Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

C U P R I N S :
INTRODUCERE.. pag.3-9
CAPITOLUL I. Evolutia obiectivelor de baza ale politicii nationale sovietice.
i 1. Conceptia apropierea si contopirea natiilor socialiste. intre enunt teoretic si realitate. ....... pag.10-22
i 2. Consecintele promovarii politicii nationale in U.R.S.S. .... pag.23-33
CAPITOLUL II. Politica nationala in R.S.S. Moldoveneasca
i 1. Dimensiunea economica a politicii nationale sovietice in R.S.S. Moldoveneasca...... pag.34-45
i 2. Politica etnoculturala a statului sovietic in R.S.S. Moldoveneasca...... pag.46-55
iNCHEIERE...... pag.56-58

Alte date

?

INTRODUCERE

La modul formal, prabusirea Uniunii Sovietice a insemnat aparitia a 15 state succesoare ale masivului euroasiatic. Dar, termenul de “stat” nu coincide pe deplin cu declaratiile de independenta ari cu extinderea recunoasterii internationale asupra acestora. Dupa trecerea unui deceniu de constructie nationala s-au conturat o serie de modele distincte de evolutie. Aproape toate natiunile titulare au monopolizat implicit sau explicit proiectul constructiei nationale, atribuindu-si astfel, noi prerogative. De exemplu, fiecare natiune titulara a atribuit limbii materne statutul de limba oficiala, desi nu intotdeauna prin excluderea altor limbi din practica curenta. Si totusi, ar fi exagerat sa sustinem ca noile state sunt pe de-a intregul “etnice”. Noile lor structuri statale denota multitudini de elemente, printre care putem vedea atat “civice”, cat si “etnice”.

U.R.S.S. s-a mandrit mult timp cu caracterul sau de stat multinational, cu sute de grupuri etnice, populand laolalta imensele sale intinderi. Sintagma de politica nationala a fost lansata de Lenin, preluata de Stalin si a devenit consacrata in timp. Aceasta expresie are un continut ambiguu, care i s-a acordat de la o perioada la alta de catre conducerea sovietica. În ansamblu, la exprima, mai degraba, un compromis intre obiectivele finale ale regimului fata de nationalitati – asimilarea si nevoia de a formal respectarea drepturilor lor la autodeterminare. Prin urmare, era o formulare diplomatica, menita sa tina cont atat de scopurile ultime ale comunismului, cat si de susceptibilitatile nationale existente. Însusi Lenin a inteles necesitatea includerii problemei nationale in programul partidului, subliniind faptul ca nu era posibila elucidarea acestei probleme, decat daca “ar fi existat oameni fara caracteristici nationale, dar astfel de oameni nu exista”1. Mai mult decat atat, Lenin apreciase ca deosebirile nationale “se vor pastra inca mult timp, chiar dupa instaurarea dictaturii proletariatului in toata lumea”2. E necesar de mentionat o alta afirmatie a lui Lenin, conform careia “exista doua natiuni in cadrul fiecarei natiuni moderne… Exista doua culturi nationale in cadrul fiecarei culturi nationale”3. În viziunea ideologiei sovietice cultura si limba rusa aveau dreptul la un statut privilegiat in Uniunea Sovietica. În acest sens, imprumuturile de vocabular rusesc, de elemente de cultura ruseasca, impuse mai mult sau mai putin voalat celorlalte popoare sovietice se infatisau ca un fenomen normal.

Referindu-se la problema nationala, Stalin aprecia: “minoritatea nu este nemultumita de lipsa unei uniuni nationale, ci de lipsa dreptului de a utiliza limba materna. Dati-i posibilitatea sa foloseasca limba materna si nemultumirea va dispare de la sine”4.

Politica nationala sovietica a fost dinamica, uneori se promova “inflorirea” si “apropierea” natiunilor, alteori se punea accent pe “convergenta” natiunilor sovietice intr-o singura comunitatea istorica, numita “popor sovietic”.

