Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
CAPITOLUL I - IMPORTANTA OCROTIRII LIBERTATII
PERSOANEI SUB ASPECT PSIHIC
Sectiunea I: NOTIUNE,CONCEPTE
Sectiunea a II- a: REFERINTE ISTORICE SI ELEMENTE DE
DREPT COMPARAT
2.1. Evolutia reglementarilor privind protectia penala a persoanei
2.2. Elemente de drept comparat
Sectiunea a III-a: ASPECTE COMUNE PRIVIND INFRACTIUNILE
CONTRA LIBERTATII PERSOANEI
CAPITOLUL II: INFRACTIUNEA DE AMENINTARE - (N
SPECIAL
Sectiunea I: ASPECTE GENERALE
1.1.Continutul legal al infractiunii de amenintare
1.2.Conditii preexistente ale infractiunii
1.2.1. Obiectul infractiunii de amenintare
1.2.1.1. Obiectul juridic
1.2.1.2. Obiectul material
1.2.2. Subiectii infractiunii de amenintare
1.2.2.1. Subiectul activ
1.2.2.2. Subiectul pasiv
Sectiunea a II-a: CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII
DE AMENINTARE
2.1. Latura obiectiva
2.1.1. Elementul material
2.1.2. Urmarea imediata
2.1.3. Legatura de cauzalitate
2.2. Latura subiectiva
Sectiunea a III-a: FORME.MODALITATI.SANCTIUNI.
ASPECTE PROCESUALE .
CAPITOLUL III - INFRACTIUNEA DE SANTAJ-iN
SPECIAL
Sectiunea I: ASPECTE GENERALE
1.1.Continutul legal al infractiunii de santaj
1.2.Conditii preexistente ale infractiunii
1.2.1. Obiectul infractiunii de santaj
1.2.1.1. Obiectul juridic
1.2.1.2. Obiectul material
1.2.2. Subiectii infractiunii de santaj
1.2.2.1. Subiectul activ
1.2.2.2. Subiectul pasiv
Sectiunea a II-a: CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII
DE SANTAJ
2.1. Latura obiectiva
2.1.1. Elementul material
2.1.2. Urmarea imediata
2.1.3. Legatura de cauzalitate
2.2. Latura subiectiva
Sectiunea a III-a: FORME.MODALITATI.SANCTIUNI.
ASPECTE PROCESUALE
Sectiunea a IV-a: CRITERII DISTINCTIVE (NTRE INFRACTIUNEA
DE SANTAJ (I CEA DE T(LHARIE
CAPITOLUL IV - STUDIU COMPARATIV (NTRE
INFRACTIUNEA DE AMENINTARE SI CEA DE SANTAJ
CAPITOLUL V - ASPECTE CRIMINOLOGICE
Sectiunea I: CAUZE SAU CONDITII CARE FAVORIZEAZA SAV(RSIREA DE INFRACTIUNI (N GENERAL SI DE AMENINTARE SI SANTAJ (N SPECIAL
Sectiunea a II-a: IMPORTANTA PREVENIRII SI COMBATERII
INFRACTIUNILOR

Alte date

?

CAPITOLUL I

IMPORTANTA OCROTIRII LIBERT?TII PERSOANEI SUB ASPECT PSIHIC

Sectiunea I:

NOTIUNE, CONCEPT

Libertatea umana nu este numai un drept, ci un element fundamental al existentei, al conditiei umane. Libertatea constituie dimensiunea exponentiala a dezvoltarii personalitatii si constiintei umane. Orice atac asupra libertatii are semnificatia unei suprimari cu maximum de violenta a fiintei umane. Ca agresiune individuala, el este o forma de crima impotriva entitatii spirituale, a divinitatii din om. Ca agresiune colectiva, constituie un genocid spiritual, o reintoarcere la preistoria conditiei umane. Tocmai pentru aceste adevaruri, orice atingere adusa libertatii provoaca reactii de maxima agresivitate, care sunt fie heteroagresive, fie autoagresive (sinucideri individuale sau in masa) [1 C. Paunescu, Agresivitatea si conditia umana, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1994].

