Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
INTRODUCERE............4
CAPITOLUL I: INSTITUIREA TAINEI..6
1. Darul iertarii pacatelor.......6
2. Puterea si demnitatea Apostolilor....9
3.
CAPITOLUL II: MARTURISIREA IN BISERICA VECHE............13
1. Marturisirea pacatelor in Sfinta Scriptura.13
2. Marturisirera pacatelor in sec. II...20
3. Marturisirea pacatelor in sec. III...21
4. Marturisirea pacatelor in sec. IV...26
5.
CAPITOLUL III: SFiNTA TAINA A POCAINTEI SI INNOIREA SUFLETEASCA A CREDINCIOSULUI30
1. Iisus Hristos-intiiul savirsitor al Tainei Pocaintei.....30
2. Marturiile Sf. Parinti despre Taina Pocaintei.............33
CAPITOLUL IV: TAINA SPOVEDANIEI ASTAZI...........41
1. Rinduiala Spovedaniei.....41
2. Savirsitorul........47
3. Primitorul...........53
4.
CONCLUZII: ..............56
BIBLIOGRAFIE:.........58
CURRICULUM VITAE:............61
DECLARATIE:..........

Alte date

?{p}

{p}

?

INTRODUCERE

“Toate lucrurile se zbuciuma mai mult decat poate omul sa spuna’’…(Eclesias 1,8)

“Toata faptura suspina laolalta si este pana acum in dureri de nastere. Si nu numai atat, ci si noi, care avem parga Duhului, noi singuri suspinam in noi insine, asteptand cu nerabdare infierea, rascumpararea trupului nostru’’. (Romani 8,22-23).

Suspinul acesta ,,din adancuri’’ este un ecou misterios al constiintei nelinistite din pricina pacatului. Daca traim in palate sau in colibe, oriunde am fi mustrarile constiintei ne tulbura si de efectele pacatelor nu putem scapa.

Astfel se naste nemultumirea de viata si dorinta unei eliberari.

Nemultumirea de viata si nelinistea constiintei izvorasc din realitatea pacatului, iar dorinta eliberarii se naste din dorinta mantuirii, din necesitatea curatirii.

Vrem sa fim liberi. Tindem spre libertate din toate puterile noastre sufletesti, asa cum tind florile spre lumina si luptam, necrutand cele mai mari jertfe pentru libertate. Dar ce este libertatea?

Libertatea este independenta fata de patimi, fata de pofte si fata de pacate. Este liber cine nu e stapanit de nici un gand rau si de nici un sentiment vinovat. Este liber cine are constiinta curata si sufletul nepatat [1 Pr. Ilarion V. Felea, Pocainta, Bucuresti 2000, pag. 6]. Cine face pacatul - a zis Mantuitorul - rob este pacatului (Ioan 8, 34). Mantuirea e darul suprem pe care ni l-a dat Fiul lui Dumnezeu prin coborarea Sa in lume. Dobandind acest bun sufletesc ne eliberam din robia pacatului.

Despre ,,mantuire” s-a vorbit si inainte de venirea pe pamant a lui Iisus Hristos. Îndemnurile la pocainta curata ne amintesc de strigatele indurerate ale profetilor, dupa cum ne vorbesc si de sclipirile intermitente ale constiintei morale, din cursul istoriei la diferite religii si popoare [2 Pr. Ilie Moldovan, Preotul duhovnic, Bucuresti 1953, pag. 571

]. La triburile din Africa, Asia, America de Nord, intalnim diferite forme de marturisire a pacatelor, uneori publica, alteori secreta; uneori individuala, alteori colectiva. De obicei se marturiseau in fata preotilor, vrajitorilor, parintilor, prietenilor, poporului, pacatele privitoare la atingerea lucrurilor sfinte.

Ritualurile care insoteau marturisirea erau: imbaierea, stropirea cu apa, alungarea duhurilor rele, arderea lucrurilor sau a animalelor asupra carora erau trecute pacatele, scuiparea, varsarea, sau facerea de crestaturi pentru a curge sange.

