Pagina documente » Stiinte Economice » Politica sociala a Uniunii Europene. Aspecte legale si institutionale ale politicii sociale

Despre lucrare

lucrare-licenta-politica-sociala-a-uniunii-europene.-aspecte-legale-si-institutionale-ale-politicii-sociale
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-politica-sociala-a-uniunii-europene.-aspecte-legale-si-institutionale-ale-politicii-sociale


Cuprins

CUPRINSUL
CAPITOLUL I: EVOLUTIA POLITICII SOCIALE
iN UNIUNEA EUROPEANA ... 1
1. Consideratii generale asupra politicii sociale
a Uniunii Europene .. 1
2. Repere cronologice ale preocuparilor privind politica sociala ...... 1
CAPITOLUL II: COEZIUNEA ECONOMICA SI SOCIALA ............. 7
1.Momente - cheie privind realizarea coeziunii economice
si sociale europene .. 7
2.Implicatiile extinderii Uniunii Europene asupra
coeziunii economice si sociale .........10
3.Prioritatile viitorului: convergenta, competitivitate, cooperare ...... 17
4.Contributia politicii de coeziune economica si sociala
la dezvoltarea Uniunii Europene ...........19
CAPITOLUL III: ASPECTE LEGALE SI INSTITUTIONALE
ALE POLITICII SOCIALE ..........23
1. Aspecte legale ale politicii sociale .....23
2.Aspecte institutionale ale politicii sociale ..........29
3.Organismele pe care se sprijina functionarea institutiilor
europene in domeniul politicii sociale ..30
3.1. Comitetul Economic si Social .............30
3.2 Comitetul Regiunilor............34
CAPITOLUL IV: OBIECTIVE SI COMPONENTE
ALE POLITICII SOCIALE .........38
1.Obiectivele politicii sociale .38
2.Modelul social european - o noua viziune
asupra societatii europene .....39
3.Protectia sociala - parte integranta a modelului social european ....41
4.Dialogul social - element esential al modelului social european ....47
CAPITOLUL V: POLITICA SOCIALA A
UNIUNII EUROPENE SI ADERAREA ROMiNIEI .............60
1. Politica sociala in Rominia post-totalitara .......60
2. Protectia sociala - componenta esentiala a
programului de aderare a Rominiei la Uniunea Europeana ..........64
4.Dialogul social din Rominia - componenta viitoare
a dialogului social european ..70
CAPITOLULVI: CONCLUZII ....74

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I : EVOLUTIA POLITICII SOCIALE ÎN UNIUNEA EUROPEAN?

1. Consideratii generale asupra politicii sociale a Uniunii Europene

Politica sociala continua sa fie din ce in ce mai importanta pentru statele de drept la inceputul secolului XXI. Pe langa protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, statele bunastarii sunt ferm angajate in apararea si garantarea drepturilor sociale. Un astfel de stat poate fi conceput ca rezultat al actiunii actorilor politici si a institutiilor politice de a dezvolta colectiv si sistematic realitatea politica si cea economica. Detinand resurse importante si pe baza unei vointe generale de compensare a limitelor sociale ale economiei de piata, poate fi constituit un sistem social de tip nou.

În tarile Uniunii Europene, politica sociala a devenit o parte indispensabila a politicii de prosperitate a tuturor membrilor societatii, bazele acesteia fiind inscrise chiar in Tratatul de la Roma (titlul III, partea a III-a – “Politici sociale”), unde erau prevazute masuri de ameliorare a conditiilor de viata si de munca, precum si masuri de armonizare a sistemelor sociale din diferite state membre. Pentru a realiza prevederile politicii sociale, statul se implica tot mai activ in viata economica si in politica de repartizare a bunurilor societatii, protejand anumite categorii ale populatiei.

2. Repere cronologice ale preocuparilor privind politica sociala

O prezentare succinta a evolutiei istorice a politicii sociale in Uniunea Europeana devine importanta din punctul de vedere al devenirii acesteia ca exemplu pentru tara noastra, iar studiul asupra mecanismului de coordonare si corelatie a politicii economice cu politica sociala promovata de Uniunea Europeana ni se pare foarte actual pentru guvernantii romani. Neglijarea insistenta a existentei acestei interdependente pentru o tara care tinde spre o economie de piata solida, dezechilibrul intre declaratiile facute pentru organismele financiare externe si indeplinirea cerintelor acestor organisme fata de politicile sociale conduc doar la agravarea situatiei interne si declinul nivelului de trai.

