Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
CAPITOLUL I
Scurt istoric al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea... 5
CAPITOLUL II
Biserica Adventista din Rominia, intre 1965-1989..... 14
CAPITOLUL III
Imaginea adventistului in conceptia statului si a societatii......... 28
CAPITOLUL IV
Biserica Adventista din Rominia si relatiile pe plan extern......... . 40
CAPITOLUL V
Regimul comunist in perceptia adventistilor.......... 47
CONCLUZII.......... 58
BIBLIOGRAFIE... 59
ANEXE.... 61

Alte date

?Introducere

Desi aparute de mai bine de un secol pe scena vietii religioase romanesti, cultele minoritare neoprotestante continua sa ramana in “conul de umbra” al Bisericilor majoritare, fapt dovedit si de numarul scazut al lucrarilor de specialitate.

Lucrarea de fata se doreste a fi doar o introducere in studiul Bisericii adventiste de ziua a saptea, profunzimea subiectului necesitand cercetari aprofundate de arhive, articole si marturii.

Lucrarea cuprinde cinci capitole, cateva concluzii, bibliografia si sapte anexe.

Primul capitol urmareste, pe scurt, istoria Bisericii Adventiste, din Statele Unite si Romania, surprinzand unele evenimente importante precum aparitia, organizarea, dezvoltarea si raspandirea pe plan mondial prin intermediul activitatii de misionar.

Mesajul advent a patruns in Romania in a doua jumatate a secolului al XIX – lea si in ciuda unei puternice opozitii fata de un cult, presupus a “distruge” unitatea de credinta romaneasca, s-a inregistrat o rapida crestere a numarului de membri. Este precizat de asemenea si cadrul legal in care si-a desfasurat activitatea, de la starea de ilegalitate, la sfarsitul secolului XIX pana la recunoasterea ca si cult in urma Decretului nr 407, din 1946.

Al doilea capitol prezinta Biserica adventista in perioada regimului ceausist, pornind de la caracteristicile cultului, organizarea, instruirea corpului pastoral pana la activitatile desfasurate de aceasta in conditii de asa zise drepturi si libertati religioase.

Partea a treia trateaza domeniul imagologiei, a alteritatii, debutand cu cateva consideratii teoretice.

Pornind de la aceste teorii, am dorit sa surprind modul in care credinciosul adventist era perceput de catre autoritati si societate in diferite etape ale vietii: scoala, armata, loc de munca. În acest scop am facut apel la marturii personale precum si la unele surse editate provenite din arhivele Securitatii.

Relatiile Bisericii cu exteriorul, atat la nivel institutional cat si la nivel de membri constituie subiectul principal al celui de-al patrulea capitol.

Capitolul final constituie o inversare a rolurilor din capitolul trei. De data aceasta, tot prin intermediul marturiilor personale, am aratat modul in care credinciosul adventist a perceput regimul comunist si pe principalul reprezentat al acestuia, Nicolae Ceausescu.

De asemenea este prezentata dorinta de schimbare a regimului, nutrita de membrii adventisti, precum si motivatiile lor.

Un aspect deosebit de interesant s-a dovedit a fi cel al momentelor de reculegere, de petrecere al timpului liber de catre membrii adventisti in perioada comunista. Am dorit sa evidentiez faptul ca, in ciuda privatiunilor de drepturi si libertati, membrii protestanti adventisti au putut sa aiba parte de momente placute.

În elaborarea acestei lucrari am folosit analiza de documente precum si tehnica interviului, pe baza unor chestionare prestabilite.

Capitolul 1

Scurt istoric al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea

Originile cultului adventist pot fi gasite in miscarea millerita, din prima jumatatea a secolului al - XIX - lea, in Statele Unite ale Americii.

Organizata in jurul predicatorului William Miller (1782-1849), aceasta miscare interconfesionala – deoarece a atras un numar mare de membri ai altor biserici protestante – avea un singur scop: pregatirea omenirii pentru revenirea lui Hristos in anul 1843.

Miller a stabilit aceasta data in urma studierii profetiilor din cartile Bibliei, mai exact cartea lui Daniel si Apocalipsa. El a tras concluzia ca Biblia vorbeste despre revenirea lui Hristos si chiar stabileste si o data: la 2300 de ani (cf. Daniel 8:14), dupa reintoarcerea lui Ezra la Ierusalim, in anul 457. Împlinirea acestei profetii urma astfel sa aiba loc in anul 1843. [1 Cairns, Earle – Crestinismul de-a lungul secolelor, Ed.Soc.Mis.Ro, pp. 416,418]

Miscarea a avut mii de adepti, pastori si laici, care au preferat sa-si paraseasca bisericile de origine si astfel sa se pregateasca pentru revenirea lui Hristos.