Apoi in diferite traditii marturisirea era urmata de acte de penitenta [3 Episcopul Andrei, Spovedanie si comuniune, Alba Iulia 1997, pag 78-79

]. Nu putem insa uita de o distinctie esentiala. În vreme ce cauza ultima a ,,mantuirii” in paganism este intelepciunea, iar in iudaism dreptatea in crestinism este harul lui Dumnezeu.

CAP.I INSTITUIREA TAINEI

1. Darul iertarii pacatelor.

Evanghelia Mantuitorului rasuna de noutatea unor cuvinte care uimesc prin continutul lor religios: ,,Sa stiti ca Fiul Omului are pe pamant puterea sa ierte pacatele” (Marcu 2, 10).

Iertarea pacatelor este misiunea intruparii Lui …”caci El va mantui poporul sau de pacate’’(Matei 1,21). El iarta femeia adultera (Ioan 8,11), pe cea pacatoasa, pe slabanog. Era prieten cu vamesii si cu pacatosii cu scopul de ai converti. El isi da trupul si sangele spre iertarea pacatelor. Celor ce nu-si asigura iertarea pacatelor si haina de nunta pentru ospatul imparatiei ceresti, le pilduieste o grea osanda.

Mantuitorul transmite Apostolilor slujba si prerogativa iertarii pacatelor. Aici e Taina.

Mantuitorul face prima fagaduinta a acestui act infricosator - caci e dumnezeiesc - Sfantului Apostol Petru cand ii adreseaza cuvintele memorabile: ,,Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea si portile iadului nu o vor birui. Si-ti voi da cheile imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant, va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant, va fi dezlegat si in ceruri” (Matei 16,18-19). Ce insemnatate au aceste stihuri celebre nu numai prin cuprinsul lor enigmatic, dar si prin comentariile contradictorii ce li s-au facut in curgerea veacurilor?…

,,Cheia’’ este simbolul stapanirii. Cine detine cheile unei case sau ale unei cetati este stapanul ei. Cand se predau cheile unei case, sau ale unui oras, inseamna ca autoritatea conducerii trece de la o persoana la alta. Dreptul si puterea cheilor este dreptul si puterea carmuitorului investit cu autoritatea stapanirii de drept si de fapt.

Profetul vorbeste cu veacuri inainte despre Mesia ca stapan atotputernic al cheilor casei lui David: ,,Si voi pune pe umerii lui cheile casei lui David si daca El va deschide, nimeni nu va inchide si daca El va inchide, nimeni nu va deschide” (Isaia 22, 22).

Iisus promite Apostolului Petru cheile imparatiei mesianice. Puterea lor este duhovniceasca. Prin exercitiul lor, Apostolul are stapanirea turmei si puterea de a patrunde tainic in camera sufletului omenesc, ca sa lege si sa dezlege. Ce? Textul citat nu ne da nici un raspuns la intrebarea aceasta.

Al doilea verset clasic, care ne vorbeste despre puterea duhovniceasca exceptionala pe care Mantuitorul o da Apostolilor si care completeaza cuvintele adresate lui Petru se face acum la plural, adresandu-se catre intreg soborul Apostolilor si care completeaza cuvintele adresate lui Petru, este urmatorul: ,,adevar graiesc voua: oricate veti lega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer” (Matei18,18).

Ceea ce versetul acesta aduce in plus fata de cel anterior este lamurirea faptului ca puterea legarii si dezlegarii nu este un privilegiu al unui singur Apostol, ci al tuturor Apostolilor. Fagaduinta facuta la singular lui Petru se face acum la plural, adresandu-se catre intreg soborul Apostolilor. Lamurirea aceasta este foarte importanta, fiindca ea exclude dintru inceput teoria de mai tarziu asupra primatului lui Petru, ca si cand numai el ar fi fost inzestrat cu plenitudinea puterilor harismatice si ,,vicar al lui Hristos pe pamant”. Apostolii toti au primit egale privilegii si puteri duhovnicesti de la Hristos.

