Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

C U P R I N S
INTRODUCERE
1. CONSIDERATII TEORETICE
Capitolul I - Consideratii teoretice despre depresie
1.1 Conceptul de boala psihica.......4
1.2 Familiarizarea cu termenul de schimbare de dispozitie.....5
1.3 Ce este depresia si cum se manifesta ea?6
1.4 Depresia clinica
1.4.1 Definitie..9
1.4.2 Mania......
1.4.3 Clasificare. ....
1.4.4 Tulburarile afective dupa DSMIV
1.4.5 Suicidul........
1.4.6 Suicidul in depresie.
Capitolul II - Anxietatea
2.1. Caracterizare generala...28
2.2 Anxietatea si stressul cronic
2.3 Tulburarile anxioase. Clasificare
2.4 Fobiile
2.5 Psihoterapia anxietatii si a depresiei
2.5.1 Psihoterapia cognitiva a depresiei
2.5.2 Psihoterapia cognitiva a tulburarilor anxioase
Capitolul III - Personalitatea
3.1. Consideratii teoretice
3.2. Teorii ale personalitatii
3.3 Dimensiuni ale personalitatii
2. CONSIDERATII METODOLOGICE
Capitolul 1 - Metodologia cercetarii
1. Obiectivele cercetarii .............
2. Ipotezele cercetarii ..... .
3. Esantionarea .............. 75
4. Variabilele cercetarii
5. Instrumente utilizate
6. Prelucrarea statistica a datelor si interpretarea rezultatelor
7. CONCLUZII.......... 84
8. BIBLIOGRAFIE ...
Anexa 1 -
Anexa 2 -
Anexa 3 -

Alte date

?

Capitolul 1

1.1 Conceptul de boala psihica

Boala psihica trebuie considerata ca interesand intreaga fiinta umana in complexitatea ei biologica, psihologica, axiologica si sociala.

Dupa Lazarescu M., boala psihica consta intr-o denivelare ( simplificare ), dezorganizare ( destructurare ), dezechilibrare ( dizarmonie ) a vietii psihice constiente a persoanei. Boala psihica este si va ramane o dimensiune ( poate cea mai tragica ) a fiintei umane si prin aceasta ea va cuprinde intotdeauna tot ceea ce alcatuieste umanul din noi. Dar ea va fi si absenta libertatii interioare a subiectului, incapacitatea de a se adapta armonios in mijlocul colectivitatii si imposibilitatea de a crea pentru semeni, prin ei si cu ei. În acest sens, boala va dezorganiza esenta umana in tot ce are ea definitoriu.

1.2 Familiarizarea cu termenul de schimbare de dispozitie

Cateva dintre cele mai simple emotii au nevoie de o mica descriere. Noi toti stim cum este sa te simti furios sau trist. Cele mai multe sentimente sunt de moment precum groaza care ne prinde dupa ce ne uitam la un film de groaza ori amuzamentul pe care-l simtim cand ascultam un comediant. Altele pot fi relativ de lunga durata cum ar fi durerea pe care o suferim cand un prieten apropiat dispare. Cele mai multe fluctuatii emotionale incluzand faptul ca

multe sunt neplacute reprezinta o parte a experientei normale.

1.3 Ce este depresia si cum se manifesta ea?

Depresia majora este cauza cea mai importanta a dizabilitatilor in toata lumea, fiind masurata pe ani de viata traiti cu o afectiune severa. Magnitudinea acestei probleme este cu adevarat uluitoare. În acord cu datele din Jurnalul global de studiu al bolii, depresia aconteaza mai mult de 10% din toate dizabilitatile. Expertii prevad ca va deveni o problema si mai mare prin anii 2020 ( Lopez si Murray, 1998 ). Generatiile tinere experimenteaza rate mai inalte ale depresiei decat predecesorii lor, iar cei care devin deprimati o fac la o varsta mai timpurie ( Burke si Regier, 1996 ). Desi depresia este foarte comuna si raspunde bine la tratament, de multe ori trece neobservata. Cei mai multi oameni deprimati nu primesc tratament adecvat. Starea depresiva este in mod clar una dintre cele mai importante depasind chiar si problemele de sanatate cu care se confrunta societatea.

