Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1.MANAGEMENTUL ASIGURARII MATERIALE 4
1.1. Conceptul de asigurare cu resurse materiale 4
1.2.Con?inutul procesului de asigurare cu materiale 7
1.3. Managementul asigurarii - component? a func?iunii comerciale a intreprinderii 8
1.4. Organizarea structural? a activit??ilor de aprovizionare 13
CAPITOLUL 2. CADRUL GENERAL AL DESFêUR?RII ACTIVIT??II DE APROVIZIONARE 17
2.1.Caracteristicile generale ale pie?ei furnizorilor 17
2.2. Strategii ?n aprovizionarea material? 19
2.3.Politici strategice ?n aprovizionarea material? 28
2.4. Evaluarea ?i selec?ia furnizorilor 33
CAPITOLUL 3. MANAGEMENTUL ASIGURARII CU RESURSE MATERIALE LA SC RELOC SA CRAIOVA 38
3.1. Scurt istoric 38
3.2. Produse ?i servicii oferite 39
3.3. Pia?a ?i comercializarea 40
3.4.Conducerea ?i organizarea aprovizion?rii 41
3.5. Aprovizionarea cu resurse materiale 42
3.6.Identificarea ?i selec?ia furnizorilor 44
3.7. Depozitarea si transportul 45
Transportul 46
3.8. Furnizorii firmei SC Reloc SA Craiova 46
3.9. Elaborarea strategiei de aprovizionare cu resurse materiale 49
3.10. Concluzii ?i propuneri 50
CONCLUZII 51
BIBLIOGRAFIE 54

Alte date

BIBLIOGRAFIE {p}

INTRODUCERE

Orice intreprindere, indiferent de profil si dimensiune si de spatiul socio – economic in care activeaza, trebuie sa-si probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurenta si adaptare, performanta economico financiara, aceasta cu atat mai mult cu cat mecanismele clasice ale economiei de piata se formeaza si urmeaza sa functioneze cu toate rigorile ce le presupun.

O data cu dezvoltarea economiei de piata si sporirea gradului de complexitate a acesteia trebuie sa se dezvolte si informatia economica, pentru ca ea sa poata furniza elementele necesare luarii deciziilor, sa poata reflecta situatia patrimoniala a unitatilor si rezultatele activitatii economico- financiare.

Dezvoltarea unei intreprinderi, a unui sistem de productie este strict determinata de mediul ambiant in care-si desfasoara activitatea. Prin strategiile de aprovizionare se urmareste asigurarea unui echilibru intre necesarul de consum ale unitatilor economice cu resursele materiale ce pot fi achizitionate in scopul indeplinirii obiectivelor de ansamblu ale unitatilor respective.

Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura elementele materiale si tehnice necesare productiei in volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor generale ale intreprinderii in conditiile unor costuri minime si a unui profit cat mai mare. În acelasi cadru se include si activitatea de cooperare sau colaborarea dintre intreprindere si terti pentru realizarea unor produse.

În literatura de specialitate, ca si in practica economica, sunt utilizati frecvent termini ca: achizitionare, asigurare, aprovizionare, cumparare, alimentare. Acesti termeni au insa o semnificatie asemanatoare sau, dupa caz, diferita.

Astfel, "achizitionarea" reprezinta o actiune de angajament financiar "de cumparare" a unor resurse materiale sau produse, fiind o tranzactie efectiva (formele prin care se realizeaza, de catre unitatile economice, devenind relativ uniforme). În raport cu achizitionarea, "aprovizionarea" are un continut mai larg; achizitionarea este doar un moment al procesului complex de aprovizionare cu materiale si echipamente tehnice. Aprovizionarea este una din activitatile componente ale functiei comerciale prin intermediul careia intreprinderea intra in relatii economice cu alte societati comerciale.

Organizarea aprovizionarii tehnico-materiale trebuie astfel facuta, incat sa contribuie la asigurarea completa, complexa si la timp a unitatii economice cu mijloacele de munca si obiectele muncii, asigurarea conditiilor optime de depozitare a resurselor materiale, alimentarea rationala a locurilor de munca cu resurse materiale necesaresi utilizarea rationala a resurselor materiale astfel incit sa se respecte normele de consum stabilite si stocurile de productie determinate

CAPITOLUL 1.MANAGEMENTUL ASIGURARII MATERIALE

1.1. Conceptul de asigurare cu resurse materiale

Gestiunea materiala exprima totalitatea activitatilor informatice si materiale de aprovizionare, desfacere, programare, transport intern si extern, depozitare si urmarirea productiei intr-un sistem de productie. [1 Silviu Crisan, Strategii in aprovizionarea materiala, Ed. Continent Sibiu, 2001, p. 23]

Aprovizionarea este una din actvitatile componente ale functiei comerciale prin intermediul careia intreprinderea intra in relatii economice cu alte societati comerciale.