Trebuie remarcat ca abia dupa Tratatul de la Maastricht politica sociala in Uniunea Europeana isi ocupa locul in topul celor mai importante politici comunitare. Evolutia indelungata si deseori anevoioasa a acestei politici e legata de multi factori de ordin politic, economic, precum si de particularitatile locale. Însasi cunoasterea istoriei politicii sociale in Uniunea Europeana devine un model demn de atentie, dar nu de aprobare totala si absoluta pentru guvernele tarilor in tranzitie, care urmeaza sa ia in considerare si specificul tarii in care se implementeaza reforma sociala. E nevoie , asadar, sa fie cunoscute etapele principale in evolutia politicii sociale din Uniunea Europeana si mecanismul de corelatie dintre aspectul economic si cel social. Acest mecanism ar putea reprezenta cheia de bolta in descifrarea succesului politicii sociale comunitare.

Perioada anilor ‘50-60 - perioada Comunitatilor (CEE, CECO, CEEA) si devenirii Pietii comune- poate fi mentionata drept prima modificare a corelatiei economico-sociale din istoria Uniunii Europene, caracterizata de o integrare economica slaba, de o atentie sporita a guvernelor nationale fata de problemele sociale si de instabilitatea sociala legata de cresterea pericolului disponibilizarii odata cu cresterea economica.

Perioada anilor ‘70 inregistreaza prima criza economica postbelica care isi va pune o puternica amprenta asupra politicii sociale comunitare. Conjunctura economica mondiala cunoaste in aceasta perioada un declin pronuntat din cauza crizei financiare declansate in Statele Unite ale Americii si asistata de o marire a preturilor la petrol de patru ori. Prima criza economica din perioada postbelica a avut cele mai grele repercursiuni pentru Uniunea Europeana, unde ritmul cresterii economice a scazut in mod evident. Programele de consolidare a integrarii, elaborate in anii 1969-1971 vor esua, lasand loc politicii protectioniste la nivel de guvern national. Tendinta de salvgardare a propriei pieti interne va crea noi probleme in sfera sociala. Ultima evolueaza foarte lent, desi in cadrul Comunitatii Economice Europene sunt adoptate un sir de masuri menite sa imbunatateasca situatia oamenilor de rand. În ipostaza complicata de criza profunda sunt selectate unele domenii prioritare din sfera sociala. Cel mai important – lupta cu somajul, care a crescut foarte repede, marindu-se in 1975 de 2-5 ori in comparatie cu 1970. Chiar si in momentul stoparii declinului economic nivelul somajului ramanea in crestere. Acest fenomen a obligat Comisia si Consiliul de Ministri sa declare problema somajului una de prima importanta, drept pentru care o parte considerabila a Fondului Social European a fost destinata luptei cu somajul. În situatia de criza ce cuprinde Uniunea Europeana la inceputul anilor ’70 a crescut si diferentierea asigurarii sociale in diferite tari ale Comunitatii, ceea ce a facut ca Uniunea Europeana sa abordeze aceasta problema prin elaborarea Politicii Comune Regionale.

Nu mai putin important, in astfel de situatii de criza, este si aspectul ideologic. Uniunea Europeana a ales drept lozinca sociala la aceasta etapa istorica – constructia “Europei sociale”, o Europa preferabila Europei bantuite de reforme si masuri antiinflationiste. Ca urmare, in anul 1972, conducatorii statelor membre au declarat politica sociala drept una de aceeasi importanta ca si politica economica. Desi acest moment va deveni realitate mult mai tarziu, dupa Tratatul de la Amsterdam, cheltuielile din domeniu social au inceput sa creasca stabil si continuu in aceasta perioada de criza .

