Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Socializarea progresiva a prescolarului sub influenta activitatilor din gradinita

Despre lucrare

lucrare-licenta-socializarea-progresiva-a-prescolarului-sub-influenta-activitatilor-din-gradinita
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-socializarea-progresiva-a-prescolarului-sub-influenta-activitatilor-din-gradinita


Cuprins

CUPRINS
Introducere 5
Capitolul I: Socializarea in familie si importanta acestui proces pentru integrarea viitoare a copilului ......10
I.1. Conceptul de socializare. Delimitare teoretica ......10
I.2. Rolurile parintilor in dezvoltarea psihica a copilului 20
I.3. Stiluri educative ale parintilor si efectele lor asupra dezvoltarii copilului............33
Capitolul II: Gradinita ca factor de socializare..43
II.1 Cadrul didactic si grupul de covirstnici - factori de socializare..........43
II.2 Formele de activitate ale prescolarului52
II.3 Implicatiile gradinitei asupra socializarii.............68
Capitolul III: Metodologia cercetarii............83
III.1 Formularea obiectivelor cercetarii.....83
a. Obiective general-teoretice.........83
b. Obiective practic-aplicative........83
III.2 Formularea ipotezelor cercetarii.......84
III.3 Metode, tehnici, procedee si instrumente utilizate..86
III.4 Informatii referitoare la lotul de subiecti investigat98
Capitolul IV: Prelucrarea datelor, prezentarea si interpretarea rezultatelor obtinute..102
IV.1 Cercetarea validitatii de continut a instrumentelor utilizate.....102
IV.2 Validarea convergenta a protocolului de observatie.............105
IV.3 Verificarea ipotezelor...107
CAPITOLUL V: Concluzii si recomandari...119
Anexe.....124
Bibliografie.............131

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Introducere

Întreaga dezvoltare, ca si conditia umana insasi, sunt inundate si stimulate de procesele de socializare prin care se constituie integrarea sociala si identitatea persoanei. Influentele se exercita asupra copilului mai intai prin familie si mai ordonat si sistematic cu ajutorul institutiilor de invatamant, prin viata sociala, in ansamblu, ca factori ce concura in a-i oferi modele de conduita, clisee de apeciere si reactii, opinii si cunostinte despre tot ceea ce il inconjoara.

Copilul, ca adult in devenire si nu ca adult in miniatura, poseda insusiri specifice datorate in primul rand varstei si apoi faptului ca fiecare individ al speciei umane este unic, insusiri care se vor transforma in comportamente adaptate sau inadaptate, in functie de calitatea influentelor exercitate asupra lui. Deprinderile cu care copilul se naste si se dezvolta sunt influentate de anumite experiente, pe masura ce acesta se maturizeaza iar vulnerabilitatea sau vivacitatea innascuta a lui interactioneaza cu caracterul facilitator al mediului inconjurator. Un mediu puternic facilitator este acela unde copilul are parinti iubitori si sensibili si este prevazut cu experiente bogate si stimulatoare astfel incat consecintele favorabile vor aparea in cazul acestui tip de mediu ambiental, in timp ce copilul crescut intr-un mediu sarac, nesatisfacator va trai un dezavantaj enorm. Mediul familial este cel mai direct legat de dezvoltarea armonioasa a copilului, avand rol decisiv in devenirea copilului iar in conditiile in care satisface permanent nevoia de suport afectiv si pe cea de protectie si ofera premisele pe baza carora se vor structura modelele psihologice si sociale va reusi sa valorifice total potentialul biologic al copilului. Este sistemul in care copilul are experiente, observa modele sau pattern-uri de activitati si interactiuni, se dezvolta in cadrul raporturilor dintre membrii familiei.

Rolurile pe care le indeplinesc parintii, in principal afective si comunicationale si mai ales prin intermediul mamei, creeaza conditiile ulterioare de actiune ale educatorilor, ale celor ce vor influenta, la randul lor, dezvoltarea ulterioara a copilului. Importanta acestor roluri rezida din faptul ca fiinta tanara isi insuseste tot ceea ce observa in jurul sau, manifestarile sale de comportament fiind replici la modelele de comportare, tipurile de actiune si de comunicare realizate in familie astfel incat conduitele copilului vor fi dependente de valorile, trebuintele si normele pe care le manifesta parintii, ca principali arhitecti ai fiintei sociale a copilului. Parintii au rolul de a modela, pentru el, realitatea obiectiva, selectand aspectele care vor fi transmise, constituindu-se ca un filtru intre copil si realitate si ii asigura, prin raspunsurile lor, cadrele optime pentru a se dezvolta si invata. Interventia parintelui ca factor de dezvoltare ajuta copilul sa-si dezvolte deprinderi adecvate de interactiune sociala in primul rand prin satisfacerea nevoilor fizice si emotionale, prin pregatirea terenului pentru comunicare, permitandu-i sa incerce lucruri de care inca nu este capabil, adaptand o activitate specifica astfel incat sa-i poata face fata si, in special, actionand ca baza de date pentru copil, fapt care il ajuta pe acesta sa-si organizeze informatia si sa elaboreze planuri.

