Pagina documente » Medicina » Hemoragia digestiva superioara. Valoarea diagnosticului in orientarea atitudinii terapeutice

Despre lucrare

lucrare-licenta-hemoragia-digestiva-superioara.-valoarea-diagnosticului-in-orientarea-atitudinii-terapeutice
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-hemoragia-digestiva-superioara.-valoarea-diagnosticului-in-orientarea-atitudinii-terapeutice


Cuprins

CUPRINS
> PARTEA I
1. Definitie ....pag. 3
2. Etiopatogenie. Clasificare ..............pag. 6
3. Examenul clinic si paraclinic ..........pag. 14
4. Diagnostic pozitiv ........pag. 29
5. Diagnostic diferential ....pag. 46
6. Tratament ...pag. 48
7. Profilaxia recidivelor hemoragice......pag. 74
> PARTEA a II- a
1. Obiectivele lucrarii .......pag. 78
2. Material si metoda ........pag. 80
3. Rezultate ....pag. 82
4. Concluzii ...pag. 106
> BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

HEMORAGIA DIGESTIVA SUPERIOARA

VALOAREA DIAGNOSTICULUI IN ORIENTAREA ATITUDINII TERAPEUTICE

1. DEFINITIE.

Hemoragie digestiva superioara (HDS) reprezinta o extravazare a sangelui in segmentele superioare ale tubului digestiv situat deasupra unghiului Treitz, care se poate exterioriza sau nu prin hematemeza si/sau melena si a carei manifestare clinica este functie de intensitatea si de rapiditatea sangerarii.

In HDS exteriorizarea sangelui se face prin:

- Hematemeza - eliminarea prin varsatura a sangelui provenit din esofagul inferior, stomac si duoden. Daca hemoragia este abundenta, varsatura va contine cheaguri de sange rosu. Daca hemoragia este lenta, hemoglobina va fi transformata de catre acidul clorhidric in hematina (maronie) iar varsatura capata aspect tipic in >zat de cafea>, varsatura cu acest din urma aspect purtand numele de melanemneza.

- Melena - reprezinta exteriorizarea sangelui prin defecatie. Scaunul are aspect de >pacura> - moale, neformat, negru, lucios. Acest aspect se datoreaza digestiei sangelui in tractul digestiv si apare la 5-10 ore de la sangerare. Melena este tipica pentru HDS, dar si o sangerare la nivelul intestinului subtire sau colonului drept poate avea aspect de melena; pentru aparitia melenei este necesara existenta in tractul digestiv a aproximativ 100 - 200 ml de sange. Dupa hemoragii severe, melena poate continua cateva zile - pana la evacuarea completa a tubului digestiv - fara sa reprezinte neaparat continuarea hemoragiei.

- Hematochezie - reprezinta exteriorizarea de sange proaspat si cheaguri pe cale rectala. Este caracteristica hemoragiilor digestive inferioare, dar poate fi si manifestarea unei HDS masive asociate cu tranzit accelerat In general hematemeza se asociaza cu melena, dar in HDS recenta sangele nu are timp sa coboare pana in rect (deci clinic apare doar hematemeza), si invers, e posibil sa apara clinic doar melena in sangerarile gastrice cu debit mic sau in cele cu sursa dincolo de pilor, fiind rezultatul combinatiei intre rata mare a hemoragiei si mobilitatea exagerata a tubului digestiv.

- Hemoragii oculte - reprezinta expresia unei sangerari de intensitate mica si nu au expresie clinica. Pot duce la anemie feripriva daca se repeta timp de zile - saptamani.

- Rectoragie - pierdere de sange rosu, proaspat, concomitent cu scaunul sau prin defecatie. Apar extrem de rar in HDS si cu prevalenta in afectiuni rectosigmoidiene.

- Sincopa poate fi revelatoare pentru o hemoragie inca neexteriorizata; in toate cazurile de stari sincopale cu paloare, transpiratii reci, sete persistenta, se va suspecta o hemoragie digestiva ce va fi cautata prin TR, urmat, la nevoie, de clisma evacuatorie sau de spalatura gastrica pe sonda.

