Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL 1: NO?IUNEA ?I EVOLU?IA ADMINISTRA?IEI PUBLICE ?N ROM?NIA 1
1.1. Aspecte generale din sfera administratiei publice 1
1.2. Administra?ia public? 4
1.2.1. Defini?ie. Concept. Terminologie. 4
1.2.2. Scurt istoric al doctrinei 9
1.3. No?iunea de organ al administra?iei publice. Sistemul organelor administra?iei publice 10
1.3.1. Punerea problemei ?n literatura rom?neasc? interbelic? 10
1.3.2. Punerea problemei ?n literatura rom?neasc? postbelic? 11
1.3.3. Punerea problemei ?n legisla?ia rom?neasc? actual? 13
1.3.4. Sistemul organelor Administra?iei Publice 14
CAPITOLUL 2: INSTITU?IA PRIMARULUI ?N ROM?NIA 20
2.1. Originea institu?iei primarului ?n Rom?nia 20
2.2. Istoria constitu?ional? ?i legal? a institu?iei primarului 21
2.2.1. ?n perioada Constitu?iei din l866 p?n? la primul r?zboi mondial 21
2.2.2. Institu?ia primarului ?n perioada interbelic? 23
2.2.3. ?n perioada socialist? ?i a statului totalitar 25
2.2.4. In perioada statului de drept 26
CAPITOLUL 3: LOCUL SI ROLUL PRIMARULUI IN ADMINISTRATIA PUBLICA 29
3.1. Considera?ii generale 29
3.2. Statutul primarului 30
3.2.1. Statutul primarului ca autoritate ce reprezint? puterea statal? 30
3.2.2. Statutul primarului ca autoritate care reprezint? colectivitatea local? 31
3.3. Atribu?iile primarului 32
CAPITOLUL 4: ALEGEREA PRIMARULUI 48
4.1. Considera?ii 48
4.2. Desf?urarea alegerilor pentru functia de primar 51
4.3. Stabilirea rezultatului alegerilor pentru functia de primar 53
4.4. Validarea mandatului de primar 54
4.5. Depunerea jur?m?ntului 57
CAPITOLUL 5: MANDATUL SI RASPUNDEREA PRIMARULUI 60
5.1. Exercitarea mandatului de primar 60
5.2. Prelungirea mandatului primarului 61
5.3. Incetarea mandatului primarului ?nainte de termen 62
5.4. R?spunderea primarului 69
CONCLUZII ?I PROPUNERI DE LEGE FERENDA 74
BIBLIOGRAFIE 77

Alte date

4.4. Validarea mandatului de primar {p}

4.5. Depunerea juramantului {p}

CAPITOLUL 5: MANDATUL SI RASPUNDEREA PRIMARULUI {p}

5.1. Exercitarea mandatului de primar {p}

5.2. Prelungirea mandatului primarului {p}

5.3. Incetarea mandatului primarului inainte de termen {p}

5.4. Raspunderea primarului {p}

CONCLUZII SI PROPUNERI DE LEGE FERENDA {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

CAPITOLUL 1: NOTIUNEA SI EVOLUTIA ADMINISTRATIEI PUBLICE ÎN ROMÂNIA

1.1. Aspecte generale din sfera administratiei publice

Cunoasterea stiintifica a unei anumite materii presupune identificarea notiunilor cu care opereaza stiinta care are drept obiect materia respectiva, ca prin intermediul acestor notiuni sa se dezvaluie esenta fenomenului de cercetat.

De asemenea dreptul se grupeaza pe ramuri, in functie de obiectul specific de reglementare iar identificarea acestui obiect specific reprezinta o sarcina a stiintei dreptului, in general a stiintelor juridice de ramura, in particular operatie care presupune, inainte de toate, fundamentarea notiunii centrale din sfera demersului stiintific respectiv.

În dreptul administrativ, valoare de notiune centrala are notiunea de administratie publica, care a fost amplu si diferit analizata, atat in literatura juridica interbelica cat si in cea de dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Uneori sfera administratiei publice s-a identificat cu sfera administratiei de stat, alteori administratia realizata de organisme statale era privita doar ca dimensiune a administratiei publice, facandu-se distinctia intre administratia publica de stat si administratia publica a comunitatilor locale.

Apoi, administratia de stat in unele perioade s-a identificat cu activitatea organelor administratiei de stat, iar in alte perioade legislative, de regula dupa adoptarea de noi Constitutii, s-a extins si la activitatea altor organe de stat. Exemplul cel mai elocvent in aceasta privinta ni-l ofera articolul 48 din Constitutia Romaniei, care admite existenta actului administrativ in cazul oricarei autoritati publice.