Anii ‘80 au inregistrat adancirea si extinderea interventiei comunitare ca factor favorabil in evolutia politicii sociale comunitare. În aceasta perioada, Uniunea Europeana a parcurs o noua etapa de integrare in domeniu economic si social – perioada constituirii si definitivarii Pietii interne comune. Atat extinderea Comunitatii, cat si trecerea la piata interna comuna dictau schimbari esentiale in domeniul social. Interdependenta dintre necesitatea realizarii unei politici sociale comune coerente si posibilitatea realizarii pietei comune s-a dovedit a fi considerabila. Politica sociala comuna a devenit o premiza pentru realizarea planurilor economice comunitare, iar inceputul functionarii mecanismelor pietei comune a devenit un stimul real pentru transformarile sociale. Astfel, in aceasta perioada politica sociala comuna s-a constituit intr-o o parte componenta a strategiei de integrare economica, iar insemnatatea ei pe parcurs nu a mai fost diminuata.

Pentru Uniunea Europeana a devenit extrem de important, in a doua jumatate a anilor ’80, factorul social. Momentul a fost marcat mai intai in Actul Unic European din 1986 si - mai tarziu - in Carta drepturilor sociale ale muncitorilor Comunitatii , adoptata de Consiliul European la 9 decembrie 1989. De mentionat ca ultimul document a fost adoptat la Strasbourg de sefii a 11 state-membre, Marea Britanie refuzand participarea la elaborarea si implimentarea Cartei sociale.

Politica economica a fost intotdeauna prioritara in Comunitatea Europeana, iar abordarile sociale s-au limitat la unele dispozitii comune cu caracter general si la recomandari adresate guvernelor statelor membre. Aceste dispozitii si recomandari faceau referire, in special, la mobilitatea lucratorilor europeni in interiorul granitelor Comunitatii, la necesitatea unor conditii de munca decente si la principiul egalitatii salarizarii (pentru munca egala) in cazul barbatilor si femeilor.

Tratatele de baza ale Uniunii Europene, cel de la Maastricht din 1992 si cel de la Amsterdam din 1997 au inclus prevederi mai consistente cu privire la elaborarea unei politici sociale comune. Între timp, Marea Britanie a semnat Carta sociala. A fost de asemenea infiintat Fondul Social European (unul din cele trei fonduri structurale ale Uniunii), administrat direct de Comisie - cu avizul consultativ al Comitetului Economic si Social - in scopul compensarii inegalitatilor sociale existente intre regiunile Europei.

Progresul economic din acea perioada a permis si a stimulat integrarea tarilor de curand devenite membre ale Uniunii Europene atat pe plan economic, cat si pe plan social. Solidaritatea comunitara in domeniul politic si social a permis in schimb crearea Pietei interne comune.

Deja pe parcursul negocierilor asupra viitorului Tratat de la Maastricht si crearii Uniunii Economice si Monetare problemele sociale comunitare au revenit in prim-plan, alaturi de cele economice. Daca in precedentele perioade corelatia dintre economic si social a cunoscut o variatie sinusoidala, provocata de problemele interne si criza economica mondiala, la inceputul anilor ’90 aceasta corelatie a devenit constanta. Succesele generale ale Uniunii Europene, inclusiv decizia de acceptare a zece noi membri in comunitate, erau irealizabile fara o politica sociala comuna tot mai clara si mai deplina. Politica sociala nu putea fi neglijata in masura in care era importanta evolutia economica a Uniunii Economice si Monetare.

Perioada de tranzitie spre Uniunea Economica si Monetara a impus guvernelor nationale o politica macroeconomica dura, micsorarea datoriilor de stat si alte masuri restrictive in domeniu, inclusiv diminuarea sumelor bugetare pentru politica sociala si micsorarea ritmului de crestere a salariilor in sectorul privat. În 1995, doar doua tari corespundeau criteriilor impuse (Germania si Luxemburgul), in timp ce alte cinci le-au indeplinit doar partial, principala cauza a esecului fiind politica sociala si imposibilitatea neglijarii ei. Totusi majoritatea tarilor (cu exceptia Greciei) au fost declarate in 1998 de Comisia europeana pregatite pentru Uniunea Economica si Monetara.