Tema de fata are o importanta deosebita prin actualitatea ei. Situatia destul de precara in sfera relatiilor nationale necesita cercetarea lacunelor si deformarilor in cadrul politicii nationale duse de Uniunea Sovietica, debarasarea de tot ce nu corespunde unei vieti democratice si constructia relatiilor interetnice si nationale. Evolutia relatiilor nationale in orice stat se afla intr-un anumit raport cu structura etnica a populatiei. În ultimul deceniu, in legatura cu colapsul Uniunii Sovietice, formarea noilor state suverane, a crescut interesul fata de componenta nationala a republicilor si dinamica ei pe parcursul dezvoltarii in cadrul U.R.S.S. Pentru a ajunge la o concluzie cat mai justa referitor la ponderea, sau, cel putin, marirea numarului populatiei alogene in unele regiuni, e necesar de a contrapune datele statistice existente din perioada anilor 1959-1979, complementand aceasta cu evolutia nemijlocita a procesului de "contopire” a natiilor, executata prin intermediul directivelor de stat si migrarii interne neorganizate, dar, totodata incurajata de centru. Cunostintele despre numarul populatiei, a popoarelor conlocuitoare si caracteristica dezvoltarii lor ne ajuta sa intelegem mai bine rolul lor in cadrul dezvoltarii societatii, in procesul contactelor interetnice.

Cronologic, lucrarea cuprinde perioada anilor 1959-1979. Aceste limite sunt dictate de evidentierea mai mult a unor date statistice, ambii fiind ani in care s-au efectuat recensaminte in cadrul U.R.S.S. Anume analiza datelor acestor recensaminte, adaugand la ele si alte izvoare, vor permite elucidarea problemei constructiei nationale in Uniunea Sovietica.

Acestei teme ii sunt consacrate un numar impunator de lucrari. Din intreaga gama a lor o buna parte se refera la dimensiunea economica a politicii nationale in Moldova Sovietica. În primul rand, mentionam cateva lucrari de referinta apartinand economistului chisinauian Sergiu Chirca5. Lucrarile lui V.I. Taranov6, S. Katruk7 si S. Ivanov8, sunt, de asemenea indispensabile pentru orice cercetator care se ocupa de modernizarea economica a Moldovei Sovietice. S. Chirca a reprezentat curentul economic basarabean care, beneficiind de o autoritate stiintifica in fata regimului, a abordat cu minutiozitate dezavantajele dezvoltarii economice a R.S.S. Moldovenesti in comparatie cu alte republici unionale din perspectiva “crearii bazei materiale a comunismului”. V. Taranov, la randul sau, a promovat, mai mult sau mai putin voalat, mai mult sau mai putin constient, interesele Centrului, a departamentelor centrale acre erau cointeresate in dezvoltarea preferentiala a anumitor sectoare economice in R.S.S.M. Privitor la consecintele etnodemografice, urbanizare, migrare, mentionam, mai intai de toate, studiile semnate de V.S. Zelenciuc9.

Autorii sovietici, istorici sau propagandisti, care au exprimat politica partidului intr-un moment sau altul, sunt citati pe parcursul textului. Merita o mentiune speciala contributia unor etnografi sovietici grupati in jurul revistelor “Sovetskaja etnografia”, care au abordat relatiile interetnice, procesele de asimilare culturala si lingvistica printr-o prisma mai putin dogmatica. Dintre ei mentionam cercetatorul Iu. V. Arutiunean10.

Privitor la aprecierea post-factum ale politicii nationale sovietice, prezinta interes deosebit cateva reviste moscovite, publicistice sau de specialitate. Din istoriografia postsovietica din Republica Moldova, una din contributiile cele mai importante lucrari privitoare la aspectul lingvistic al politicii nationale sovietice in R.S.S.M. apartine lui Gh. Negru11. Totodata, mentionam ca una din cele mai importante lucrari privitoare la aspectul cultural al politicii nationale sovietice in Basarabia ii apartine lui I. Constantin12, dar in care lipsesc cu desavarsire documentele de arhiva si este negata istoriografia sovietica, cu exceptia lui A.M. Lazarev si a altor cativa autori.

