Pagina documente » Stiinte Economice » Asigurarea facultativa de avarii si furt a autovehiculelor (S.C. XYZ S.A.)

Despre lucrare

lucrare-licenta-asigurarea-facultativa-de-avarii-si-furt-a-autovehiculelor-s.c.-xyz-s.a.-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-asigurarea-facultativa-de-avarii-si-furt-a-autovehiculelor-s.c.-xyz-s.a.-


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL I.
NOiIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURiRILE......... 2
1.1. Necesitatea social-economici a asiguririlor............. 2
1.2. Apariiia si dezvoltarea asiguririlor pe plan mondial.............. 3
1.3. Apariiia si dezvoltarea asiguririlor in Rominia...... 4
CAPITOLUL II.
PREZENTAREA S.C. ASIGURAREA ROMiNEASCi ASIROM S.A.... 10
2.1. infiiniare si dezvoltare 10
2.2. Formele de asigurare practicate de ASIROM.......... 13
CAPITOLUL III.
ASIGURAREA FACULTATIVi DE AVARII SI FURT A AUTOVEHICULELOR..... 15
3.1. Condiiii generale privind asigurarea de avarii si furt a autovehiculelor -CASCO-......... 15
3.2. Despigubiri.. 16
3.3. Rispunderi si obligaiii........... 24
3.4. Asigurarea facultativi de accidente a conducitorilor de autovehicule si a persoanelor transportate........... 36
3.5. Exemplificiri de calcul a primelor de asigurare pentru asigurarea facultativi de accidente a conducitorilor de autovehicule si a persoanelor transportate...... 37
CAPITOLUL IV.
STUDIU DE CAZ....... 39
4.1. incheierea contractelor CASCO si derularea dosarelor de daune........... 39
CAPITOLUL V.
INDICATORI DE EFICIENii SI CONCLUZII ......... 42
5.1. Conceptul de eficienii in domeniul activitiiii de asigurare .. 42
5.2. Indicatori de apreciere a eficieniei activitiiii de asigurare la S.C.ASIROM S.A..... 42
5.3. Concluzii...... 47
BIBLIOGRAFIE... 50

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I.

NOTIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE

1.1. NECESITATEA SOCIAL – ECONOMICĂ A ASIGURĂRILOR

Fiinta umană, pe parcursul vietii sale, urmăreste satisfacerea anumitor nevoi, nevoi pe care psihologul Abraham Maslow, care a elaborat o teorie a motivatiilor umane, consideră că sunt in număr de cinci. Trebuintele primare sunt cele mai puternice, insă gradul actual de dezvoltare a societătii umane asigură satisfacerea acestora aproape in totalitate.

Nevoia de securitate, situată pe al doilea strat al piramidei trebuintelor, a determinat intotdeauna oamenii să caute să se protejeze impotriva riscurilor, a pericolelor care le afectează existenta ori le prejudiciază bunurile. În cadrul acestor riscuri sau pericole se cuprind incendiile, exploziile, catastrofele naturale, catastrofele din timpul avariilor la masini. De asemenea, in viata oamenilor apar evenimente din care unele dorite cum ar fi nasterea unui copil, căsătoria, ajungerea la o anumită varstă, altele intamplătoare si posibile cum ar fi accidentele, invaliditatea, bolile sau chiar inevitabile cum ar fi decesul. Fiinta umană si patrimoniul economic sunt amenintate in cursul evolutiei lor de primejdii neprevăzute.

Strădaniile de prevenire a unor asemenea evenimente, de limitare a pagubelor si inlăturare a efectelor, au fost variate. Însă, oricat de bine organizate si de laborioase ar fi măsurile de apărare intreprinse de societate, acestea au numai capacitatea de a limita frecventa riscurilor si proportiile pagubelor. Pe de altă parte, stiinta si tehnica modernă, desi au conferit un anumit grad de confort vietii oamenilor, constituie ele insele factori generatori de risc (poluarea unor localităti puternic industrializate, cresterea numărului de accidente de circulatie, cresterea ratei bolilor profesionale, etc.), de aceea, societatea, oamenii trebuie să-si creeze anumite rezerve materiale si bănesti din resursele proprii la care să apeleze la nevoie, trebuie să creeze „resurse actuale pentru nevoi viitoare”.

Crearea unor rezerve bănesti si materiale este cea mai veche formă de protectie si ea poate fi realizată in mai multe variante:

a) constituirea unui fond de protectie la nivel individual. Dezavantajele acestei forme de protectie rezidă in imposibilitatea practică de a constitui un fond de rezervă suficient de mare incat să acopere toate riscurile, iar caracterul imprevizibil al riscului necesită asigurarea unui grad de lichiditate ridicat, care poate fi realizat, dar cu cost de oportunitate ridicat;

b) constituirea unui fond de protectie la nivel departamental sau la nivel centralizat, prin includerea lor ca destinatii de cheltuieli in cadrul bugetului de stat sau in cadrul bugetelor locale. Mărimea unor asemenea fonduri constituite pe seama resurselor bugetare -si asa precare- nu va fi insă suficientă pentru realizarea unei protectii reale. Pe de altă parte, dacă se are in vedere faptul că cei care beneficiază de sumele cu titlu de indemnizatie sunt altii decit cei care suportă costul constituirii fondurilor, ele au un caracter de protectie socială;

c) constituirea unor fonduri de protectie prin contributia tuturor celor afectati de posibilele pericole cu o anumită sumă, calculată in functie de frecventa si intensitatea riscului impotriva căruia se solicită protectie. Asemenea fonduri, numite fonduri de asigurare, se constituie la nivelul unor unităti specializate in oferirea de protectie, denumite asigurători.