Problema principala a anilor 1991-1997 a fost cresterea permanenta a somajului ca urmare directa a politicii antiinflationiste. În 1995, in Uniunea Europeana a fost atinsa cifra medie de 11,5% din randul populatiei apte de lucru. La sfarsitul secolului situatia a fost depasita in majoritatea tarilor europene data fiind crearea reala a Uniunii Economice si Monetare si imbunatatirea conjuncturii economice in zona euro. În 1999 cifra medie se situa in jurul valorii de 9,1%, pentru ca in anii urmatori se se diminueze constant. Trebuie mentionata atentia deosebita manifestata in aceasta perioada fata de deschiderea noilor locuri de munca si politica amplasarii in campul de munca, deoarece se estima deja ca problema va dobandi un cert caracter economic si social concomitent. Situatia a fost depasita atunci cand s-a luat in considerare influenta asupra cresterii somajului a politicii amplasarii in campul de munca la nivel macroeconomic, moment realizat si in Romania .

Abia in anii ’90 a devenit reala armonizarea conditiilor de munca si de trai din tarile membre. În Carta Verde a politicii sociale europene (noiembrie 1993) se confirma importanta coordonarii evolutiei sociale si economice pentru a ridica standardele din domeniu pentru toate tarile membre.

In concluzie, se poate afirma ca politica sociala a Uniunii Europene este unul dintre cele trei elemente fundamentale, menite sa creeze o imagine a unei relatii sustinute intre o economie de piata si securitatea sociala si intre solidaritate si competitie:

- politica economica – presupune competitivitate si dinamism;

- politica fortei de munca – presupune ocuparea fortei de munca si ridicarea calitatii muncii;

- politica sociala – presupune protectie si coeziune sociala.

Ea este formata dintr-un set de politici complementare, ce s-au dezvoltat si multiplicat pe parcursul timpului si care actioneaza in acele sectoare de activitate ce afecteaza sau genereaza gradul de bunastare individuala si sociala. O caracteristica importanta a politicii sociale este delegarea responsabilitatilor de atingere a obiectivelor comunitare catre statele membre.

CAPITOLUL II : COEZIUNEA ECONOMIC? SI SOCIAL?

1. Momente - cheie privind realizarea coeziunii economice si sociale europene

Originea coeziunii economice si sociale se afla in Tratatul de la Roma, care face referire la reducerea disparitatilor de dezvoltare dintre regiuni. Statele semnatare ale Tratatului de la Roma mentioneaza in preambulul acestuia necesitatea de a consolida unitatea economiilor lor si de a asigura dezvoltarea armonioasa prin reducerea diferentelor dintre diversele regiuni, precum si a decalajelor cu care se confrunta regiunile mai putin favorizate.

Anul 1958 inregistreaza constituirea celor doua Fonduri Sectoriale: Fondul Social European (FSE) si Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA).

Abia in anii 70 s-au intreprins insa actiuni de coordonare a instrumentelor nationale si de furnizare a resurselor financiare suplimentare. Astfel, an anul 1975 s-a creat Fondului European de Dezvoltare Regionala (FEDER) in vederea redistribuirii unei parti a contributiilor bugetare ale statelor membre in regiunile defavorizate.

Aceste masuri s-au dovedit inadecvate, data fiind situatia din Comunitate unde crearea pietei interne, contrar estimarilor, a reflectat diferentele dintre regiuni.

Odata cu adoptarea Actului Unic European in 1986, coeziunea economica si sociala a devenit un obiectiv, la fel ca si piata unica. In pregatirea uniunii economice si monetare, ea a devenit pilonul central al politicii de dezvoltare. Actul Unic European a creat bazele unei autentice politici de coeziune menita sa compenseze taxele impuse de piata unica si resimtite in tarile din Sud si in regiunile mai putin favorizate.

Consiliul European de la Bruxelles a reformat in februarie 1988 modul de functionare a Fondurilor de Solidaritate, numite “Fonduri Structurale” si a decis sa le aloce 68 miliarde de ECU (la preturile anului 1997).

Tratatul de la Maastricht a incorporat aspectul politic in Tratatul asupra Comunitatii Europene, fiind o expresie a solidaritatii dintre statele membre si regiunile Uniunii Europene. Tratatul , intrat in vigoare in 1993, considera coeziunea ca ?ind unul dintre obiectivele esentiale ale Uniunii, in paralel cu Uniunea Economica si Monetara si cu Piata Unica. Tratatul prevede si crearea unui Fond de Coeziune menit sa sprijine proiecte favorabile mediului inconjurator, precum si transporturile in statele membre mai putin prospere.

Oferta anului

Reducere 2020