În ultimii ani au iesit de sub tipar un sir de articole13 si apoi o monografie14 a tanarului istoric I. Casu. Prin acestea autorul aduce material inedit referitor la politica nationala in R.S.S.M., analizeaza minutios datele statistice, elucidand aceasta tema prin prisma adevarului istoric. Importanta este reflectarea politicii nationale sovietice in R.S.S.M. din punct de vedere al istoriografiei occidentale.

De o valoare stiintifica incontestabila este articolul semnat de I. Casu si A. Muschei15. Ideea de baza a studiului, in viziunea noastra, este o constatare a recrudescentei nationalismului moldovenesc, in actualul context socio-politic, care, in opinia autorilor, “a devenit o realitate, o doctrina politica legitimata” pe fondul “uzurii ideologice si dezastrului economic”. Autorii, “fara a fi adepti ai determinismului istoric hegelian”, considera ca comunismul este un fenomen conditionat istoric, cu alte cuvinte, o incercare cu metode specifice comunismului, a “depasi mizeria unei economii subdezvoltate”. Neindoios, modernizarea sovietica in R.S.S.M. s-a dovedit a fi dezastruoasa. Dupa cum bine au remarcat si autorii studiului, ea a provocat o mobilitate sociala sporita, care a dislocat structurile si valorile traditionale ale comunitatilor etnice, facilitand astfel asimilarea culturala si lingvistica a natiunilor mai mici. Suntem perfect de acord cu aceasta ipoteza, cu atat mai mult cu cat ea include si precaritatea spirituala sau stiintifica a intelectualitatii moldovenesti din acea vreme.

Baza izvoristica a lucrarii o constituie recensamintele din anii 1959, 1970, 197916, pentru evidentierea esentei politicii nationale au fost utilizate: Programul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice17; Materialele Congresului al XXII al PCUS18 si datele statistice privitoare la dezvoltarea economiei republicilor unionale in cadrul U.R.S.S19.

Pentru realizarea tezei de licenta “Politica nationala in URSS (1959-1979)” ne-am propus urmatoarele obiective:

- sa determinam esenta politicii nationale a U.R.S.S. si evolutia ei pe parcursul anilor 1959-1979;

- sa stabilim caile de realizare a politicii nationale a statului sovietic in republicile unionale;

- sa analizam datele statistice oficiale si sa stabilim dinamica etnodemografica a populatiei din republicile unionale si, in special in R.S.S.M.;

- sa constatam consecintele dimensiunii economice a politicii nationale in R.S.S.M. si alte republici;

- sa elucidam consecintele etnoculturale ale stapanirii sovietice in RSS Moldoveneasca.

CAPITOLUL I.

Evolutia obiectivelor de baza a ale politicii nationale sovietice.

§ 1. Conceptia “apropierea si contopirea natiilor socialiste”. Între enunt teoretic si realitate.

Adesea, cand se spunea ca Uniunea Sovietica a atins etapa socialismului dezvoltat era mentionat faptul ca PCUS tine sub toate aspectele cont de caracterul multinational al societatii sovietice si, conform rezultatelor cailor parcurse, a fost rezolvata cu succes problema nationala.

Dupa o perioada de destindere a regimului sovietic, inclusiv privitor la politica culturala fata de nationalitati, la sfarsitul anilor ’50 considerente de ordin informational (revolutia maghiara si miscarile muncitorilor polonezi) si intern (accelerarea ritmului de constructie a comunismului) l-au determinat pe N.M. Hrusciov sa reabiliteze lozinca apropierii rapide a nationalitatilor.

În octombrie 1961 a avut loc congresul al XXII-lea al PCUS, care a adoptat al treilea program1 al partidului. Acesta constituia manifestul construirii comunismului, preconizat de a fi incheiat la inceputul anilor ’80. Se stipula ca deosebirile nationale urmau sa dispara dupa cele de clasa, odata cu “victoria mondiala a comunismului”. Daca documentul era, in sine, oarecum echivoc cu privire la rezolvarea problemei nationale, ideologii partidului au precizat in anii urmatori ca scopul final era “Stergerea deosebirilor nationale si convergenta natiunilor intr-o familie frateasca cu o singura limba”2.