Aprovizionarea resurselor materiale reprezinta activitatea prin care se asigura elementele necesare desfasurarii unei activitati care sa aduca un profit cat mai mare firmelor.

Aprovizionarea cuprinde procurarea si aducerea la timp a bunurilor de echipament si produselor intermediare de calitatea, tipurile, sorturile si dimensiunile necesare pentru desfasurarea activitatii de ansamblu a firmei, organizarea depozitarii corespunzatoare a resurselor materiale si a distribuirii acestora in cadrul organizatiei, gestiunea rationala a stocurilor de materii prime, combustibili si semifabricate.

Aprovizionarea, indispensabila in orice organizatie economica productiva, capata o importanta deosebita in cazul in care resursele materiale au o pondere ridicata in costul productiei, cand gama articolelor de aprovizionat aste foarte larga sau cand piata acestor articole sufera fluctuatii mari pe planul raportului cerere – oferta. [2 Liviu Ilies, Managementul Logisticii, Ed. Risoprint Cluj Napoca, 2008 , p. 76

]

Procesul de aprovizionare comporta ca o prima etapa stabilirea nevoilor ce trebuie satisfacute si a produselor ce urmeaza a fi achizitionate. A doua etapa consta in cautarea si selectionarea furnizorilor care vor permite satisfacerea nevoilor exprimate. Etapa a treia, si anume cumpararea reprezinta rezultatul confruntarii dintre furnizor si cumparator. Ultima etapa este cea care vizeaza perioada de dupa efectuarea actiunii de cumparare.

Figura. 1.1. Procesul de tranformare a fluxurilor de intrari in iesiri

Sursa: (Silviu Crisan, Strategii in aprovizionarea materiala, Ed. Continent Sibiu, 2001, p. 12)

Asadar, inainte de a produce bunuri materiale sau servicii, o intreprindere apare in postura de cumparator. Activitate indispensabila, prezenta de cand exista productie, asigurarea celor necesare desfasurarii unui proces de productie a capatat valente noi din momentul in care intreprinderile au incetat sa cumpere un numar mic sau foarte mic de materiale, sa adauge o cantitate mare sau foarte mare de manopera, dupa care obtineau anumite venituri prin vanzarea produselor sau serviciilor realizate. [3 Boncoi, Gh., Calefariu, G., Fota, A., s.a., Sisteme de productie, vol, I, II, III, Ed. Universitatii Transilvania Brasov , 2001]

În timp, aprovizionarea a evoluat de la o activitate apreciata cu rol pasiv, subordonata subsistemului productie, la una de adevarata responsabilitate pentru viata ciclica a oricarei intreprinderi. Pe masura cresterii importantei acestei activitati, precum si a profesionalismului specialistilor din aprovizionare, au fost posibile valorificarea in mai mare masura a oportunitatilor si reactia corecta la continua “crestere a presiunii competitive” [4 Silviu Crisan, Strategii in aprovizionarea materiala, Ed. Continent Sibiu, 2001, p. 34]la care este supusa o intreprindere in confruntarea sa permanenta cu mediul ambiant.

Contribuind intr-o masura importanta la formarea profitului unei intreprinderi productive, aprovizionarea solicita tot mai mult implicarea managementului de varf. Din acest motiv, obiectivele activitatii de aprovizionare deriva din obiectivele generale ale intreprinderii. În plus, in intreprinderile moderne aprovizionarea s-a transformat dintr-un “cost alocat achizitionarii de materiale intr-un centru de profit care isi vinde serviciile in mod competitiv fiecarui utilizator.”

Acest lucru a fost posibil deoarece aprovizionarea a devenit un factor intern de mare importanta in orice intreprindere, profesionistii aprovizionarii concentrandu-se spre ceea ce stiu sa faca cel mai bine. De altfel, in intreprinderile mari unde sunt utilizate concepte, metode si tehnici moderne de management, activitatea de aprovizionare este componenta a managementului de la nivelul ierarhic cel mai inalt.

Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura elementele materiale si tehnice necesare productiei, in volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor generale ale intreprinderii, in conditiile unor costuri minime si ale unui profit cat mai mare. [5 Basanu, Gh, s.a., Managementul aprovizionarii si desfacerii, Ed. Diaconu Coresi – SRL, Bucuresti, 2004]

Managementul aprovizionarii este un concept unitar complex, careia ii este proprie o structura extinsa de activitati componente, care au in vedere, ca elemente de ansamblu, problemele de conducere – coordonare, previziune – programare, contractare, de organizare, antrenare, derulare efectiva, de urmarire – control, analiza si evaluare. [6 Silviu Crisan, Strategii in aprovizionarea materiala, Ed. Continent Sibiu, 2001, p. 41]