Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Alte date

?{p}

?INTRODUCERE

Nevoia de paza si acces securizat intr-un perimetru important din diferite puncte de vedere a fost din totdeauna o provocare pentru oameni. Plecand de la metode rudimentare - un gard inalt, un sant cu apa, o capcana ascunsa in pamant, o funie prinsa de un clopot, - tehnica protejarii unui perimetru la acces neautorizat a evoluat exploziv in secolul XX, urmare a descoperirilor din toate domeniile stiintelor exacte si aplicate. Desi initial sistemele de identificare si autorizare a accesului au fost folosite numai in domeniul militar, dezvoltarea societatii in ansamblul ei a facut simtita nevoia introducerii unor proceduri de control al accesului, si deci implilicit si a identificarii, in anumite incaperi, institutii sau chiar zone intinse de teren cum ar fi granita nationala.

Practic, fara a intra in amanunt, un sistem modern ce asigura accesul personalului autorizat intr-un perimetru protejat face urmatoarele operatiuni:

- supravegheaza simultan mai multe puncte de acces legal, dar si zonele prin care accesul s-ar putea face dar este interzis (de exemplu geamuri deschise, guri de aerisire, garduri)

- identifica persoana care solicita accesul prin intermediul unor dispozitive de identificare personala ( vezi capitolul 4)

- permite sau nu accesul in functie de rezultatul identificarii sau si alte criterii (ora, data, conditii meteorologice, starea de alarmare)

- supravegheaza zona protejata contra incendiilor, scurgerilor de substante toxice, radioactive, explozive sau de alta natura, in functie de specific.

De aici reiese ca fiabilitatea unui astfel de sistem este in primul rand data de eficacitatea detectoarelor folosite. Ele pot introduce alarme false, isi pot intrerupe functia de detectie, facand astfel sistemul ineficient.(vezi capitolul 1)

Un alt factor important pentru buna functionare a unui sistem ce asigura accesul personalului autorizat intr-un perimetru protejat este posibilitatea detectarii nefunctionarii terminalelor de detectie sau identificare, fie datorate canalului de legatura, fie datorate alimentarii. (vezi capitolul 1 si capitolul 8) Este de la sine inteles ca terminalele semnalizeaza centralei de la distante ce pot depasi sute sau chiar mii de metri, fapt ce creeaza dificultati tehnice in alimentare, comunicare si intretinerea sistemului.

În zilele noastre sistemele de acest gen isi gasesc numeroase aplicatii civile, incepand de la banalele cartele de metrou sau de parcare, carti de credit sau cartele telefonice, pana la mult mai performantele sisteme de acces din marile aeroporturi ale lumii, sisteme ce nu detecteaza numai persoana ci si obiectele si substantele chimice ce le-ar putea avea asupra sa. O descriere mai amanuntita asupra dispozitivelor ce sesizeaza explozibili, materiale radioactive, arme de foc, si diferite alte substante interzise se gaseste in capitolul 2 - Sisteme de supraveghere a mediului.

Desi tehnologia permite decizia practic instantanee in anumite situatii, factorul uman este inca de neinlocuit , avand rolul instantei supreme, deoarece nici un dispozitiv din lume nu ar putea detecta grimasa cauzata de stres de pe fata unui terorist sau felul in care priveste si se exprima o persoana ce are ganduri sinucigase. De asemenea functionarea sistemului ramane supervizata la nivel central de o echipa de specialisti ce ii asigura intretinerea software (noi versiuni de programe, rezolvarea unor situatii de exceptie gen “virusul mileniului”) si hardware, cu piese de schimb si noi tipuri de terimnale de control.

Pentru a intelege mai bine functionarea unui sistem de supraveghere si control al accesului, in capitolele urmatoare se va prezenta problematica specifica acestor sisteme.

CAPITOLUL 1

Caracteristicile detectoarelor

Proiectantul unui sistem de supraveghere poate spune de la inceput care sunt valorile periculoase ale parametrilor supravegheati. Acesti parametrii pot fii de exemplu unghiul unei cuple, la deschiderea unei usi sau ferestre, nivelul sunetelor sau temperatura ambientala intr-o incapere, intensitatea unui fascicol de lumina, amplitudinea oscilatiilor, etc. De aceea, un element de supraveghere va avea in principiu o caracteristica de functionare de tip RELEU. Cu alte cuvinte, el se poate afla in una din urmatoarele doua stari:

- starea de veghe (valoarea parametrului urmarit se incadreaza intr-un interval admisibil prestabilit).

- starea de alarma (parametrul are valori periculoase). Astfel de elemente de supraveghere locala, avand o caracteristica de functionare de tip releu, poarta numele de elemente detectoare, sau mai scurt, DETECTOARE.

Schema bloc a unui detector este prezentata in figura de mai jos:

Parametrul supravegheat este convertit de un senzor (traductor) in semnal electric, care este comparat cu o tensiune de referinta. Blocul comparator are histerezis electric pentru a asigura imunitatea la zgomot a detectorului. Tot pentru a elimina efectele zgomotului asupra semnalului util se foloseste un filtru trece-jos. În caz de alarma, comparatorul comanda prin intermediul unor etaje de iesire semnalizari locale si/sau la distanta, in functie de principiul de protectie ales.

Pentru a actiona eficient, un detector trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

? fiabilitate (durabilitate) mai buna ca a sistemului protejat;

? functionare in conditii specifice de mediu (temperatura, umiditate);

? actiune rapida (fata de regimul tranzitoriu al sistemului);

? stabilitate in timp a elementului decizional (valoarea limita de referinta);

? specificitate (actiune numai la parametrul supravegheat);

? histerezis (pentru eliminarea comenzilor false sau oscilante);

? imunitate la zgomot industrial;

? energie pentru semnalizarea la distanta;

În afara de aceste caracteristici, unui detector i se pretinde si cerinte suplimentare, cum ar fi:

? consum propriu redus;

? semnalizarea starii de veghe (de buna functionare);

? simplitate;

? depanare si intretinere usoara;

? cost scazut.

Metode de supraveghere

În general marimile care trebuiesc supravegheate se afla la distanta fata de locul in care se centralizeaza informatiile. Din acest motiv, intre detector si postul central apare un element de conexiune, numit in mod curent LINIE DE LEG?TUR?. În functie de principiul de transmisie ales exista mai multe tipuri de linii: electrice, optice, radio, etc. Deoarece majoritatea liniilor folosite in diverse sisteme sunt de tip electric, vom analiza mai atent acest tip.

Supravegherea elementului detector de catre postul central este conditionata in mod nemijlocit de calitatea liniei. Exista defecte ale acesteia care pot impiedica total transmisia informatiei. Cele mai frecvent intalnite sunt:

- linie intrerupta;

- linie in scurt-circuit;

- linie conectata la impamantare.

Din acest motiv au fost imaginate metode de supraveghere simultana, atat a elementului detector, cat si a liniei.

Supravegherea in curent continuu