Noul program al partidului enunta faptul ca partidul porneste de la premisa ca in statul socialist multinational in procesul muncii si vietii comune a peste 100 de natiuni si nationalitati apar, in mod firesc, noi sarcini legate de perfectionarea relatiilor nationale.

Programul continea sarcinile inaintate in acest domeniu:

- Întarirea dezvoltarii pe toate caile a statului multinational unitar. PCUS urma sa lupte impotriva oricaror manifestari ale localismului si marginirii nationale si, in acelasi timp, urma sa contribuie la ridicarea continua a rolului republicilor, regiunilor si districtelor autonome in rezolvarea sarcinilor intregului popor, sa stimuleze participarea intensa a oamenilor muncii de toate natiile la activitatea organelor legislativ si executiv;

- Sporirea potentialului material si spiritual al fiecarei republici in cadrul complexului economic unic;

- Dezvoltarea culturii unice, diverse prin formele nationale, internationale prin spirit. Asigurarii dezvoltarii libere a folosirii pe picior de egalitate de catre toti cetatenii U.R.S.S. a limbilor materne. În acelasi timp insusirii, alaturi de limba propriei nationalitati, a limbii ruse, acceptate in mod firesc, benevol de catre oamenii sovietici ca mijloc de comunicare intre natii3.

În cadrul Congresului al XXII-lea a fost facut bilantul Programului Unionist, adoptat la Congresul al VIII-lea PCUS (1919). Principalul succes realizat, in viziunea comunistilor, era biruinta deplina si definitiva a socialismului in U.R.S.S., care avea “o insemnatate istorica”4.

Construirea comunismului, se mentiona in program, era legata de rezolvarea a trei sarcini istorice independente:

1. Crearea bazei tehnico-materiale;

2. Dezvoltarea relatiilor sociale comuniste;

3. Educarea omului nou.

Statul, care a luat nastere ca un stat al dictaturii proletariatului – se mentiona in program, s-a transformat in etapa noua, contemporana, intr-un stat al intregului popor, intr-un organ de exprimare a intereselor si vointei lui.

Presa sovietica propaga ideea ca Programul a reflectat o noua etapa in dezvoltarea relatiilor nationale din U.R.S.S. sa ca socialismul marcase inceputul actiunii a doua tendinte interdependente in problema nationala:

1. Dezvoltarea multilaterala a fiecarei natii;

2. Apropierea tot mai stransa a natiilor, inraurirea lor reciproca.

Programul prevedea faptul ca in procesul constituirii comunismului urma sa aiba lor o continua apropiere a natiilor. Constructia bazei tehnico-materiale a comunismului trebuia sa duca la o unire si mai stransa a popoarelor din cadrul U.R.S.S. Stergerea deosebirilor dintre clase si dezvoltarea relatiilor sociale comuniste urmau sa accentueze omogenitatea sociala a tuturor natiilor si sa contribuie la dezvoltarea trasaturilor comuniste comune ale culturii, moralei si traiului, la intarirea continua a increderii reciproce si la prietenia intre ele5.

Un alt aspect care a fost mentionat in acest program era axat pe problema limbilor vorbite de natiile si natiunile fostei U.R.S.S.: “Partidul asigura dezvoltarea libera a limbilor popoarelor U.R.S.S., fara a admite nici un fel de marginiri, privilegii sau constrangeri in folosirea unei limbi sau alteia. Stergerea deosebirilor nationale este un proces istorico-obiectiv, care are un caracter progresist. Însa acesta este un proces foarte indelungat si accelerarea lui artificiala poate duce numai la o inviorare a ramasitelor nationaliste daunatoare”6. Asadar, in octombrie 1961, la Congresul al XXII-lea al PCUS au fost inaintate sarcinile principale cu privire la politica nationala si au fost trasate caile de realizare a lor.