Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
INTRODUCERE
CAPITOLUL I.
I. PROFETISMUL BIBLIC
I.1. Institutia si vocatia
I.2. Numarul profetilor
I.3. impartirea profetilor
I.4. Profetii mincinosi
I.5. Ordinea cronologica
I.5.1. Epoca asiriana
I.5. 2. Epoca haldaica
I.5.3. Epoca persana
I.6. Scrierile profetice si stilul lor
CAPITOLUL II
Monoteismul si preotia Vechiului Testament
II.1. invatatura despre Dumnezeu
II.1.1. Cunoasterea lui Dumnezeu si numirile Lui
II.1. 2. Fiinta lui Dumnezeu
II.1. 3. insusirile sau atributele lui Dumnezeu, dupa profeti
II.2. Raportul lui Dumnezeu cu creatia
II.2.1. Providenta lui Dumnezeu in lume
II.2.2. Raportul lui Dumnezeu cu poporul ales
II.3. Preotia si misiunea profetilor
CAPITOLUL III
III. VIATA SOCIALA SI MORALA
III.1. Legea divina si organizarea sociala
III.2. Lupta contra idolatriei
III.3. Lupta contra exploatarii sociale si restabilirea dreptatii
III. 4. Falsii inchinatori si spiritualizarea ideilor religioase
CAPITOLUL IV
IV. PROFETIILE MESIANICE SI PACEA VIITOARE
CAPITOLUL V
V. ACTUALITATEA PROFETILOR
V.1. Plinirea vremii
V.2. Ioan Botezatorul, ultimul profet
V.3. Atitudinea Mintuitorului si a Apostolilor Sai fata de profeti
V.4 Importanta profetilor in Biserica lui Hristos
CONCLUZII

Alte date

?

INTRODUCERE

Pentru a intra in legatura cu cineva, sau in legatura cu ceva, se impune cunoasterea. De aceea si comuniunea vesnica cu Dumnezeu se bazeaza pe cunoasterea Lui, ”Aceasta este viata vesnica sa te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu adevarat…” (Ioan XVII, 3), spune Mantuitorul Iisus Hristos.

Pentru a intra in comuniune cu Dumnezeu si a ne desavarsi viata duhovniceasca trebuie sa-L cunoastem, sa stim daca este un parinte bun sau un stapan despotic; daca ne putem apropia de El si in ce forma; daca este milostiv, indurator si iertator sau numai drept si necrutator; daca ne putem apropia de El cu iubire sau cu teama?! Apoi, cum ii putem noi cunoaste voia Lui, ce atitudine are El fata de noi si de Creatie; sau si mai mult: cine este El?!

Toate aceste premise care stau la baza comuniunii cu Dumnezeu, noi le putem cunoaste prin descoperirea prin care El Însusi a binevoit sa ne-o faca cunoscuta, dorind sa ne mantuiasca in comuniune vesnica cu El.

Aceasta Descoperire a lui Dumnezeu poarta numele de Revelatie dumnezeiasca.

Asa cum ne invata Biserica, Dumnezeu ni se descopera noua in primul rand prin creatia Sa: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria” (Psalm XVIII, 1), “Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi … “ (Romani I, 20).

Noi descoperim pe Dumnezeu prin creatia Sa cu ajutorul ratiunii luminata de credinta. Pentru cel credincios intreaga natura este o carte deschisa in care se poate citi despre atotputernicia, bunatatea, dreptatea, iubirea, frumusetea si autostiinta lui Dumnezeu.

Astfel “chipul lui Dumnezeu il vad intr-o floare”, poate spunea cineva. Nu ca floarea l-ar contine pe Dumnezeu, ci modul in care este organizata, precum si frumusetea ei trimite cu gandul la Cel ce are viata in Sine si i-si descopera frumusetea Sa concretizand-o in Creatie.

Acest mod de descoperire a Creatorului este numit descoperire pe calea firii, naturala, cu mintea si simtirea proprie celui credincios. Aceasta revelatie poarta numele de Revelatie naturala.

