Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Introducere pag. 2
Cap. 1 Generalitati pag. 3
1.1 Definitie. Istoric pag. 3
1.2 Epidemiologie pag. 5
1.3 Fiziologie. Fiziopatologie pag. 6
1.4 Etiopatogeneza pag. 8
1.5 Anatomie patologica pag. 13
1.6 Clasificare. Forme clinice pag. 14
1.7 Tablou clinic pag. 17
1.8 Diagnostic pozitiv pag. 20
1.9 Diagnostic diferential pag. 23
1.10 Studii manometrice pag. 25
1.11 Evolutie, complicatii, prognostic pag. 26
1.12 Tratament pag. 27
Cap.2 Partea clinica pag. 31
2.1 Ipoteza de lucru pag. 31
2.2 Material si metoda pag. 31
2.3 Rezultate si discutii pag. 34
2.4 Concluzii pag. 54
Bibliografie pag. 56
1
1

Alte date

?

Introducere

Pneumotoraxul este o entitate morbida veche, dar care prezinta, totodata, multe aspecte actuale. Numarul mare se opinii exprimate, adesea discordante asupra definitiei sindromului, a mecanismelor de producere, a manifestarilor sale clinice, a metodelor de tratament, creeaza nu odata dificultati in rezolvarea unor astfel de cazuri.

În literatura de specialitate exista o serie de lucrari si articole care trateaza pneumotoraxul, dar raman inca neclaritati, privind mecanismele de producere, simptomatologie si metode de tratament.

În aceasta lucrare am incercat sa facem o sinteza a aspectelor care sunt acceptate de majoritatea autorilor in acest domeniu. În partea a doua a lucrarii am efectuat un studiu comparativ pe doua loturi de bolnavi. Acest studiu s-a realizat pe loturi de bolnavi cu diagnosticul Pneumotorax spontan, care au fost spitalizati la Clinica de Pneumoftiziologie Cluj-Napoca, iar rezultatele au fost obtinute prin analiza statistica.

Am incercat sa evidentiez modificarile care s-au produs in abordarea acestor boli, atat sin punct de vedere diagnostic, cat si din punct de vedere terapeutic.

CAPITOLUL I

Generalitati

1.1 Definitie. Istoric

Pneumotoraxul spontan este un accident de regula acut care se

defineste prin efractia pleurei viscerale si patrunderea aerului din plamani in cavitatea pleurala in absenta unei cauze traumatice cunoscute (pneumotorax traumatic) sau a insuflarii deliberate a aerului in pleura (pneumotorax artificial).

Exista numeroase controverse si opinii discordante asupra termenului de “pneumotoraxul spontan”. Unii specialisti considera ca “pneumotoraxul spontan” a suscitat multe discutii care nici pana in ziua de azi nu a u fost complet elucidate, altii considera ca adevaratele pneumotoraxe spontane sunt doar cele idiopatice, iar altii utilizeaza expresia “Pneumotorax fara Pneumotorax” referindu-se la cazurile de emfizem mediastinal. Este insa clara si unanim admisa definitia pneumotoraxului ca prezenta aerului (sau a altui gaz) in cavitatea pleurala ceea ce se poate realiza prin doua mecanisme:

- din plaman printr-o bresa in pleura viscerala (si acesta este cazul pneumotoraxului spontan)

- din atmosfera printr-o bresa in pleura parietala (si acesta este pneumotoraxul chirurgical sau pneumotoraxul artificial diagnostic sau terapeutic).

Termenul de pneumotorax a fost introdus de Itard in 1803, iar in 1819 Laennec citat de Dumarest a publicat descrierea anatomica si clinica a unei boli inca necunoscute – pneumotoraxul spontan – capabil spunea el sa intunece evolutia TBC.

În continuare pneumotoraxul spontan a fost considerat apanajul TBC pulmonara si abia in 1932 dupa publicarea lucrarilor lui Kjaergaard s-a acceptat si ideea aparitiei pneumotoraxului spontan la persoane anterior sanatoase.

Prima descriere radiologica apartine lui Becere si Fouchard, iar la noi in tara primul care a atras atentia asupra pneumotoraxului spontan a fost profesorul Danielle ce publica in 1925 un caz de pneumotoraxul spontan pe fondul unui astm bronsic tipic.

Sindromul de pneumotoraxul spontan nu poate fi contestat insa putem exclude notiune de “pneumotoraxul spontan idiopatic” datorita ultimelor achizitii din literatura clinice, anatomopatologice, histo-chimice asupra bleps-urilor.

1.1 Epidemiologie

Datele asupra incidentei pneumotoraxului spontan provin din

cazuistica spitaliceasa, dar si din cercetarile pentru stabilirea frecventei bolii din randul populatiei.

Incidenta pneumotoraxului spontan primar este dupa datele publicate in SUA si Anglia de 7-8 o/oooo la barbati si 1-2 o/oooo la femei, iar in Danemarca 6,8 cazuri la 100.000 locuitori.

Incidenta este in crestere in Europa si Japonia, iar in tara noastra este de 3 ori mai mare in ultimii 10 ani in anumite zone.

Pneumotoraxul spontan primitiv afecteaza in general tinerii (20-40 ani) fara boli pulmonare preexistente cunoscute in timp ce la bolnavii trecuti de 40 de ani pneumotoraxul spontan est de regula secundar unei boli bronhopulmonare. Pe seriile de bolnavi spitalizati la 2/3 din cazuri pneumotoraxul este primitiv, iar la 1/3 secundar.

În ceea ce priveste incidenta pe sexe exista o predominanta masculina de 6,2 : 1 pentru pneumotorax spontan si de 3,2 : 1 pentru cel secundar, iar in tara noastra acest raport este de 3,4 : 1.