Psihopatologii folosesc mai multi termeni ca sa descrie problemele care sunt asociate cu sistemele de raspuns emotional. Acest limbaj poate deveni confuz deoarece majoritatea dintre noi deja folosim aceste cuvinte in vocabularul de zi cu zi. De aceea trebuie sa definim acesti termeni asa cum sunt folositi in psihopatologie astfel totul sa fie clar.

„Emotia” se refera la o stare de excitatie care este definita de stari subiective, de sentimente cum ar fi tristetea, furia sau dezgustul. Emotiile sunt adesea acompaniate de schimbari fiziologice cum ar fi ritmul cardiac si cel al respiratiei.

Afectul se refera la tipare comportamentale observabile care sunt asociate cu aceste sentimente subiective. Oamenii exprima afectul prin schimbari ale expresiei lor faciale, extreme ale vocii si miscari ale mainilor si corpului.

Dispozitia se refera la un raspuns emotional sustinut care in forma extrema poate colora perceptia unei persoane despre lume ( A.P.A., 1994 ). Tulburarile discutate sunt in mod primar asociate cu doua stari specifice: depresia si buna dispozitie.

1.4 Depresia clinica

1.4.1 Definitie

Definitia de cea mai larga generalitate considera depresia ca o prabusire a dispozitiei bazale, cu actualizarea trairilor neplacute, triste si amenintatoare. Sindromul depresiv are drept componente definitorii dispozitia depresiva, incetinirea proceselor gandirii si lentoare psihomotorie, la care se adauga o serie de simptome auxiliare de expresie somatica. Dispozitia depresiva este traita ca „tristete vitala” ( Schneder K. ), pierderea sentimentelor, golire si neliniste interioara, continut perceptual cenusiu, nebulos uneori.

Depresia se poate referi, ori la o stare ori la un sindrom clinic, o combinatie de simptome comportamentale, cognitive si emotionale. Sentimentele asociate cu o stare de depresie adesea includ dezamagire si disperare. Desi tristetea este o experienta universala, depresia profunda nu este. Oamenii care sunt intr-o stare de depresie severa descriu sentimentul ca fiind coplesitor, sufocant sau de amorteala, in sindromul depresiei care este de asemenea numit depresie clinica, o stare de depresie care este acompaniata de cateva alte simptome ca de exemplu: oboseala, pierderea energiei, dificultati de somn si schimbari in apetit. Depresia clinica, de asemenea implica o varietate de schimbari in gandire si comporatment. Persoana poate experimenta simptome cognitive cum ar fi: vina extrema, sentimente de nimicnicie, probleme de concentrare si ganduri de suicid. Simptomele comportamentale se pot intinde pe o gama larga pornind de la inactivitate extrema pana in partea total opusa.

Depresivul traieste o stagnare a timpului intim imanent, care se desincronizeaza de timpul real, aceasta oprire a timpului trait marcheaza ansamblul tulburarilor depresive, bolnavul prezentand o incapacitate de actiune autentica ( Tatossian A. ).

Depresia este cel mai frecvent intalnit fenomen psihopatologic in practica psihiatrica si nu numai in aceasta.

1.4.2 Mania

Ca opusul depresiei, de asemenea implica o disturbare a dispozitiei care este insotita de simptome aditionale. Euforia sau buna dispozitie exagerata este starea emotionala opusa unei stari depresive. Este caracterizata de un sentiment exagerat de buna stare emotionala si fizica. Simptomele maniei care acompaniaza frecvent o stare de buna dispozitie includ: stare de autoapreciere exagerata, necesitate de somn redusa, distragere, nevoia de a vorbi intr-una si sentimentul subiectiv al gandurilor care iti trec prin cap mai repede decat pot fi exprimate. Mania este prin urmare un sindrom in acelasi sens in care depresia clinica este un sindrom. Dezordinile dispozitionale sunt definite in termen de episoade-perioade de timp discrete in care comportamentul persoanei este dominat fie de o stare depresiva sau una maniacala. Din nefericire majoritatea oamenilor cu o dezordine de stare experimenteaza mai mult decat un episod.

1.4.3 Clasificare

Kielhoz stabileste o clasificare in care imbina criteriul nosologic cu cel etiologic. Se descriu astfel:

1. depresii somatogene: organice, simptomatice

2. depresii endogene: schizoafective, bipolare, unipolare, involutionale

3. depresii psihogene: nevrotice, depresia de epuizare, reactive

Dupa gradul de intensitate a depresiei se poate descrie o depresie nevrotica si o depresie psihotica.

