Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Cap. I. CREATIE. CREATIVITATE. CREATOR. LAMURIRI CONCEPTUALE.
I.1. Definitii si sensuri.
I.2. Creativitatea - nucleul realizarii educatiei viitoare.
I.3. Factorii creativitatii.
I.4. Implicatii psiho-pedagogice.
Cap. II. MODALITATI DE DEZVOLTARE A CREATIEI iN PROCESUL DE PREDARE - iNVATARE - EVALUARE.
II.1. Posibilitati de dezvoltare a creatiei in procesul de invatamint.
II.2. Povestirile si compunerile create de copii. Rolul lor in stimularea creativitatii.
II.3. Jocul didactic - rolul sau in dezvoltarea creativitatii.
II.4. invatarea creativa a matematicii la clasele I - IV.
II.5. Istorie, geografie - cultivarea exprimarii corecte si creative.
Cap. III. INSTRUMENTE DE EVALUARE.
III.1. Instrumente de evaluare - Lamuriri conceptuale
III.2. Instrumente de evaluare a creativitatii in cadrul activitatii de matematica.
III.3. Rebusul scolar - instrument de evaluare
III.4. Educatie plastica - evaluarea lucrarilor.

Alte date

?

CAP. I

CREATIE.

CREATIVITATE.

CREATOR.

L?MURIRI CONCEPTUALE

I.1. Definitii si sensuri.

Creatie – s.f.: actiune de a crea opere artistice, stiintifice; produs (valoros) al muncii creatoare, opera creata [1 Dictionar explicativ al limbii romane, Academia Romana, Institutul de Lingvistica „Irgu Iordan”, Bucuresti. 1998, p.237].

Creativitate – s.f.: insusirea de a fi creator, putere creatoare [2 Idem 1].

Creator – (persoana) care creeaza, care fundeaza ceva [3 Idem 1].

Creativitate (lat. Creare, vis; engl. creativity). La inceput, notiunea se referea la capacitatea exceptionala a omului creator (artist, om de stiinta), dar, sub influenta cercetarilor psihologice, ea s-a orientat si spre domeniile tehnice, plitice, economice, cotidiene. Gandirea productiva si divergenta fac parte din princeperile creatoare. Angajamentul emotional, cooperarea sociala, fantezia productiva, realizarea estetica sunt aspecte cognitiv-intelectuale ale actiunii creatoare.

Astazi se pleaca de la ideea ca toti oamenii sunt apti de performante creative. Se pune intrebarea cum pot fi stimulate aceste capacitati, cum pot fi concretizate din punct de vedere pedagogic. Posibilitatile de dezvoltare a creativitatii, aparute o data cu amplificarea conceptului de invatamant deschis, bazat pe experienta si orientat spre actiune dau elevilor multe ocazii de manifestare a independentei, cooperarii, invatarii prin descoperire, gandirii problematizate si activitatii estetice. Structurile scolare, care adesea ii constrang pe elevila invatare pasiva si ii supun la presiune si disciplinare actioneaza ca o frana in calea creativitatii [4 Dictionar de pedagogie „Horst. Schaub”, Karl G. Zenke, Ed. Polirom, p.52].

Creativitatea consta intr-o structura caracteristica a psihicului, care face posibila realizarea ueni productii, opere noi [5 Psihopedagogie, Ed. Polirom 1998, p.54].

Originalitatea produsului creat e foarte variata: de la rezultatele expresive ale desenului infantil, la creativitatea inovatoare prin care se aduc modificari esentialeprincipiilor de baza ale unui domeniu (specifica marilor talente). Daca la acest nivel nu ajung decat putini oameni, realizarea unor investitii este accesibila orcarui om, cu conditia unor interese si experiente corespunzatoare. Cultivarea spiritului inovator constituie una din sarcinile scolii de azi, cand operatiile stereotipe din productie sunt efectuate de masini automate, conduse de calculatoare.

Termenul de creativitate isi are originea in cuvantul latin „creare”, care inseamna „a zamisli”, „a fauri”, „a naste”. Creativitatea defineste un proces, un act dinamic care se dezvolta, se desavarseste si cuprinde atat originea cat si scopul.

Conceptul de creativitate, unul dintre cele mai fascinante concepte cu care a operat vreodata stiinta, este inca insuficient delimitat si definit. Aceasta se explica prin complexitatea procesului creativ, ca si prin diversitatea domeniilor in care se realizeaza creatia. Dupa unii autori, acest lucru se intampla ori de cate ori o notiune este difuzata de la un grup restrans de specialisti la o populatie mai larga, pierzandu-si astfel caracterul univoc, stabilitatea si rigoarea. Nu este vorba de un proces de degradare, ci de asimilare a gandirii logice individuale la gandirea sociala.

Etimologia cuvintelor ne demonstreaza ca termenul de creativitate defineste un proces, un act dinamic care se dezvolta, se desavarseste si cuprinde atat originea cat si scopul. Termenul si notiunea generica au fost introduse pentru prima data, in anul 1937, de psihologul american G.W. Allpot, care simtise nevoia sa transforme adjectivul „creative”, prin nefixare, in „creativity”, largind sfera semantica a cuvantului si impunandu-l ca substantiv cu drepturi depline, asa cum apare mai tarziu in literatura si dictionarele de specialitate. În anii 170, neologismul preluat din limba engleza s-a impus in majoritatea limbilor de circulatie internationala („creativité” in franceza; „kreativität” in germana; „creativita” in italiana, etc.), inlocuind eventualii termeni folositi pana atunci (in germana se folosea termenul „das Schöpferische” = „forta de creatie”). La noi, D. Caracostea folosea termenul inca din 1943, in lucrarea „Creativitatea eminesciana”, in sensul de priginalitate incorporata in opere de arta.

Discutarea conceptului de creativitate ridica o problema de baza a comunicarii. Pe de o parte, intrebuintarea termenilor de „creativitate” si de „gandire divergenta” ca sinonime conduce la admiterea unei relatii intre ele ceea ce nu e dovedit de starile obiective. Pe de alta parte, este dificil sa negam o asemenea relatie si inca sa n-o raportam la cercetarea si practica in domeniu cand multi cercetatori si practicieni care abordeaza subiectul considera ca termenii sunt interschimbabili. „Întrucat transferul de deprinderi nu pare sa se faca usor, profesorul trebuie sa aplice gandirea divergenta in orice context posibil al curriculumului. Avand in vedere valoarea acestor exercitii in ansamblul programului educational, este intr-adevar util pentru formare sa fie aplicate oriunde este posibil” [6 „Formarea formatorilor ca educatori ai creativitatii”, Sandala-Marina Badulescu].