HDS este o urgenta medico-chirurgicala, ea fiind de obicei o complicatie acuta a unei afectiuni cronice uneori cunoscute (ulcer gastroduodenal, ciroza hepatica), dar poate fi si expresia clinica a unei afectiuni acute (sindrom Mallory-Weiss, gastrita acuta eroziva).

HDS constituie motivul de internare a aproximativ 2-3% din bolnavii serviciilor de chirurgie si interne, ei reprezentand, adesea, pacientii care pun cele mai mari probleme de diagnostic si tratament. Cu toate progresele inregistrate, atat in rapiditatea cu care bolnavii sunt adusi la centrele specializate, in posibilitatile unitatilor de terapie intensiva, cat si in domeniul mijloacelor moderne de investigatie, mortalitatea globala este de 8-10%, iar in cazul hemoragiilor masive ea creste la 25-50%.

Cativa factori sunt responsabili de gravitatea situatiei: varsta pacientilor cu HDS, boli asociate, mai frecvente la varstnici (boli cardiovasculare, renale, infectii sau neoplazii), lipsa mijloacelor moderne de diagnosticare si tratament. La acestia se adauga sau autoadministrarea unor medicamente fara avizul medicului (ex. AINS), regimul de viata (tutun, cafea, alcool etc.), cat si iatrogenia (prin administrarea defectuoasa sau nejustificata in unele cazuri a medicamentelor, precum AIS/AINS dar si a anticoagulantelor, cat si prin procedee invazive-in cazul nostru, endoscopia).

Severitatea hemoragiei, lipsa tendintei de autolimitare, recurenta acesteia sunt tot atatia factori de prognostic sever. Identificarea pacientilor cu risc crescut este unul din obiectivele importante ale echipei.

2.ETIOPATOGENIE. CLASIFICARE

HDS poate avea din punct de vedere etiopatologic unele particularitati, care implica dificultati majore diagnostice si terapeutice:

- HDS constituie de regula o complicatie acuta a unei afectiuni cronice cunoscute (de obicei ulcerul gastric si duodenal sau ciroza hepatica decompensata vascular);

- HDS poate constitui prima manifestare, relevanta, a unei afectiuni digestive sau extradigestive, asimptomatica sau oligosimptomatica pana in momentul aparitiei hemoragiei.

Din punct de vedere topografic HDS pot fi: esofagiene, gastrice sau duodenale.

Clasificarea etiologica este cel mai frecvent utilizata. Afectiunile care se pot complica cu o HDS sunt numeroase, ele pot fi clasificate in :

I. Afectiuni digestive

II. Afectiuni extradigestive

I. Afectiuni digestive:

1.ale tractului esogastroduodenal

1.1.1. afectiuni esofagiene : varice esofagiene, esofagita acuta eroziva sau cronica (TBC, luetica, micotica sau nespecifica), esofagita de reflux, ulcerul peptic esofagian, traumatisme prin corpi straini, iatrogene, explorari endoscopice si bioptice, dilatatii instrumentale, sindrom Mallory-Weiss (ruptura longitudinala a esofagului in regiunea cordiala dupa eforturi repetate de varsatura), sindrom Boerhaave, diverticuli esofagieni.

1.1.2. afectiuni gastroduodenale: ulcerul gastric si duodenal, ulcerul peptic post-operator, stenoza pilorica, gastrite acute si cronice hemoragice, sindrom Menetrier, gastrita hipertrofica giganta si gastrita hipertrofica hiperclorhidrica tip Schindler, hernia hiatala, tumori maligne si benigne gastrice, prolapsul de mucoasa gastrica in bulbul duodenal (pilorobulbar), diverticulii gastrici si duodenali, corpii straini intragastrici, crize gastrice tabetice, sifilisul si TBC-ul gastric, infectii cu herpes, citomegalovirus, anevrisme ale arterei gastrice si duodenale, duodenita hemoragica, ampulomul vaterian, anomalii heterotopice (pancreas), boala Crohn,

volvulus gastrica, gastrita de iradiere.

VE gradul I-II fara stigmate Angiodisplazie pe hemoragice mucoasa duodenala

Neoplazie ulcerovegetanta Polip gastric ulcerat

antropilorica partial stenozanta

Varice gastrice Varice esofagiene