Dar in ce constau aceste puteri si privilegii exceptionale se descopera in cuvintele cutremuratoare ale Mantuitorului, adresate Apostolilor dupa inviere: ,,Pace voua; Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi. Aceasta zicand a suflat si le-a zis: Luati Duh Sfant carora veti ierta pacatele se vor ierta si carora le veti tine vor fi tinute” (Ioan 20, 21-23). De asta data se face lumina deplina.

Taina progresiv descoperita este aratata, iar fagaduinta implinita. Iisus a avut pe pamant o slujire mantuitoare, dumnezeiasca. A fost trimis de Tatal sa caute si sa mantuiasca de moarte oaia cea ratacita, fiul cel pierdut si pe toti oamenii pacatosi. Înainte de a se inalta la cer, misiunea aceasta istorica si salvatoare o transmite Apostolilor in toata plenitudinea ei. Precum M-a trimis pe mine Tatal asa va trimit si Eu pe voi, ca sa mijlociti oamenilor mantuirea. Luati Duh Sfant, va veti imbraca cu puterea dumnezeiasca de Sus si carora veti ierta pacatele pe pamant, vor fi iertate si in cer si carora le veti tine vor fi tinute si in cer. Misiunea lor are deci caracter sfintitor, caci are in vedere iertarea pacatelor si … iertarea e Taina [4 Pr. Ilarion V. Felea, Pocainta, Bucuresti 2000, pagina 18].

Pe de alta parte, se afirma ca instituirea Tainei sta in faptul ca Hristos Însusi a savarsit-o, acordand Cel dintai iertarea pacatelor unor persoane si ca a acordat puterea iertarii pacatelor si ucenicilor Sai si urmasilor acestora [5 Pr. Viorel Sava, Taina Marturisirii in riturile liturgice actuale, Iasi 1999 pagina 23]. Unele texte din Sfanta Scriptura stau marturie despre iertarea pacatelor pe care mantuitorul Hristos o dadea inaintea vindecarii trupesti. Astfel, in Evanghelia dupa Marcu (2, 5) citim: „si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: fiule, iertate iti sunt pacatele tale!”. Relatand evenimentele intamplate in casa fariseului Simon, Sfantul Evanghelist Luca spune: “de aceea iti zic: iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit. Iar cui se iarta putin, putin iubeste. Si a zis ei: iertate iti sunt pacatele” (7,47-48). Din aceste texte reiese ca Mantuitorul este nu numai doctorul trupurilor ci si al sufletului, avand puterea de a ierta pacatele. Acestea sunt marturisite de Mantuitorul insusi: “dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului : zic tie scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta” (Marcu 2,10-11).

2. Puterea si demnitatea Apostolilor.

Aceasta indoita putere a dat-o Hristos Bisericii si ea se exercita prin slujitorii sfintiti. Acesti slujitori, care traiesc pe pamant si locuiesc pe el, au primit ingaduinta sa administreze cele ceresti si au o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor [6 Sf. Ioan Hrisoston, Despre preotie, traducere de pr. Dumitru Fecioru, Bucuresti 1998, pag 65]. Nu s-a spus ingerilor, ci apostolilor: ,,Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si-n cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer’’(Matei 18,18).

Sensul acesta al textului este invederat de insasi claritatea lui clasica. Nu se poate cu nimic intuneca, nici altera. Întelesul lui autentic si fara nici o figura de stil este evident pentru orice om cu minte clara si cu inima curata. Savarsitorii Tainei iertarii pacatelor sunt Apostolii consacrati prin Duhul sfant. Ei sunt investiti cu privilegiul infricosat al cheilor cu care deschid si patrund in inima penitentilor pentru a le impartasi, in numele lui Hristos, lumina si caldura harului.

Taina Sfintei Spovedanii spre iertarea pacatelor au primit-o Apostolii, dupa cum vom vedea mai lamurit in cele ce urmeaza:

a) Apostolii sunt alesi din multimea oamenilor ce ascultau predica Evangheliei. Dupa o noapte de rugaciune, Iisus isi alege pe cei 12 alesi, si le da „puterea asupra duhurilor necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca orice neputinta” (Matei 10,1). Alegerea si impartasirea unei puteri exceptionale nu are nici un rost daca alegerea si investirea nu se face tot in vederea unei slujiri exceptionale.