Delimitarea continutului si sferei acestei notiuni are nu numai o importanta teoretica ci si una practica, privind sfera dreptului persoanei vatamate de o autoritate publica pe de o parte, respectiv sfera contenciosului administrativ pe de alta parte [1 Verginia Vedinas, Drept administrativ (Editia a V-a revazuta si reactualizata), Ed.Universul Juridic, Bucuresti, 2009]. Cum, in stiinta dreptului nu se poate face abstractie de dreptul pozitiv este de la sine inteles ca delimitarea continutului si sferei notiunii de administratie publica presupune o operatie de explicare a reglementarilor juridice in vigoare prin raportare la ceea ce am putea denumi constante ale doctrinei intr-un sistem democratic.

Pentru aceasta ne apar ca fiind strict necesare atat evocarile istorice si de drept comparat, cat si analiza genului proxim fenomenului administrativ. Astfel, doctrina interbelica din tara noastra in spiritul principiului separatiei puterilor, constant a admis ca dreptul administrativ cuprinde regulile dupa care se exercita activitatea puterii executive dar contine discutii ample cu privire la limitele acestei puteri fata de puterea legislativa, respectiv fata de puterea judecatoreasca.

De aici si varietatea de solutii teoretice asupra continutului si sferei notiunii de “administratiune a statului” sau pur si simplu de “administratiune”. În literatura juridica de dupa razboi si pana in 1989 discutiile cu privire la notiunea de administratie de stat au fost concentrate pe urmatoarele directii principale:

a) Corelatia dintre formele fundamentale de realizare a puterii de stat si categoriile de organe de stat.

b) Calificarea activitatii economice in raport cu activitatea administrativa .

c) Raportul dintre caracterul de activitate juridica a administratiei de stat si caracterul acesteia de activitate politica.

d) Obiectul de cercetare al dreptului administrativ, respectiv al stiintei administratiei.

Cat priveste doctrina occidentala se poate retine ca schimbarile de optica, mai ales in Franta dupa 1958, cu privire la conceptul funciar al separatiei puterilor s-au reflectat si in modul de intelegere a administratiei publice. Astfel se admite ideea ca participarea diverselor organe publice la treburile administrative variaza in functie de regimurile politice, dar in toate regimurile vom gasi in fruntea administratiei autoritati constitutionale care au o origine politica.

Prezentarea unui punct de vedere asupra acestei notiuni care sa dea satisfactie exigentelor stiintifice actuale, ne obliga mai intai la o succinta analiza a fenomenului administrativ in general. Normele dreptului administrativ in raport cu normele dreptului constitutional “guverneaza si orienteaza” reglementarile juridice civile din sfera administratiei publice, dand sensul exercitarii competentei organelor administratiei de stat sau ale comunitatilor locale.

În orientarile unor doctrinari [2 Vezi A.Iorgovan, Tratat de Drept Administrativ, Vol. I+II, Editura Nemira, 1996, Editia a II-a , revazuta si adaugita.V.Prisacaru , Tratat de Drept Administrativ roman , Partea Generala , Editura Lumina Lex , Bucuresti , 1993] asupra obiectului dreptului administrativ se pretinde ca dreptul civil, dreptul muncii etc., reglementeaza continutul competentei organelor administratiei de stat iar normele de drept administrativ reglementeaza doar modalitatile de exercitare a competentei organelor administratiei de stat.

Dreptul administrativ reglementeaza doua categorii de raporturi sociale:

a) cele care privesc aplicarea legii, respectiv prestarea de servicii publice, in limitele legii de catre structuri statale si alte subiecte publice.

b) Cele care privesc solutionarea litigiilor dintre autoritatile administratiei publice si cetateni.

Dreptul administrativ poate fi definit ca ramura a dreptului public care reglementeaza relatiile sociale din sfera administratiei publice, precum si pe cele de natura conflictuala dintre autoritatile administratiei publice sau alte autoritati statale, pe de o parte si cei vatamati in drepturile lor prin actele administrative ale acestor autoritati pe de alta parte. Prima categorie de relatii sociale poate fi mai departe ordonata pe subcategorii dupa cum este vorba de aspecte privind organizarea, functionarea sau garantarea unor valori din sfera administratiei publice.

Societatea omeneasca organizata in stat suveran are interesul, dar si calitatea ca intre persoanele fizice si juridice sa domneasca ordinea, inlaturand dezordinea, sa pazeasca granitele tarii si securitatea statului, sa asigure o instruire a populatiei, circulatia cetatenilor, asigurarea veniturilor banesti necesare acoperirii cheltuielilor functionarii organelor sale, gospodarirea domeniului public si alte necesitatii pentru buna functionare a statului.