Libertatea individului este de neconceput fara libertate morala. În realizarea oricarei activitati, in viata de zi cu zi, omului ii este indispensabil sentimentul de liniste, de securitate, pe care il dobandeste numai in conditiile unei netulburate libertati psihice. Constiinta faptului ca i s-ar putea produce un rau provoaca persoanei o temere, o stare de tulburare, care influenteaza asupra actelor pe care le efectueaza, asupra hotararilor pe care le ia, cat si asupra comportarii pe care aceasta o are, in general, in cadrul societatii. Persoana careia i s-a rapit libertatea psihica nu-si mai gaseste linistea, este preocupata in permanenta de ceea ce i s-ar putea intampla, nu-si mai poate desfasura in mod normal activitatea, iar toate acestea se rasfrang negativ asupra participarii ei la viata sociala. De aceea, fapta prin care i se rapeste persoanei libertatea psihica este o fapta de pericol social, pe care legea penala trebuie sa o incrimineze [2 O. Loghin si T. Toader - Drept penal roman. Partea speciala, Casa de editura si presa "Sansa" S.R.L., Buc., 2001, pag. 172.].

Obiectul ocrotirii, in cazul infractiunilor de "amenintare" si "santaj" este libertatea individuala privita sub aspectul libertatii psihice (morale) a persoanelor, adica libertatea lasata fiecarei persoane de a hotari (de a dispune ) in toate actele sale, in cadrul ordinii juridice, dupa cum va crede de cuviinta, deci dupa cum ii vor dicta constiinta, sentimentele si interesele sale.

Întrucat legea penala nu defineste "fapta de a ameninta", aceasta, asa cum s-a remarcat, [3 A se vedea, O. Loghin, T. Toader., op. cit., pag. 152.] nu poate avea decat intelesul din limbajul comun desemnand, in esenta, o actiune [4 În lit. de specialitate s-a exprimat si punctul de vedere potrivit caruia infractiunea de amenintare este un caz de exceptie de la regula nepedepsirii procesului psihic anterior activitatii infractionale, fiind incriminata ca infractiune faza oratorie, cand hotararea infractionala se materializeaza prin comunicarea verbala sau prin alt mijloc - V. Dongoroz si altii, vol I, pag. 134.] prin care o persoana aduce la cunostinta alteia imprejurarea ca urmeaza sa i se produca un rau, insuflandu-i in acest fel temerea pericolului in care se afla (pentru a-l intimida sau pentru a obtine ceva de la el) [5 Gheorghita Mateut - Drept penal. Partea speciala - Sinteza de teorie si practica judiciara, Vol. I, Ed. Lumina Lex, Buc., 1999, pag. 226.].

Notiunea de santaj, in intelesul ei obisnuit, desemneaza constrangerea exercitata asupra cuiva prin amenintarea cu divulgarea unui secret compromitator sau prin alte mijloace de intimidare cu scopul de a dobandi in mod injust un folos pentru sine sau pentru altul.

Amenintarea este, asadar, o manifestare primejdioasa atat pentru securitatea persoanelor, cat si pentru normala desfasurare a relatiilor sociale conditionate de respectul libertatii persoanelor.

Caracterul periculos al faptei de amenintare este reliefat deci de imprejurarea ca prin savarsirea acesteia, persoana amenintata nu mai dispune de libertatea psihica necesara unei comportari firesti, caci sub ingrijorarea sau temerea ce o insufla amenintarea, persoana nu mai este in masura sa hotarasca si sa actioneze cu vointa libera asupra a ceea ce trebuie sa faca [6 Vintila Dongoroz si altii - Explicatii teoretice ale C.P. roman, Vol. III, Partea Speciala, Ed. Academiei R.S.R., Buc., 1971, Pag. 315.].

Dar caracterul periculos al faptei de amenintare rezulta si din rasfrangerea antisociala pentru colectivitate ce o aduce atingerea libertatii persoanei; bunul mers al vietii sociale presupune libertatea psihica de care sa se bucure toti membrii sai [7 Ibidem.].

În sensul codului penal, numai daca faptuitorul ameninta pe cineva cu savarsirea unei infractiuni (ca il va lovi, il va omori, etc.) sau ca ii va produce o paguba materiala (ca ii va strica un lucru) va fi tras la raspundere.

Poate fi indeplinita asupra victimei insesi, dar si asupra sotului sau unei rude apropiate, cu conditia ca amenintarea sa fie de natura sa alarmeze pe victima - daca faptuitorul spune unei persoane ca ii va lovi copilul sau sotul, sotia sau parintii.

Se poate comite prin cuvinte, gesturi, scris, semne simbolice. Este necesar ca toate aceste manifestari sa fie de natura a alarma pe victima, de a o tulbura, facand-o sa creada in posibilitatea realizarii lor. Daca cineva rosteste cu usurinta tot felul de amenintari si nimeni nu le ia in considerare, nu se alarmeaza de ele, fapta nu va constitui infractiune.

Pericolul faptelor de mai sus, cand sunt serioase, este acela ca inlantuieste vointa victimei, ii stinghereste libertatea, o sileste sa-si modifice conduita dupa vointa celui care o ameninta.

