteme de operare folosite. De aceea trebuia proiectat si dezvoltat un set de reguli de comunicare care sa permita informatiei sa fie transmisa intre diferite retele fara sa se tina cont de componentele hardware ale acestora. Acest lucru, inceput din anii 70, s-a incheiat in anul 1983 cand s-a impus protocolul TCP/IP, care este o reuniune de doua protocoale : TCP – Transmission Control Protocol si IP - Internet Protocol

În aceeasi perioada, au inceput sa se dezvolte si alte retele, cum ar fi BITNET – ( Because It’s Time ), si CSNET – (Computer Science Network ). Initial, acestea au fost retele separate, utilizate in scopuri educationale sau stiintifice , dar cu timpul, au fost conectate la Internet pentru a facilita schimbul de informatii intre diverse organizatii, dar mai ales intre universitati. Unul din cele mai importante momente ale evolutiei retelei Internet a fost anul 1986, cand Fundatia Nationala pentru Stiinta (National Science Foun-dation – NSF ), a creat NSFNET pentru a conecta 4 supercalculatoare de mare viteza pe teritoriul Statelor Unite, mai mult din ratiuni stiintifice. ARPAnet s-a desfiintat, iar NSFNET a devenit principalul canal de prelucrare pentru Internet. NSF a concesionat parti din Internet catre sectorul privat, Internet-ul devenind, pe zi ce trece, preponderent privat si comercial.

Dezvoltarea retelei Internet a fost exploziva, mai ales dupa anul 1985, cand erau conectate la Internet aproximativ 2.000 calculatoare, astazi fiind conectate la Internet aproximativ 30.000.000 de calculatoare. Un alt moment important al Internet-ului a avut loc la inceputul anilor 90, cand cercetatorii de la CERN (Consiliul European pentru Cercetare Nucleara), au adoptat in anul 1992 un sistem hipertext pentru legarea documentelor, in scopul utilizarii in comun a rezultatelor cercetarii stiintifice. Un sistem hipertext este un sistem care permite unui browser sa creeze legaturi intre documente independente in scopul vizuali-zarii acestora. Astfel ca dupa numai 6 luni existau 60 de servere Web, care folosesc protocolul http (HiperText Transfer Protocol).

Ca urmare a celor de mai sus, Internet-ul este caracterizat astazi ca fiind o Superautostrada Infor-mationala (Information Superhighway), o cale de informatii (Inforbahn) si un spatiu cibernetic (Cyberspace).

1.3. Adresarea in Internet

.

Fiecare calculator din Internet are o adresa IP, de tipul nnn.nnn.nnn.nnn, unde nnn nu poate sa depa-seasca 255. Exista componente software speciale ce realizeaza translatia automata intre numele de server si adresa IP a serverului si invers. Orice adresa IP are 32 biti si este alcatuita din mai multe parti. Deoarece Internet-ul este o retea de retele, inceputul adresei IP indica router-elor din Internet reteaua din care face parte utilizatorul , iar partea dreapta a adresei indica gazda sau calculatorul care va primi pachetul. Conceptual, fiecare adresa Internet reprezinta o pereche ( nume_de_retea – identificator_nasina ), adresele IP actuale, trebuind sa aiba una dintre cele trei forme, diferentiate prin primii doi, trei biti mai semnificativi, astfel :

- adresele de clasa A (incep cu 0) sunt folosite pentru cateva sute de retele care comporta un numar de 224 masini.

- adresele de clasa B ( incep cu 10 ) se utilizeaza pentru mii de retele, fiecare retea cu 216 masini fiecare retea.

- adresele de clasa C (primii trei biti sunt 110) sunt destinate pentru un numar foarte mare de retele care au fiecare pana la 256 masini.

Dar ar fi foarte dificil sa tinem minte adresele IP ale tuturor calculatoarelor. Exista o modalitate mai simpla de a adresa un calculator, si anume prin intermediul numelor de domenii. O localizare anume din Internet, este identificata de un nume de domeniu unic. Numele de domeniu este alcatuit din mai multe cuvinte separate prin puncte si care identifica organizatia si ierarhia de domeniu careia ii apartine. În Internet exista un sistem on-line distribuit pentru administrarea numelor de identificare a locatiilor calculatoarelor conectate la Internet, sistem denumit DNS ( Domain Name System ). DNS constituie o metoda de administrare a numelui, prin care se acorda diferite responsabilitati de grup pentru subseturi de nume. Fiecare nivel de sistem se numeste domeniu, iar domeniile consecutive sunt separate de un punct. De ex.: gazda.domeniu_secundar.domeniu_principal

În cadrul numelor poate exista un numar variabil de domenii, practic fiintand cel mult cinci. Pe masura ce se parcurge numele de la stanga la dreapta, numarul de nume continut in grup devine din ce in ce mai mare. Numele de gazda (server ) contine, in afara numelui de domeniu, un alt nume ce identifica serverul particular si orice subdomeniu ce poate fi asociat la localizarea server-ului. Astfel ” .ro” reprezinta numele de domeniu atribuit Romaniei. Pentru celelalte tari sunt valabile urmatoarele nume de domeniu :

.uk Marea Britanie

.ca Canada

.es Spania

.fr Franta

.au Australia

.se Suedia

.de Germania

În Statele Unite ale Americii exista urmatoarele domenii principale :

.com organizatii comerciale

.edu universitatii

.gov agentii guvernamentale

.net furnizori de servicii Internet

.mil armata

.int organizatie internationala

.org diverse organizatii

1.4. Cultura, eticheta si politete pe Internet