Dintre variantele de protectie prezentate, cea mai eficientă modalitate o reprezintă ultima: protectia prin asigurare, societătile de asigurare preluand asupra lor riscul care amenintă persoanele fizice si juridice in schimbul unei prime plătite de către acestia. Aceste societăti specializate, nelipsind astăzi din peisajul oricărei economii nationale, despovărează pe partenerii lor de contract de consecintele materiale ale riscurilor in eventualitatea producerii lor.

În tările dezvoltate, asigurările au devenit o ramură importantă a economiei nationale din următoarele considerente:

- prin valoarea adăugată societătile de asigurări, de intermediere si prestări inrudite participă la sporirea venitului national;

- oferă locuri de muncă unui număr insemnat de persoane care realizează o productivitate mai mare decat media pe economie;

- participă la oferta de capital pe piata financiară cu resurse bănesti pe care le pun la dispozitia băncilor, agentilor economici sau institutiilor publice.

Cu privire la situatia Romaniei, in prezent activitatea in domeniul asigurărilor se confruntă cu numeroase probleme legate de:

- perioada de tranzitie la economia de piată;

- gradul de dezvoltare al mijloacelor de productie;

- deficitul financiar cu care se confruntă intreprinderile.

De asemenea, agentii economici cu capital de stat, in marea lor majoritate, au beneficiat timp de patru decenii de subventii de la bugetul de stat pentru acoperirea pierderilor provocate de calamităti naturale si accidente, nefiind obisnuiti să aplice forma modernă de protectie – asigurarea – forma specifică de protectie impotriva riscurilor aplicată in economia de piată.

1.2. APARITIA ŞI DEZVOLTAREA ASIGURĂRILOR PE PLAN MONDIAL

Asigurarea s-a născut din nevoia de protectie a omului in fata unor pericole si pentru găsirea solutiilor adecvate de prevenire sau inlăturare a lor.

Încă din antichitate istoria consemnează actiuni de solidarizare a oamenilor in fata unor evenimente nedorite, dar greu de controlat sau de prevenit, actiuni concretizate in forme simple de asociere.

Cel mai vechi document scris, cunoscut pană acum despre asigurări datează de circa 6500 de ani. Mestesugarii tăietori de piatră din Egiptul de Jos au constituit un fond de intrajutorare, format anticipat, prin contributia tuturor, pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivitătii.

Ce-a dintai asigurare obligatorie cunoscută a fost instituită de Solon, inteleptul legislator atenian (640-558 i.e.n.), care a obligat societătile politice si mestesugăresti să constituie un fond comun, alimentat prin cotizatii lunare, destinat să repare prejudiciile apărute in interiorul grupului.

În Evul Mediu, in tări precum Germania, Anglia, Irlanda, Danemarca, s-au organizat GHILDE care functionau pe principiul intrajutorării si care acordau depăgubiri membrilor in caz de pagube si pierderi.

Cele mai vechi asociatii mutuale au fost semnalate in secolul al XII-lea in Islanda, cate una la 20 de gospodării, care acopereau, pe principiul reciprocitătii, daunele din pierderile de animale.

Primele operatiuni de asigurare maritimă au apărut in porturile italiene, in secolul al XIV-lea.

O formă de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere, denumite tontine, apărute in Franta in secolul al XVII-lea si răspandite apoi si in Olanda, Anglia si Germania. Fiind legat de asigurările de viată, in acest sistem, participantii la impumut primeau in locul dobanzilor rente viagere.

Dezvoltarea traficului de călători pe calea ferată a condus la aparitia in Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea, a primei societăti specializate in acest domeniu – RAILWAY PASSENGERS COMPANY.

Practica asigurărilor de viată isi demonstrează inceputurile prin infiintarea la 26 iulie 1706 a Societătii amicale pentru asigurări vesnice (Amicable Society for Perpetual Assurance).

Asigurarea de răspundere civilă a fost instituită si practicată pentru prima dată in Franta, vizand acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai si trăsuri. Apoi s-a extins si la răspunderea proprietarilor de fabrici pentru daune cauzate angajatilor ori unor terte persoane.

La inceputul secolului trecut existau in lume 80 de intreprinderi de asigurări, respectiv 14 in Marea Britanie, 5 in SUA, 3 in Germania, 2 in Franta si cate una in Olanda, Elvetia si Austro-Ungaria. În jurul anului 1850, numărul lor s-a ridicat la 306, cu sediul in 14 tări; in anul 1900 erau 1272 in 26 de tări, iar in anul 1910 erau 2540 in 29 de tări. În anul 1969 activau 9700 de institutii si intreprinderi de asigurări in 71 de tări, din care 2676 aveau ca obiect asigurările de viată, 6036 realizau asigurări de bunuri iar 962 de societăti practicau tot felul de asigurări.