Depresia de intensitate nevrotica este declansata psihogen si se manifesta sub aspectul unor stari de tristete prelungita, lipsa de initiativa, intoleranta la frustrare, scaderea apetitului alimentar, insomnii, tulburari de dinamica sexuala, iritabilitate, la care se adauga anxietatea. Depresia nevrotica apare in reactiile de intensitate nevrotica, neurastenie, nevroza depresiva, in decompensarile personalitatii psihastenice, isterice, afective, in stari de epuizare si depresii simptomatice.

Depresia de intensitate psihotica – in depresia psihotica, fiecare din elementele constitutive ale sindromului depresiv ating intensitatea maxima, modificand personalitatea si comportamentul in sens psihotic.

Dispozitia depresiva este traita ca un vid, ca o lipsa totala a contactului si rezonantei afective cu lumea pe care subiectul o resimte dureros; aceasta „anestezie afectiva” se manifesta ca un veritabil baraj in fata exprimarii sau perceperii sentimentelor proprii, care-l duce pe pacient la pierderea interesului pentru lucruri si oameni.

Încetinirea proceselor gandirii se manifesta prin bradipsihie si saracirea continutului ideativ, hipoprosexie. Nemaiputandu-si imagina viitorul, pacientul pierde orice dimensiune a realitatii, are stari de derealizare si depersonalizare.

Pe plan psihomotor, pacientul poate prezenta o inhibitie profunda, mergand pana la imposibilitatea de a se deplasa.

Atunci cand depresia se insoteste de anxietate, tensiunea psihica insuportabila se poate manifesta printr-o neliniste motorie, agitatie, atingand paroxismul in raptusul depresiv, care se insoteste de acte impulsive, auto- si mai rar heteroagresive. Complicatia cea mai de temut a depresiei este suicidul.

1.4.4 Clasificarea tulburarilor afective dupa DSM IV:

1. Tulburari depresive ( „depresia monopolara” )

a. Tulburarea depresiva majora se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade depresive majore ( adica, cel putin doua saptamani de dispozitie depresiva sau de pierdere a interesului acompaniata de cel putin patru simptome suplimentare de depresie);

b. Tulburarea distimica se caracterizeaza prin cel putin doi ani de dispozitie depresiva mai multe zile da decat nu, acompaniata de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major.

c. Tulburarea depresiva fara alta specificatie este inclusa pentru codificarea tulburarilor cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea depresiva majora, tulburarea distimica, tulburarea de adaptare cu dispozitie depresiva sau tulburarea de adaptare cu dispozitie anxioasa si depresiva ( sau simptome depresive despre care exista o informatie inadecvata sau contradictorie ).

2. Tulburari bipolare:

a. Tulburarea bipolara I se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade maniacale sau episoade mixte, acompaniate de regula de episoade depresive majore.

b. Tulburarea bipolara II se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade depresive majore, acompaniate de cel putin un episod hipomaniacal.

c. Tulburarea ciclotimica se caracterizeaza prin cel putin doi ani de numeroase perioade de simptome hipomaniacale care nu satisfac criteriile pentru un episod maniacal si numeroase perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major.

d. Tulburarea bipolara fara alta specificatie este inclusa pentru codificarea tulburarilor cu elemente bipolare care nu satisfac criteriile pentru nici una din tulburarile bipolare specifice, asa cum sunt acestea definite in aceasta sectiune ( sau simptome bipolare despre care exista informatii insuficiente sau contradictorii ).

3. Tulburari bazate pe etiologie

a. Tulburarea afectiva datorata unei conditii medicale generale se caracterizeaza printr-o perturbare persistenta si notabila de dispozitie, considerata a fi consecinta fiziologica directa a unei conditii medicale generale.

b. Tulburarea afectiva indusa de o substanta se caracterizeaza printr-o perturbare persistenta si notabila de dispozitie, considerata a fi consecinta fiziologica directa a unui drog de abuz, a unui medicament, a unui alt tratament somatic pentru depresie sau a expunerii la un toxic.

c. Tulburarea afectiva fara alta specificatie este inclusa pentru codificarea simptomelor afective care nu satisfac criteriile pentru nici o tulburare afectiva specifica si in care este dificil sa se aleaga intre tulburarea depresiva fara alta specificatie si tulburarea bipolara fara alta specificatie ( de ex., agitatia acuta ).