Pentru realizarea acestor sarcinii, statul infiinteaza servicii publice, de mentinere a ordinii, de educatie, finante publice, de paza a granitelor tarii etc.

Toate aceste servicii publice, organizate intr-un sistem de organe, alcatuiesc administratia publica. Raporturile sociale dintre organele administratiei publice, precum si dintre acestea si particulari (persoane fizice ore si juridice) sunt reglementate de normele dreptului administrativ si devin raporturi juridice de drept administrativ.

1.2. Administratia publica

1.2.1. Definitie. Concept. Terminologie.

Administratia publica se deosebeste, in primul rand, de administratia particulara tocmai prin caracterul sau public, fiind prin aceasta pusa in folosul si interesul general al societatii sau al unei colectivitati anume. Administratia publica nu se confunda, nu se identifica nici cu administratia de stat, intrucat ea are o sfera mai larga de cuprindere si se realizeaza nu numai prin activitatea organelor statului ci si prin activitatea altor subiectii, inclusiv a autoritatilor administratiei publice locale, a regiilor autonome si a institutiilor publice.

Administratia publica are ca obiect realizarea valorilor care exprima interesele statului sau a unei colectivitati distincte, recunoscuta ca atare de stat, valori care sunt exprimate in acte elaborate de puterea legiuitoare. Prin insasi obiectul sau – organizarea executarii si executarea legii – administratia publica e strans legata de puterea legiuitoare si de puterea judecatoreasca ale carei hotarari sunt aplicate si executate in cadrul administratiei publice, la nevoie putandu-se recurge la mijloace de constrangere statala.

Administratia publica e strans legata si de puterea executiva dar nu se identifica intocmai cu puterea executiva aratand o sfera mai larga de cuprindere. Asa cum am mentionat mai inainte administratia publica se realizeaza atat de organele puterii executiva (guvernul si ministerele) cat si de autoritatile administratiei publice locale, care nu sunt organe ale puterii executive precum si de regii autonome si institutii social-culturale care, de asemenea, nu sunt organe ale puterii executive. Continutul administratiei publice este dat de doua categorii de activitati : activitati cu caracter dispozitiv si activitati prestatoare [3 Dunshire, Administration: The World and the Science, Martin Robertson, Londra, 1973;

].

Prin activitatile executive cu caracter de dispozitie se stabileste ce trebuie sa faca sau sa nu faca, ce le este permis sau interzis subiectilor de drept, persoanelor fizice sau juridice, administratia publica putand interveni in anumite cazuri cu aplicarea de sanctiuni pentru nerespectarea conduitei prescrise. Aceasta activitate executiva cu caracter de dispozitie se realizeaza prin acte juridice si fapte materiale de catre organele administratiei publice si functionarii acestora ca activitati specifice principale.

Acesta este un proces complex si laborios care parcurge mai multe etape : documentare, studii, avize, variante, optiuni, deliberari. Activitatile executive cu caracter de prestatie se realizeaza tot pe baza si in executarea legii, din oficiu sau la cererea persoanelor fizice sau juridice. Prestatiile sunt realizate de organele administratiei publice si functionarii acestora in cele mai diverse domenii din activitate .

Si aceasta categorie de activitati se realizeaza tot prin acte juridice si mai ales prin fapte materiale, pe baza si in conditiile prevazute de lege. Uneori prestatiile se executa in baza unor contracte incheiate intre subiectii administratiei publice si beneficiarii prestatiilor. Activitatile de organizare a executarii legii si de executare in concret a legii, de natura celor doua categorii mentionate mai sus, se desfasoara nu numai de organele administratiei publice ci si de cele legiuitoare si judecatoresti.

Aceste activitati apar ca activitati subsidiare celor care sunt specifice acestor organe, iar organele care le realizeaza par nu ca subiecti ai puterii legiuitoare sau ai celei judecatoresti, ci ca autoritati administrative, ca organe de conducere administrativa ale institutiilor respective. Activitatile de organizare a executarii legii si de executare a acesteia se realizeaza si de catre organizatii particulare, activitatea lor fiind si de interes public, prevazuta de lege in conformitate cu prevederile acesteia.

Acesti subiecti e drept nu fac parte din sistemul de organizare a administratiei publice. Administratia publica poate fi definita ca activitatea de organizare si de executare in concret a legii, cu caracter dispozitiv si prestator, care se realizeaza in principal de organele administratiei publice si in subsidiar si de celelalte organe ale statului, precum si de organizatii particulare si de interes public.