1.3. APARITIA ŞI DEZVOLTAREA ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA

În Romania, asigurarea de bunuri, persoane si răspundere civilă are o vechime de peste 120 de ani. Evolutia acesteia in timp poate fi concentrată in trei mari perioade: 1871-1948; 1949-1991; 1991 si pană in prezent, fiecare perioadă caracterizată prin diferite tipuri de organizatii de asigurare, cu diferite tipuri de proprietate si metode de conducere.

Primele organizatii, care au avut si caracter de mutualitate si intrajutorare, au fost breslele dinTransilvania, infiintate in secolul al XIV-lea. Tot in Transilvania va apărea, in anul 1844, prima organizatie de asigurare propriu-zisă intemeiată de catre Asociatia Mestesugarilor din Brasov sub denumirea de Institutul General de Pensii din Brasov, avand caracter specific de asigurări de viată. Se apreciază că in Transilvania, conditiile istorice au permis ca sub influenta unor mari societăti de asigurare ale timpului (Assicurazioni Generali si Riunioni Adriatica di Sicureza), a căror rază de activitate s-a extins si in această parte a tării noastre, populatia Transilvaniei să cunoască mai inainte decat cea din alte regiuni ale tării, institutia asigurărilor.

Procesul constituirii si evolutia societătilor de asigurare in Romania s-a desfăsurat pe fundalul fenomenului de centralizare, migrare si expansiune a capitalului de asigurări. Astfel, in anul 1871 cand a luat nastere prima societate de asigurări in vechea Romanie, denumită Dacia, cu un capital de 3 milioane lei, interesul starnit in randul populatiei a fost deosebit. Sustinută cu entuziasm de V.Boerescu, ministru al afacerilor externe, membru al primului consiliu de administratie al societătii, Dacia a avut o contributie insemnată in procesul de modernizare a Romaniei.

Societatea de asigurări Dacia a stimulat initiativele, astfel că in anul 1873 a luat fiintă societatea de asigurări Romania, avand un capital de 2 milioane lei si din al cărei consiliu de administratie făceau parte oameni politici de seamă. Rezultatele deosebite obtinute de societatea de asigurări Romania a dus la retragerea reprezentantelor unor societăti străine de asigurări din tara noastră si cedarea portofoliului lor acestei societăti. În anul 1882 cele două societăti au fuzionat sub denumirea Dacia-Romania, desfăsurand in timp o activitate prosperă.

Tot in anul 1882 s-a infiintat societatea Natională avand un capital social de 3 milioane lei. Ea a preluat in scurt timp portofoliul unei societăti străine care functiona in tară, ASSIENDA ASSICURATRICE, dar care avea sediul la Triest.

În anul 1897, la Brăila ia nastere societatea de asigurări Generala, la al cărei capital a subscris si ASSIGURAZIONI GENERALI din Triest. În următorii ani se va situa pe primul loc in cadrul societătilor de asigurare din Romania, iar evolutia sa va urma si in continuare aceeasi linie ascendentă.

La incepututl anilor 1900 s-au infiintat si alte societăti de asigurări cum sunt: AGRICOLA, STEAUA ROMÂNĂ, VULTURUL, ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ s-a constituit in anul 1923 si a avut o ascensiune deosebită prin introducerea asigurărilor populare de viată fără examinare medicală.

În perioada interbelică a avut loc o anumită pătrundere a capitalului străin si in sectorul asigurărilor din Romania. Pană la primul război mondial societătile de asigurare străine participau doar ca actionari la societătile romanesti. După anul 1918, acestea si-au deschis agentii si sucursale proprii pe teritoriul Romaniei: SUN din Londra, ADRIATICA din Triest, DANUBIANA etc. incepand cu anul 1940 se inregistreză o masivă pătrundere a capitalului german pe piata asigurărilor din Romania, prin intermediul societătilor VICTORIA, VATRA DORNEI, ALLEMANIA, DACIA-ROMÂNIA, NATIONALA, STEAUA ROMÂNIEI, TRANSILVANIA etc.

În anul 1930, in Romania isi desfăsurau activitatea 44 de societăti nationale si străine. Nu toate au rezistat concurentei in timp, astfel că in anul 1936 mai functionau doar 23 de societăti de asigurare cu capital insumand 400 milioane lei si rezerve de peste 2,2 miliarde lei.

Activitate societătilor de asigurare cu capital privat, care au functionat in Romania in perioada aceasta, a vizat mai ales ramura bunuri, cu o cuprindere redusă a bunurilor agricole, dar si persoanele. Asigurările de bunuri vizau prioritar ramurile incendiu si transport. O serie de riscuri au rămas astfel asigurate prin intermediul asociatiilor mutuale, care in anul 1937 erau in număr de 137.

Oferta anului

Reducere 2020