Libertatea psihica (morala) a persoanei poate fi incalcata, insa, si prin constrangerea acesteia la o anumita comportare, cu ajutorul violentei sau al amenintarii. Santajul reprezinta o astfel de atingere adusa libertatii individuale, manifestata in aspectul ei particular de libertate psihica.

Scopul urmarit de faptuitor - obtinerea unui folos injust - caracterizeaza constrangerea libertatii psihice la care este supusa persoana fata de care se savarseste infractiunea de santaj.

Fapta se aseamana, pe linia acestei finalitati, cu infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal forma agravata caci si acolo atingerea adusa libertatii se savarseste in vederea obtinerii unui folos [8 Vintila Dongoroz , op. cit., vol. III, pag. 323.].

Santajul se deosebeste de infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal nu numai pentru ca libertatea individuala este incalcata in chip diferit (libertatea fizica sau libertatea de miscare, la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal si libertatea psihica, la infractiunea de santaj) dar si prin particularitatile fiecarei infractiuni in parte: la infractiunea de santaj nu este necesar ca victima sa fie lipsita de libertatea fizica iar folosul nu este cerut ca pret al eliberarii victimei, cum se intampla in cazul infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal; in al doilea rand, la infractiunea de santaj este suficient sa fie urmarit un folos injust, oricare ar fi natura lui (material, moral) pe cand la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal folosul trebuie sa fie material.

Infractiunea de santaj se aseamana cu infractiunea de amenintare, ambele fapte aducand atingere libertatii psihice a persoanei; amenintarea este interzisa de lege, pentru ca produce in mod nejustificat un sentiment de temere (o alarmare) fara alte consecinte, in timp ce santajul este reprimat nu numai pentru constrangerea psihica ci si pentru scopul ilicit urmarit de faptuitor.

Delimitarea infractiunii de santaj de alte infractiuni contra libertatii persoanei permite o mai lesnicioasa apreciere a pericolului social pe care il prezinta aceasta fapta si intelegerea locului ce il ocupa in clasificarea de grup a infractiunilor indreptate contra persoanei.

Pericolul pe care il prezinta infractiunea de santaj rezulta din atingerea adusa libertatii psihice a persoanei, in vederea realizarii unui folos injust. Societatea are tot interesul sa asigure, in cadrul relatiilor sociale, libertatea morala pentru toti cetatenii, astfel incat acestia sa se manifeste liber si cu toata responsabilitatea in diferitele acte pe care le infaptuiesc in cadrul acestor relatii. Constrangerea libertatii psihice apare in cazul santajului cu atat mai grava, cu cat - pe aceasta cale se urmareste realizarea unui folos injust [9 Ibidem.].

Deci, infractiunea de santaj este ceva mai mult decat amenintare, pentru ca presupune exploatarea, specularea temerii celui amenintat sau supus unei violente, in folosul infractorului. Santajul a constituit si constituie si astazi o arma des folosita mai ales in scopuri politice.

Sectiunea a-II-a:

REFERINTE ISTORICE SI ELEMENTE DE DREPT COMPARAT

2.1. Evolutia reglementarilor privind protectia penala a persoanei

Din cele mai vechi timpuri au existat preocupari pentru ocrotirea persoanei, problematica drepturilor omului fiind in atentia tuturor marilor filozofi si juristi ai lumii.

Ganditorii greci considerau drepturile omului ca fiind acele drepturi fundamentale, eterne si imuabile pe care orice societate omeneasca trebuie sa le respecte, cu alte cuvinte sunt drepturi care izvorasc din natura lucrurilor iar legea nu este decat expresia acestei naturi. În acest fel, drepturile omului izvorasc din dreptul natural, sunt drepturi firesti [10 Irina Moroianu Zlatescu si Radu C. Demetrescu - Din istoria drepturilor omului, I.R.D.O., Buc., 2001, pag. 9.].

În conceptia lui Rousseau, in fruntea valorilor originare sta ca valoare suprema libertatea. El spunea ca "a renunta la libertatea ta inseamna a renunta la calitatea ta de om, la drepturi umane, ba chiar si la datoriile tale. Nu exista nici o despagubire posibila pentru cel care renunta la toate; o astfel de renuntare este incompatibila cu natura omului". Cu libertatea dispare orice moralitate. Rousseau arata ca nu se poate garanta aceasta libertate decat prin legi capabile sa impiedice pe oamenii drepti sa fie oprimati de cei rai [11 Stefan Geogescu, Filosofia dreptului - O istorie a ideilor. Partea I, Ed. All Educational S.A., Buc., 1998, pag. 137.].