Subiectul a creat senzatie in Statele Unite, iar marile ziare vorbeau despre acest eveniment, deseori in termeni calomniatori.

Adeptii miscarii, in vederea pregatirii pentru maretul eveniment al revenirii lui Hristos, si-au abandonat locurile de munca, ajungand chiar sa paraseasca culturile pamanturilor lor.

Însa evenimentul mult asteptat nu s-a produs, nici in anul 1843, nici in anul 1844 – conform unei recalculari a datei istorice. Acest eveniment este cunoscut in literatura adventista sub denumirea de “marea dezamagire”.

Totusi a existat o grupa de oameni care a continuat sa creada ca calculele si data stabilita au fost corecte, doar ca interpretarea lor a fost gresita. Explicatia n-a intarziat sa apara: – cf.teoriei lui Hiram Edson, [2 Cairns, Earle - op.cit.p. 418] in anul 1844, Hristos nu urma sa intre, in vederea lucrarii de ispasire, intr-un Sanctuar pamantesc (Pamantul), ci intr-unul ceresc.

Aceasta doctrina – a Sanctuarului ceresc – a reprezentat o contributie unica in teologia crestina, iar de la aparitia ei Biserica Adventista nu a mai stabilit nici o data istorica pentru revenirea lui Hristos.

Liderul principal al acestui grup a fost Ellen G. White (1827-1915), care, ulterior, a devenit profetesa bisericii adventiste, aducand o contributie deosebita la organizarea si dezvoltarea bisericii. A scris enorm de mult, in diferite domenii precum cel spiritual, educational, al sanatatii s.a.m.d.

Initial, in acest grup post-millerit, a existat o opozitie in ceea ce priveste organizarea sa ca biserica data fiind in primul rand ostilitatea bisericilor organizate fata de adeptii miscarii millerite, manifestata prin numeroase excluderi, dar si o serie de temeri legate de transformarea miscarii intr-o institutie, ca de exemplu teama restrangerii libertatii de cercetare a Bibliei si a dreptului de a-si marturisi credinta. În aceasi ordine de idei se poate mentiona si faptul ca existau unii opozanti ai ideii de organizare care, in mod preconceput se temeau ca nu cumva odata organizata ca si biserica, aceasta sa nu devina “Babilon”, vazut ca si organizatie represiva.

Pe de alta parte, pentru multi dintre credinciosi certitudinea revenirii apropiate a lui Hristos fara a stabili o data cronologica –facea inutila organizarea. [3 Moldovan, Aron – Biserica adventista si criticii ei, Ed.Viata si sanatate, Buc, 1998, p.27]

Doar avand o forma organizata miscarea putea sa inainteze si sa-si atinga scopurile inalte. Lucrarea de predicare, viabilitatea anumitor ramuri de activitate (din educatie, sanatate, publicistica) nu puteau functiona la cote inalte daca miscarea nu s-ar fi constituit intr-o structura bine organizata, si avand inclusiv un anumit statut institutional. Nu mai putin important era faptul ca organizarea in biserica contribuia la unitatea doctrinara a acesteia. [4 idem, pg 28]

Au existat mai multe variante cu privire la alegerea unui nume pentru noua denominatie: “Adventistii sabatarieni”, “Poporul zilei a saptea”, “Biserica lui Dumnezeu”, “Ramasita” s.a.m.d. În timpul Conferintei de la Battle Creek, de la 1 octombrie 1860, s-a pledat pentru denumirea de Biserica Adventista de Ziua a Saptea (termenul de adventist provine din latina: ad – pentru; venio,-ire – a veni; in traducere libera, asteptatori ai lui Hristos)

Tot atunci s-au propus si 3 nivele de organizare, cuprinzand: biserica locala,

conferinta de state si Conferinta Generala.

Prima Conferinta Generala, avandu-l ca presedinte pe John Byngton, s-a tinut in luna mai, 1863. La aceasta data Biserica adventista avea pe teritoriul Statelor Unite aproximativ 3500 de membri, 30 de pastori si cateva Conferinte in diferite state. [5 idem, pg 29]