Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Partea generala
1. Definitie...........1
2. Epidemiologie si importanta.1
3. Clasificare......2
4. Etiopatogenie6
4.1. Etiopatogenia DZ tip 1..........6
4.2. Etiopatogenia DZ tip 2..........9
5. Simptomatologie clinica.......12
6. Diagnostic pozitiv....13
7. Complicatiile diabetului zaharat.....17
7.1. Cetoacidoza diabetica...........18
7.2. Coma diabetica hiperosmolara........24
7.3. Retinopatia diabetica............26
7.4. Nefropatia diabetica..............29
7.5. Macroangiopatia diabetica.31
7.6. Neuropatia diabetica.............33
7.7. Piciorul diabetic.......35
8. Mijloace terapeutice in diabetul zaharat.....38
8.1. Dieta..............38
8.2. Antidiabeticele orale.............40
8.3. Insulinoterapia.........44
Partea speciala
I. Material si metoda..48
I.1. Metoda de studiu.....48
I.2. Lotul de studiu.........49
II. Rezultate si discutii..............54
III. Concluzii..75
Bibliografie.....78

Alte date

?

PARTEA GENERAL?

DEFINITIE

Diabetul zaharat este un sindrom heterogen din punct de vedere etiopatogenic, clinic si terapeutic, a carui manifestare esentiala este hiperglicemia cronica, determinata de scaderea secretiei de insulina ( deficit absolut ) si/sau tulburarea actiunii acesteia ( deficit relativ ).

Datorita insuficietei absolute sau relative a secretiei de insulina, consecutiv hiperglicemiei cronice, apar si modificari ale metabolismului proteic, lipidic si hidroelectrolitic. De aceea, desi diabetul zaharat ar putea fi inclus printre bolile endocrine, manifestarile sale majore sunt de ordin metabolic.

In cadrul acestui sindrom heterogen, hiperglicemia cronica impreuna cu alti factori conduc la aparitia in timp a unor complicatii cronice sistemice (vasculare, nervoase, etc.) in special la nivelul rinichiului, ochiului, sistemului nervos si inimii, fapt care determina reducerea calitatii si a duratei vietii pacientilor.

EPIDEMIOLOGIE SI IMPORTANT?

Desi date epidemiologice propriu-zise exista doar din prima parte a acestui secol, diabetul zaharat este cunoscut inca din antichitate, manifestarile sale clinice fiind descrise in Papirusul Ebers in anul 1500 i.H. Cuvantul “diabet” provine din grecescul “diabeiu”, ceea ce inseamna “a se scurge ca printr-un sifon” si se refera la poliuria marcata a unor pacienti.

Cunostintele referitoare la diabetul zaharat s-au imbogatit de-a lungul timpului, culminand in secolul XX, odata cu descoperirea insulinei ( in 1921 de catre savantul roman Nicolae Paulescu ), producerea insulinei pure si folosirea acesteia pentru prima data la om (in 1922 de catre cercetatorii Frederick Banting si Charles Best cu ajutorul chimistului de elita J. B. Collip), aparitia antidiabeticelor orale si elucidarea structurii insulinei de porc ( in 1955 de catre Sanger – Premiul Nobel ), si succesul obtinut in sinteza insulinei ( in 1963 ).

La ora actuala in lume exista, probabil, peste 150 milioane de diabetici, din care 10-15% sunt tratati cu insulina. Studiile epidemiologice efectuate in diferite tari subliniaza faptul ca in ultimele decenii, cresterea procentului pacientilor cu DZ a fost paralela cu cresterea standardului de viata ( de exemplu, in SUA procentul de diabetici s-a dublat in ultimele doua decenii )

Se preconizeaza ca numarul bolnavilor de diabet zaharat la nivel mondial va ajunge la 240 milioane in anul 2010 si la cca 300 milioane in anul 2025. Prevalenta medie a DZ la adult este apreciata la 2-3% inclusiv in Romania, si creste cu varsta, ajungand la 7-9% dupa varsta de 60 de ani. Din totalul pacientilor cu diabet zaharat, ~10% prezinta DZ tip 1, iar restul de ~90% prezinta DZ tip 2.

Problema diabetului zaharat este foarte importanta peste tot in lume, atat datorita frecventei dar si a gravitatii bolii,diabetul zaharat afectand negativ speranta de viata si calitatea acesteia. La ora actuala se considera ca diabetul este principala cauza de cecitate la adultii cu varste intre 20 si 74 de ani, principala cauza de amputare nontraumatica a membrelor inferioare si de insuficienta renala cronica si contribuie in mod esential la decesul prin infarct miocardic. Din fericire, rezultatele Studiului pentru Complicatiile si Controlul Diabetului ( Diabetes Control and Complications Trial – DCCT ) au dovedit ca mentinerea pe toata durata vietii a unei glicemii foarte apropiate de normal poate incetini progresia si chiar intarzia aparitia complicatiilor microvasculare si neurologice ale diabetului.

Nu in ultimul rand, DZ este o boala foarte costisitoare datorita evolutiei cronice indelungate, dar si datorita faptului ca asistenta medicala, desi gratuita pentru diabetici, este foarte scumpa pentru societate.

CLASIFICARE

Datorita heterogenitatii etiopatogenice, clinice si evolutive, diabetul zaharat a cunoscut terminologii si clasificari care s-au schimbat de-a lungul timpului. La ora actuala se foloseste clasificarea etiologica intocmita de Centrul de Diagnostic si Clasificare ADA (American Diabetes Association) in anul 1997 si adoptata de catre OMS in anul 2000. Aceasta clasificare adauga la clasificarea de baza a diabetului zaharat si alte perturbari glicemice mai usoare decat DZ:

1. Diabet zaharat tip 1, caracterizat printr-o distrugere a celulelor b care duce la aparitia unui deficit absolut de insulina.