Sociabilitatea, ca trasatura ce are capacitatea de a facilita adaptarea, se dezvolta prin unificarea a numeroase deprinderi specifice, care au aceeasi semnificatie adaptativa generala pentru persoana, asfel incat sociabilitatea se structureaza in functie de conditiile mediului exterior. Copilul prescolar manifesta o intensa sociabilitate, o puternica dorinta de contact social dar el nu este sociabil in general ci invata, prin unitati specifice de invatare, sa ajunga la un comportament adaptativ si expresiv. Se poate afirma astfel ca evolutia copilului este marcata de interactiunile intre el, ca individ in dezvoltare si ceilalti, de interesul pe care incepe sa-l arate fata de altii, cu care descopera ca poate actiona impreuna. Gradinita asigura largirea experientei personale dar mai ales conditiile unei activitati sociale bogate, variate, in care si prin care copilul va reusi sa preia initiativa contactului social mai frecvent, poate, decat adultul, va elabora relatii de incredere in ceilalti si va constientiza locul si rolul sau in cadrul colectivitatii.

Prin prezenta lucrare am dorit sa evidentiem masura in care activitatile desfasurate in cadrul gradinitei influenteaza sociabilitatea, ca si capacitate asociativa care il determina pe copil sa fie capabil sa traiasca in asociere permanenta cu ceilalti, sa fie capabil de relatii prietenoase si, in special, sa doreasca sa intretina legaturi cu semenii sai, implicandu-se cu placere in aceasta antrenare si cautare de contacte si relatii sociale.

Pentru elaborarea acestei teme am avut in vedere lucrari scrise atat de autori romani cat si de autori straini care au aprofundat tematica complexa a socializarii copilului, avansand ideea socializarii progresive a acestuia sub influenta mediului inconjurator, in speta sub influenta familiei si a gradinitei.

Prima parte a lucrarii se axeaza pe reliefarea aspectelor teoretice ale temei si a interesului manifestat fata de efectele interactiunii parinti-copil si copil-copil asupra dezvoltarii copilului, incluzand citarea lucrarilor si cercetarilor efectuate in aceasta directie. Partea a doua a prezentei lucrari este reprezentata de cercetarea practica prin care am incercat sa surprindem gradul si formele de manifestare a sociabilitatii, ca trasatura de personalitate care se invata initial in cadrul familiei, fiind apoi dezvoltata prin activitatile special proiectate de catre invatamantul prescolar.

În partea ce include cercetarea propriu-zisa am investigat efectele stimulatoare ale mediului gradinitei asupra comportamentului sociabil al prescolarului. În acest scop am utilizat mijloace si tehnici de investigare a efectelor activitatilor desfasurate in cadrul unor grupuri de prescolari, la care am participat in calitate de observator. Acest demers investigativ are o natura preponderent cantitativa, mijloacele de investigare utilizate fiind: un protocol de observatie a formelor de manifestare a sociabilitatii la inceputul si la sfarsitul procesului de observare, fisa de apreciere a sociabilitatii oferita spre completare educatoarelor. Mentionam ca toate acestea au fost aplicate atat la inceputul cercetarii cat si inainte de incheierea acesteia. Cercetarea s-a focalizat cu precadere pe dinamica schimbarii la nivel de grup, in acest sens observand comportamentele manifestate la nivelul grupei mici ( 3-4 ani), grupei mijlocii ( 4-5 ani, comparativ cu alti copii de aceeasi varsta care nu frecventeaza gradinita) si grupei mari (5-6 ani).

Motivatia temei este determinata de faptul ca viitorul societatii este reprezentat de copii, de dezvoltarea armonioasa a acestora depinzand evolutia umanitatii. În acest sens relevarea semnificatiilor posibile pentru aceasta etapa de varsta, a modificarilor ce se produc sub influenta conditiilor de mediu, a educatiei, a culturii si a rolurilor sociale exercitate asupra copilului este mai indicata decat necunoasterea acestora, necunoastere ce se poate solda cu dezechilibru si neadaptare a conduitei umane in relatiile cu mediul social.

CAPITOLUL I