Dar, pe calea naturala nu toata mintea omeneasca il poate vedea pe Dumnezeu. Veacuri de-a randul “gresala primilor oameni in zorii creatiei a slabit puterea ridicarii spre Dumnezeu” [1 Pr. Lector Alexandru Isvoranu, Plinirea Legii si a proorocilor in Iisus Hristos, in „Mitropolia Olteniei,” nr. 3-6/1997, p.33.] a urmasilor lor. Apostolul Pavel spune ca oamenilor li s-a intunecat mintea si “au preschimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si sau inchinat si au slujit fapturii in locul Facatorului:” (Romani I, 25).

Pentru a evita aceasta prapastioasa confuzie (a Creatorului cu creatura), Dumnezeu S-a descoperit in mod direct omului cazut spre a fi cunoscut asa cum este El, pentru a-I cunoaste voia, spre a intra dupa cuviinta, in comuniune cu El.

Dumnezeu intretine in mod progresiv relatia de comunicare cu oamenii descoperindu-li-Se in decursul istoriei Vechiului Testament prin actiunea personala a Cuvantului lui Dumnezeu. În relatia Sa cu oamenii, El se face cunoscut prin cuvinte si fapte pline de adevar.

Patriarhilor si proorocilor le-a vorbit direct Cuvantul lui Dumnezeu prin cuvinte ce poarta in ele caldura lui Dumnezeu cea parinteasca, interesat de viata persoanelor umane.

Aceasta relatie inferioara celei de dupa intrupare nu ducea la o unire a omului cu Dumnezeu, ci relatia a fost una de alianta, iar comunicarea cu patriarhii si proorocii era una de ordin spiritual, externa.

Astfel, Sfantul Maxim Marturisitorul spune: ”inainte de venirea vazuta si in trup, a Cuvantul lui Dumnezeu, venea in mod spiritual la Patriarhi si Prooroci, preinchipuind taina venirii Lui” [2 Sfantul Maxim Marturisitorul, Filocalia II, tradusa de Pr. Prof. Dumitru Staniloaie, Sibiu 1947, p. 177.].

Chiar in denumirea de “Iahve” data lui Dumnezeu in vechiul Testament, gasim intentia Sa de a se descoperi. Caci “Iahve” in limba ebraica este numele descoperit proorocilor.

CAPITOLUL I.

I. PROFETISMUL BIBLIC

I.1. Institutia si vocatia

A studia misiunea profetilor biblici reprezinta un obiectiv deosebit de indraznet, data fiind importanta lor majora in istoria poporului ales de Dumnezeu pentru desavarsirea Revelatiei Sale.

Institutia profetica din Israel este de origine divina, dupa cum reiese inca din Deuteronom (XVIII, 15-22), unde se anunta intemeierea unui nou oficiu diferit de institutiile religioase, oficiu care are drept scop a face cunoscut mesajul lui Dumnezeu in mijlocul poporului lui Israel. Acest oficiu urma sa isi gaseasca implinirea in persoana lui Iisus Hristis, Profetul prezis de Moise.

Termenul care desemneaza pe prooroc este ebraicul “nabi” care insemneaza pe cel ce vorbeste in numele altuia, pentru altul, interpret al cuvintelor altuia. Avand in vedere institutia divina, profetul, este cel care vesteste vointa lui Dumnezeu cu privire la cele viitoare.

La multi Sfinti Parinti si Scriitori bisericesti ca: Sfantul Ioan Hrisostom, Grigorie cel Mare, Sfantul Vasile cel Mare, profet insemna mai ales prezicator al viitorului, insemnare care s-a raspandit apoi foarte mult [3 Prof. V. Prelipceanu, Pr. Prof. N. Neaga, Pr. Prof. Ghe. Barna si Pr. Prof. M. Chialda, Studiul Vechiului Testament, pentru Facultatile de Teologie,editia IV, Cluj-Napoca, 2003, p. 188, vom cita in continuare: Studiul Vechiului Testament.].

Facand analiza etimologica a cuvantului “nabi” descoperim ca profetul nu este numai cel ce vesteste viitorul, ci in primul rand vestitor al voii si al planurilor lui Dumnezeu catre poporul ales. Acelasi lucru reiese si din observarea textelor de la Iesire (IV, 15-16 ;VII, 1).