? Autoimun

? Idiopatic

2. Diabet zaharat tip 2, care poate merge de la insulinorezistenta predominanta cu deficit relativ de insulina, pana la deficit de secretie predominant cu insulinorezistenta.

3. Alte tipuri specifice de DZ, asociate cu unele stari si sindroame:

A. Deficit genetic al celulei b: defect al genei HNF-1a de pe cromozomul 12 ( fostul MODY 3 ), defect al genei glucokinazei de pe cromozomul 7 ( fostul MODY 2 ), defect al genei HNF-4a de pe cromozomul 20 ( fostul MODY 1 ), etc.

B. Defecte genetice ale actiunii insulinei: insulinorezistenta tip A, leprechaunism, sindrom Rabson-Mendenhall, diabet lipoatrofic, etc.

C. Boli ale pancreasului exocrin: pancreatite cronice, chist pancreatic, traumatisme si pancreatectomie, fibroza chistica, cancer pancreatic, hemocromatoza, pancreatopatie fibrocalculoasa, etc.

D. Boli endocrine: acromegalie, sindrom Cushing, feocromocitom, glocagonom, hipertiroidism, aldosteronom, somatostatinom, etc.

E. DZ indus de droguri si substante chimice: diuretice tiazidice, agonisti b-adrenergici, acid nicotinic, pyriminil (Vacor), pentamidina, glucocorticoizi, contraceptive orale (estrogenice si progesteronice), hormoni tiroidieni, a-interferon, etc.

F. Infectii: rubeola congenitala, citomegalovirus, etc.

G. Forme rare de DZ indus imun: sindromul “barbatului rigid” ( “stiff-man” syndrome ), anticorpi antireceptori de insulina, etc.

H. Alte sindroame genetice asociate cu DZ: sindrom Down, sindrom Klinefelter, sindrom Turner, sindrom Wolfram, ataxie Friedreich, sindrom Prader Willi, coree Huntington, distrofie miotonica, porfirie, etc.

4. Diabet zaharat gestational

5. Scaderea tolerantei la glucoza STG ( IGT = impaired glucose tolerance ): glicemia à jeun <126 mg% si glicemia la 2 h (TTGO) cuprinsa intre 140-200 mg%.

6. Scaderea tolerantei la glucoza à jeun STGJ ( IFG = impaired fasting glucose ): glicemia à jeun intre 110-125 mg%.

Trebuie mentionat ca toate cifrele se refera la dozarea glucozei din plasma venoasa, cu glucozoxidaza. In sangele capilar, glicemia à jeun este mai redusa cu ~18 mg% decat cea dozata in plasma venoasa, pe cand glicemiile postprandiale sunt egale.

Diabetul zaharat tip 1 apare in special la tineri (sub 30 de ani), dar poate aparea la orice varsta, si se caracterizeaza prin nivele scazute sau absente de insulina endogena circulanta si tendinta crescuta la cetoacidoza. Administrarea insulinei exogene previne cetoacidoza si este indispensabila pentru supravietuire.

Diabetul zaharat tip 2 se caracterizeaza prin nivele normale, crescute sau scazute de insulina circulanta si nu prezinta tendinta la cetoacidoza. Majoritatea pacientilor prezinta hiperinsulinemie si insulinorezistenta; totusi insulinopenia se poate dezvolta odata cu progresia bolii. Aproximativ 50% dintre barbatii si 70% dintre femeile cu DZ tip 2, prezinta obezitate. Apare predominant dupa varsta de 40 de ani, dar poate aparea, de asemenea, la orice varsta.

Din punct de vedere terapeutic, DZ tip 2 cuprinde:

? pacienti tratati numai cu regim alimentar

? pacienti tratati cu regim alimentar si medicatie antidiabetica orala

? pacienti tratati cu insulina (Diabet zaharat tip 2 insulino-necesitant), aceasta fiind introdusa dupa o perioada mai scurta sau mai lunga de tratament oral. In acest tip de DZ, administrarea insulinei exogene este necesara (dar nu indispensabila ca in DZ tip 1) pentru obtinerea unui echilibru metabolic mai bun si implicit pentru reducerea riscului complicatiilor cronice. DZ insulino-necesitant cuprinde, probabil, si cazuri de DZ tip 1 in devenire, cu evolutie lenta catre momentul in care administrarea insulinei devine obligatorie si indispensabila pentru supravietuire. Acest fenomen a fost numit insulinodependenta secundara sau diabet autoimun cu evolutie lenta a adultului (LADA).

Diabetul zaharat gestational apare in cursul sarcinii si datorita acesteia, si trebuie sa dispara la scurt timp de la evacuarea fatului. Apare in special la gravide cu varsta mai inaintata, care prezinta obezitate si istoric familial de DZ, si se asociaza cu un risc crescut de macrosomie fetala. Etichetarea unui diabet depistat in timpul sarcinii ca diabet zaharat gestational trebuie facuta cu prudenta, deoarece ne putem afla si in fata unui DZ preexistent dar necunoscut si nediagnosticat inca. De aceea, femeia care a fost diagnosticata cu DZ gestational, treuie dispensarizata si supravegheata ani de zile dupa sarcina.

Alaturi de clasele clinice de diabet zaharat, s-au evidentiat si doua categorii de risc crescut numite si “clase cu risc statistic”: